Doina Aldea-Teodorovici a plecat, dar i-a rămas cîntecul

Doina Aldea-TeodoroviciDoina Marin (Aldea Teodorovici) s-a născut în anul 1958 în orașul Chișinău. Harul său artistic s-a manifestat încă din copilărie. Astfel, începînd cu vîrsta de 6 ani și pînă în clasa a 8-a, Doina Marin participă la dublarea filmelor în românește la Studioul „Moldova-Film”. Concomitent studiază muzica în particular.

În 1975 a absolvit școala Nr.1, româno-franceză, mun. Chișinău, Republica Moldova. Timp de mai mulți ani a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Institutul „Ion Creangă” din Chișinău.

Din 1982, Doina își descoperă o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. Din acest an, ea este nedespărțită atît în viață, cît și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea Teodorovici. Talentul său multilateral, vocea caldă și răscolitoare, frumusețea unică, civismul fierbinte, curajul au impus-o încă de la debut ca pe una din cele mai îndrăgite artiste atît în Republica Moldova, cît și peste hotarele ei. Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere a poporului nostru, lansînd cîntece de un profund patriotism, cum sunt „Suveranitate”, „Sfîntă ni-i casa”, „Mănăstirea Căpriana” și altele, cîntăreața Doina Aldea Teodorovici devenise simbolul Moldovei. La începutul anului 1992, pentru talent, muncă îndelungată pe scenă și spirit civic, Doinei Aldea Teodorovici i s-a acordat titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova.

Au ieşit pe scenă împreună prima dată în 1982: un compozitor şi o interpretă. Astfel au format duetul Doina şi Ion Aldea-Teodorovici. Au colindat satele şi oraşele Moldovei şi ale României: Doina, Ion şi chitara. Nu este adevărat că inima contemporanilor noştri nu e receptivă la cântecul patriotic! Şi azi, ca şi atunci, pe când erau în viaţă, oamenii cu lacrimi în ochi ascultă cântecele compozitorului Ion Aldea-Teodorovici, interpretate de cuplul Doina şi Ion, Anastasia Lazariuc, Nina Crulicovschi, Dida Drăgan, Ion Suruceanu, Zinaida Julea, Sofia Rotaru, Ştefan Petrachi: „Reaprindeţi candela”, „Scrisori pe zăpadă”, „Mănăstirea Căpriana”, „Iubiţi învăţători”.

Doina şi Ion Aldea-Teodorovici – două ramuri, două strune, doi copii desprinşi de lume. Numele lor, din două, de la naștere – Ion și Doina, au ajuns, pentru neam, unul, de nedespărțit – Doina și Ion Aldea-Teodorovici, de parcă separat nici parcă n-ar fi existat vreo data.

S-au bucurat în preajma lor de Flori de tei, împreună ci Cristi, feciorul lor drag, s-au bucurat de prieteni – prieteni de suflet şi credinţă, s-au bucurat de viaţă, pe care au trait-o cu rost, s-au bucurat de lumina dragostei, izvorîtă din suflet şi dăruită tuturor.

Au fost fericiţi? Da, fiindcă au iubit viaţa. Doina şi Ion au trăit fericirea dimineţii. Ei au învăţat să rîdă de la răsăritul soarelui, de la aprinsul zorilor, de la ciripitul păsărilor, de la bucuriile dimineţii cu rouă, de la vorba dulce a mamei, de la şopotul izvorului, de la zîmbetul copilului.

Au fost fericiţi? Da, au fost fericiţi pentru că au ştiut cum să-i facă fericiţi pe ceilalţi, dăruindu-şi inima, sufletul, talentul, bonomenia celor care au avut nevoie de sprijinul lor . Au fost fericiţi pentru că au luptat nu cu arma, au luptat cu cîntecul, cu sufletul lor curat.

Visuri, drumuri, aspirații, stele, lacrimi, cîntece… Două ființe, care și-au lăsat amprentele tălpilor pe aceiași porțiune de pământ, semănând lumină și dragoste, dragoste și cântec, cântec și aspirații, sete de viață și creativitate, cîntec… mult cîntec… sublim cîntec… Dumnezeiesc cîntec…

Prin Cântec s-au unit şi sacrificat…

Prin cântecul lor Doina şi Ion au adus un omagiu limbii noasrte dulci „ca un fagure de miere”, tricolorului drag, tradiţiilor strămoşeşti. Ei au intonat ceea ce avem mai sfânt: Dumnezeu, mama, limba, neamul, Eminescu, suveranittea, pacea etc… Cântecele lor sunt cântece măreţe, în ele e mişcare şi conflict, curaj şi bărbăţie, sunt cântece ce te impun să te bucuri şi să plângi.

Poate, cine ştie, dacă n-ar fi cântat cu atâta dăruire – mai erau printre noi?! Nu se făceau atât de dragi lui Dumnezeu! Dar, aşa să fie: ascultându-le glasul, Bunul se va îndura de Neamul care ne are şi-i va întinde mâna să se înaţle precum îi este menit. Aşa e de când lumea – pentru a înaripa un vis, a apăra o cauză, cineva (dar nu oricine!) trebuie să fie răstignit. Pentru aceasta se aleg cei mai buni, cei mai dragi şi – irepetabili. De astă dată au fost Ei. Prin cântecul Lor îi amintesc lui Dumnezeu – Tatăl de Noi. Am pierde cel mai frumos cântec din memoria Noastră, dacă i-am uita!    (C. PARTOLE)

Ivan S. Turgheniev (1818-1883)- maestrul prozei scurte, creatorul romanului problematic

-200 de ani de naștere

Ivan S. TurghenievUna dintre enigmaticele figuri ale literaturii universal, Ivan Turgheniev a fost cel mai popular scriitor rus în anii 40-60 ai secolului al XIX-lea. Exponent al naturalismului, este creatorul unei proze realiste de fină  observație psihologică, manifestându-și simpatia față de oamenii simpli, față de meleagul rus , față de idealurile umaniste ale epocii. În contact cu marii scriitori francezi, Turgheniev și-a format o viziune progresistă asupra lumii.

Romancierul, poetul și dramaturgul rus Ivan Sergheevici Turgheniev s-a născut la 28 octombrie/9noiembrie 1818 la Oriol, într-o familie de aristrocrați avuți. Creația lui Turgheniev a constituit o etapă între două mari perioade ale prozei ruse: gogoliană și tolstoiană. A studiat la Moscova, Sankt-Petersburg și Berlin. Cele mai cunoscute romane sunt:  Părinți și copii (1862), Un cuib de nobili (1859), Rudin (1856), etc. A fost ales vicepreședinte al  Congresul  Internațional  de literatură, prezidat de Victor Hugo și a primit titlul de doctor  al Universități Oxford. Ivan Turgheniev a rămas unul dintre cei mai importanţi scriitori ai veacului trecut, însemnătatea operei sale egalând-o pe cea a scrierilor celebrului Gustave Flaubert, de care l-a legat şi o prietenie de lungă durată. De altfel, cunoscutul prozator rus s-a impus în peisajul literar încă din tinereţe, mai exact de la 25 de ani. Romanele şi povestirile sale, în care sunt elementele de proză psihologică fină se combină cu observaţia de ­natură socială, continuă să cucerească şi azi cititorii.

Într-o stagiune de teatru, dacă îți propui poți vedea o mare parte din piesele clasicilor ruși. Așa ca nume precum Tolstoi, Turghniev, Pușkin , Dostoievski devin familiare.

Vă recomandăm să mergeți la teatru, dar să citiți și romanele.  Clasicii literaturii ruse au un parfum aparte, descriptivi fără a deveni monotoni, introspectivi fără a fi anatomici.

Părinți și copii

Turgheneiev, Ivan S. Părinți și copii / Ivan S. Turgheneiev. – București Llitera Internațional,2010. – 254p.

Pentru un om înzestrat cu raţiune nu există fundături…

Părinți și copii, considerat de critică ce mai reușit roman al lui Turgheniev, a provocat aprinse discuții contradictorii, legate de conflictul dintre generația părinților, care se inspiră din idealurile umaniste tradiționale, și cea rebelă a fiilor, mateterialistă, dezamăgită și lipsită de iluzii. Părinţi şi copii este desigur despre conflictul dintre generaţii; dar, în el, mai vedem supuse analizei prietenia, iubirea, categoriile sociale, principii de viaţă, orgolii şi încă un lucru, pe care, antrenaţi în propriile noastre lupte, părem să-l uităm adesea:  suntem doar simpli oameni, avem un destin şi Cineva veghează mereu acolo Sus…

Turgheneiev, Ivan S. Povestirile unui vânător. Vol.1: Biriuk / Ivan S. Turgheneiev. Povewstirile unui vânător– București Llitera Internațional, 2007. – 280 p.

Povestirile nu sunt atât ale unui vânător de păsări şi animale, cât ale unuia de destine omeneşti. Vânătoarea şi pescuitul îi prilejuiesc autorului descoperirea şi dezvăluirea nenumăratelor firi de oameni, psihologii şi mentalităţi individualizate.  Ciclul de Povestirile unui vânător constituie apariția unui nou gen literar. Viața satului, a țăranilor, moșierilor și intelectualilor constituie temele dominante ale ciclului. Pentru prima oară în literatura universală eroii sunt țărani care întruchipeză trăsăturile nobile ale neamului.

 

adevarul-29-un-cuib-de-nobiliTurgheniev, Ivan S. Un cuib de nobili / Ivan S. Turgheneiev. -București Litera Internațional, 2011. – 280 p.

Romanul Un cuib de nobili, de Ivan Turgheniev, a fost tipărit la jumătatea secolului al XIX-lea, numărându-se printre capodoperele literaturii universale. Un cuib de nobili ne reprezintă o familie rusească din înalta societate, aduce în prim plan o poveste din înalta societate rusească unde onoarea familiilor și obediețna femeilor sunt cele mai importante lucruri în societate. Pe acest fond orice răzvrătire este puternic taxată, iar viețile oamenilor pot fi distruse printr-un simplu gest sau banal cuvânt.

 

… În viaţă există asemenea clipe, asemenea simţiri… Poţi doar să le pomeneşti – şi să mergi mai departe…

Vă las pe dumneavoastră plăcerea de a decoperi intriga și conexiunile dintre personaje. Pentru a vă convinge de ce merită să citiți aceaste cărți, am să închei cu un citat al Virginiei Woolf

“O scenă oricât de mică (dintr-un roman de Turgheniev) se întinde asupra sufletului și rămâne acolo emițând idei, sentimente și imagini ca acelea care emană uneori în viața reală, abia după ce momentul a trecut de mult. Observăm că oamenii, chiar dacă vorbesc cu glasul lor cel mai firesc, spun întotdeauna lucruri neașteptate; înțelesul continuă după ce sunetul a încetat”.

Aureliu Busuioc – cel mai grațios spirit al geniului (2)

Busuioc, Aureliu. Pactizând cu diavolul/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Cartier, 2013. -270 p.

9789975798488-24368-800x800„Pactizând cu diavolul” este al doilea roman având ca temă deportările sovietice din 1940’ și situația din Basarabia de la vremea aceea.  Naratorul, Mihai Olteanu, își numește confesiunile însemnările unui martor. El este un tânăr basarabean abia repatriat, fost student în România, obligat să-şi reînceapă viaţa de la zero în condiţiile socio-politice ale anilor cincizeci. Aureliu Busuioc mereu ne fascinează cu arta sa unică de a transforma gândul în motivarea de a face ceva. Această carte relevă agitația, frământările și tragismul acei epoci.

 

Busuioc, Aureliu. Punct/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Î.E.P.Știința., 2007. -140 p.

Picture 001Punct este o colecție de versuri, divizate în capitole originale: Aproape melancolic, Aproape Gânditor, Aproape clasic, Aproape Malițios,  Aproape Epigramatic. Operând constant cu un limbaj poetic de un rafinament aparte, dar schimbându-și interminent măștile, Aureliu Busuioc își orchestrează notațiile lirice.  Bătrânul Poet explică în felul următor alegerea acestui titlu după care nu mai urmează nimic, decât neagra veșnicie: „Am hotărât să-mi intitulez astfel volumul de față după ce mi-am examinat îndelung, meticulos și obiectiv resursele fizice și intelectuale și le-am găsit în declin.” 

„Finalul unei existențe…”. A spus-o profetic, lucid, ironic, detașat de sine, așa cum numai Busuioc putea să o spună.

“Primește cu îngăduință, cititorule, această modestă, naivă, temporar antumă și nițel încifrată autobiografie!

Busuioc, Aureliu. D’ale Vânătorii/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Prut Int., 2005. -190 p.

1-max-720Autorul a explicat că D’Ale Vânătorii sunt doar notițe în care cel ce și-a pus numele pe copertă va încerca, combinând isteț și armonios adevărul curat cu minciuna sfruntată, să vorbească cititorului despre frumusețile și mizeria vânătorii, să reîntoarcă vechea profesie în rândurile apărătorilor de animale, dar nu și a omului, și să le pună pe gând pe toți cei, ce au schimbat pușca și țuica pe fotolii comode și televizoare imbecile.  Oricât de bine se conjugă cu scrisul dintotdeauna al lui Busuioc, eseistica lui este (în sens editorial) o paletă inedită. Cărţile din genul literaturii de frontieră îmbogăţesc peisajul literar basarabean.

Busuioc, Aureliu. Și a fost noapte…/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Cartier, 2012. -128 p.

Aureliu Busuioc lansează un nou roman – de mare dragoste: Şi a fost noapte…, povestea a doi tineri a căror iubire supravieţuieşte războiul şi distanţa (în timp, în spaţiu). Werner se îndrăgosteşte de fată de cum o vede. O cere de soţie la puţin timp de la prima lor întâlnire:

„– Mâine-poimâine se întorc ruşii aici… Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă… Aş vrea să fii soţia mea, nu jertfa mea… Dar cum? Cum? Lenţa se ghemui la pieptul lui: – Werner… – La voi, la bulgari, se fură miresele? Lenţa zâmbi, apoi tresări de parcă ar fi fulgerat-o un gând: – Numai cu voia lor… Fură-mă, Werner… Fură-mă!”

9789975798044-24370-400x400Fuga celor doi e zădărnicită de venirea ruşilor, odată cu anunţarea armistiţiului din 1944. Până să se înapoieze în ţara lor, unii ajung prizonieri în lagăre. Printre ei – şi Werner. Se fac controale şi arestări, se confiscă bunuri.  În şase din cele şapte capitole succinte ale romanului, autorul condensează substanţa epică şi „fişele de existenţă” ale personajelor; creionează contextul dramatic de la finalul celui de-al doilea război; schimbă vocile narative.

 

 

Busuioc, Aureliu. Spune-mi Gioni/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Prut Int., 2003. -238 p.

18460493._UY630_SR1200,630_Spune-mi Gioni,  sau numit și Învățăturile veteranului KGB Verdikurov către nepotul său, a fost lansat la Praga în incinta Primului Anticariat Subteran.  Un pensionar, KGB, aflat la vârsta de 77 de ani, se destăinuie nepotului său. Romanul ajută la dezvăluirea adevărurilor istorice care ne-au fost ascunse ani de zile. În acest roman suntem martorii metamorfozei treptate a personajului principal şi povestitorului Ion dintr-un netrebnic chiar simpatic la început într-un instrument flexibil al represiei, care nu se sfieşte să asiste chiar la deportarea părinţilor în Siberia. Cartea merită de citit și impresionează prin  modul de abordare a realităţii, combinând temele tragice cu umor, sarcasm şi ironie.

Busuioc, Aureliu. Sunt norii albi, dar umbra lor e neagră…/ Aureliu Busuioc. –Chișinău: Prut Int., 2016. -340 p.

1478685123_lungu_ciobanu_suntnoriialbiDacă doriți să aflați mai mult despre misteriosul scriitor Aureliu Busuioc, răsfoiți Sunt norii albi, dar umbra lor e neagră. Ea conține o colecție de interviuri și relatări despre viața scriitorului, adunate toate într-o carte de Mircea Ciobanu și Eugen Lungu. Vă veți simți precum sunteți prezent și aveți o conversație cu Aureliu Busuioc. El era omul replicii. Părea că o avea mereu gata, prinsă ca proiectilul în praștie de ascuțișul limbii, fără s-o mai caute undeva. Totul era improvizație.

 

Biblioteca Alexandru Donici vă așteaptă cu ușile deschise și vă îndeamnă să-l lecturați pe impresionantul scriitor – Aureliu Busuioc. El ne-a lăsat nouă o colecție valoroasă de opere, prin intermediul cărora el comunică cu noi. 

Lectură plăcută!