Să învăţăm despre biodiversitate!

O prioritate a Anului  2020  este  Anul Biodiversității. Viaţa pe pământ este bogată, complexă şi uimitoare.  Ea este ca o reţea  alcătuită din toate organismele vii şi poartă numele de biodiversitate. În cadrul bibliotecii ”Alexandru Donici” unde deja a devenit o tradiție să invităm copiii la activități cu diferite tematici: ocrotirea faunei și florei i-a îndemnat pe micii cititori Grupa ”Orhideea” de la grădinița nr. 146, sectorul Râșcani să facă cunoștință cu termenul Biodiversitate. Activitatea s-a început cu citatul „Ce este omul fără animale? Dacă toate animalele ar dispărea, omul ar muri, pentru că ceea ce se întâmplă animalelor i se va întâmpla în curând şi omului” (căpetenia amerindiană Seattle). Copiilor le-am  povestit  ce  înseamnă Biodiversitatea? Biodiversitatea  înseamnă  natura în toate formele sale, constituită din toate organismele vii. Este zumzetul unei albine în jurul unei flori. Sunt tumbele pe care le fac broaştele în apă. Sunt tunelurile săpate de râme în sol. Şi mai eşti tu, care priveşti toate acestea într-o plimbare prin luncă. Noi, oamenii,  facem parte din ea şi depindem de toate celelalte elemente ale sale pentru a putea supravieţui. Reţeaua  aceasta începe să se destrame însă, în primul rând din cauza acţiunilor omului. Astfel  pierdem nenumărate comori ale pământului într-un ritm îngrijorător. De aceea trebuie să acţionăm acum şi să ne schimbăm comportamentul!  Citiţi poveştile câtorva din fiinţele cu care împărţim această planetă pentru că toţi contăm unii pe alţii. Haideți,  să facem cunoştinţă cu aceşti prieteni!

Copiii au ascultat Legenda Zînei Faună de Lidia Hlib. În această povestioară ei  au făcut cunoștiință cu  căprioarele. Ei au aflat că laptele de căprioară este foarte folositor și lecuitor …  Copii au ajuns la concluzia că: ”Biodiversitatea înseamnă viață, a tuturor și a fiecăruia dintre noi”. La finele activității copii au venit cu un mesaj

”Salvați natura”…Ocrotiți-o!

Vă aștepăm cu drag la bibliotecă!

DE CE SĂRBĂTORIM ZIUA MAMELOR?

      0_cb306_73fc11f4_XLIstoricii spun că „Ziua Mamei” îşi are originile în festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, ţinut în Grecia Antica. Zeiţa pamântului Rhea era soţia lui Cronos, zeul timpului şi mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp.

    De asemenea, în Roma, Cybele mama zeilor era venerată încă din anii 250 IH. Sărbătoarea era cunoscută sub denumirea de Hilaria şi ţinea trei zile, de pe data de 15 martie până pe 18 martie.

     În anii 1600, Anglia celebra o zi numită „Sâmbăta Mamelor”, în a patra sâmbătă a postului Paştelui, pentru a cinsti mamele. În acele timpuri, mulţi oameni săraci lucrau ca servitori pentru bogătaşi. Cum cea mai mare parte a slujbelor erau departe, aceştia locuiau în casa stăpânului lor. De Sâmbăta Mamelor aveau permisiunea de a-şi petrece ziua alături de cei dragi. O prăjitură specială se gătea pentru această ocazie festivă.
Odată cu răspândirea religiei creştine pe glob, istoricii sunt de părere că „Mama Biserică” a substituit cealaltă sărbătoare „Mama Zeiţa”. Mulţi spun că unele ceremonii care erau ţinute în cinstea lui Cybele au fost adoptate de biserică pentru a venera pe Maria, mama lui Isus Cristos. Ele reprezentau puterea spirituală care ne-a dat viaţă şi ne protejează de tot ceea ce este rău. În timp, cele două sărbători s-au amestecat şi au devenit una singură „Ziua Mamei”.

     În Statele Unite ale Americii, sărbătoarea dedicată mamei, a fost pentru prima dată e9060713cbfb80d0a1eef8896f3a8019propusă, în anul 1872, de către Julia Ward Howe. Trebuia să fie o zi dedicată păcii.
În anul 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a început o campanie pentru a stabili ziua naţională a mamei. Jarvis a reuşit să convingă biserica din Grafton, din vestul Virginiei, să celebreze „ziua mamei” în mai, când comemora doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte ataşată de mama sa, Reese Jarvis, profesoară la Biserica Metodistă din Grafton, Virginia de Vest. Astfel că, atunci când mama sa   s-a stins din viaţă, împreună cu sora sa oarbă Elisinore, au încercat să creeze o zi specială dedicată mamelor. Simţeau că astfel copiii, care deseori işi neglijează de multe ori mama, să realizeze că trebuie să-i acorde dragostea cuvenită când încă aceasta mai este în viaţă. Erau de părere că o zi dedicată mamei ar creşte respectul pentru părinţi şi va uni mai mult familiile. 

   6f834b0e8f9da977809a91164843e736 Jarvis şi susţinătorii ei au început să scrie miniştrilor, oamenilor de afaceri şi politicienilor explicându-le dorinţa lor de a stabili o zi naţională a mamei. Ca rezultat al eforturilor lor prima zi a mamei a fost ţinută pe data de 10 mai 1908. Garoafele au devenit simbolul acestei zile, fiind florile favorite ale fostei doamne Reese Jarvis. În zilele noastre garoafa roşie este simbolul unei mame încă în viaţă, în timp ce garoafa albă comemorează pierderea ei.

     Prima proclamaţie a „Zilei Mamei” a fost citită de guvernatorul statului Virginia de Vest, în anul 1910. Oklahoma a celebrat de asemenea această zi, în acelaşi an. Până în următorul an, „Ziua Mamei” s-a celebrat în toate statele.
Preşedintele Woodrow Wilson, a făcut în anul 1914 un anunţ oficial proclamând „Ziua Mamei” ca zi de sărbătoare naţională în a doua duminică din luna mai.
Pe 12 decembrie 1912 a luat fiinţă Asociaţia Internaţională pentru Ziua Mamei.
Astăzi multe ţări din lume îşi aniversează ziua mamei, la momente diferite, dar există ţări ca: Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia şi Belgia care-şi celebrează de asemenea ziua mamei în aceeaşi zi cu Statele Unite.

Fall is here!

Mărțișorul- medalia de aur a Primăverii

Ghiocei-Targ-de-martisorMărțișorul, vestitor al primăverii, a primit de-a lungul timpul semnificații diverse, de la dar aducător de noroc la simbol al renașterii naturii.

Demult, prea demult, când soarele cu mândru chip de tânăr cobora la hora-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în grea temniță, zabrelita, ferecata. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare…

Nimeni nu-ndraznea să-nfrunte zmeul groaznic. Dar și răbdarea margini are. S-a aflat printre tineri un voinic și a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului, râului.

    A mers vara, toamna-ntreagă, iarna aspra a tot mers, până ce găsi castelul groaznicului zmeu.

  Porniră lupta crâncenă pe viață și pe moarte între ei. Se izbeau cu necrutare, împrăștiind  sudori și sânge prin zăpada cristalină. Tare era zmeul, tare se ținea și voinicul. Plin de răni le erau piepturile, brațele și umerii. Pân-la urma tot voinicul mai voinic se dovedi și hainul zmeu în moarte se topi, se prabuși. Sfărămând pereții negri ai temniței ferecate, îl elibera pe mândrul soare și-l saltă pe cer curat. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar el n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele din răni în picuri i s-a scurs cald în zăpada. Și topindu-se zăpada, albe flori în loc răsăreau, se trezeau din amorțire. Gingășia-și clătinara în petale ghioceii, vestitorii primăverii. Cel mai de pe urmă picur de putere și de sânge din al tânărului braț s-a prelins în lună martie-n cea dintâi zi.

       Și-a închis ochii tânărul. Dar de atunci, fetele, în amintirea faptei lui de voinicie, împletesc doi ciucurași: unul alb și altul roșu- mărțișori de primavară- și îi dăruiesc flăcăilor pe care-i îndrăgesc.

           Acel roșu înseamnă dragoste pentru tot ce e frumos, e culoarea sângelui voinicului neinfricat, care s-a luptat cu zmeul, soarele ni l-a salvat.

        Acel alb simbolizează fericirea, sănătatea, curățenia de ghiocel gingaș și fraged –prima floare-n primăvară…

 În speranța că v-am spus câteva amănunte mai puțin cunoscute despre mărțișor, ne rămâne decât să vă felicităm pe toți cititorii noștri cu ocazia frumoasei și simbolice sărbători de azi 1 Martie- Prima zi de primăvară….