Să facem cunoștință cu autoarea de bestselleruri internaționale Kristin Hannah

Kristin Hannah s-a născut pe 25 septembrie 1960, la Garden Grove, California, Statele Unite. A scris peste 20 de romane, printre acestea numarandu-se bestsellerurile A doua sansa (On Mystic Lake, 1999), Aleea cu licurici (Firetly Lane, 2008), carte vândută în 1,2 milioane de exemplare, Grădina de iarna (Winter Garden, 2010), Dincolo de stele (Fly Away, 2013), Privighetoarea (The Nightingale, 2015), roman tradus în 43 de limbi și vândut ăn 2 milioane de exemplare, și Un nou început (The Great Alone, 2018).

Aleea cu licurici a devenit bestseller absolut în 2009, un roman esențial care a adus împreună femeile pentru o cauza comuna, iar Privighetoarea a fost votată, în 2015, cea mai bună carte a anului de catre Amazon, Buzzfeed, iTunes, Library Journal, The Wall Street Journal si The Week. În plus, romanul a câstigat Premiul Goodreads si People`s Choice Award. Romanele sale Privighetoarea, Un nou început și Home Front urmează să fie ecranizate de case de producție importante. Înainte să se dedice în totalitate scrisului, Kristin a lucrat ca avocat. Locuiește în Pacific Northwest împreună cu soțul ei.

Hannah, Kristin. Cele patru vânturi / Kristin Hannah. – București : Litera, 2021. – 475 p.

Tată , îți dedic acestă carte


Cele Patru Vanturi – este o poveste profund mișcătoare și puternică despre puterea și reziliența femeilor și legătura dintre mama și fiică. Romanul Cele patru vânturi este un portret induioșător al Americii și al visului american, văzute prin ochii unei femei de nezdruncinat, ale cărei curaj și putere de sacrificiu sunt definitorii pentru o intreagă generație. Povestea Elsei este plină de momente tensionate și dramatice, de pierderi și de foame. Dar este și o lecție de viață, de iubire și de recunoaștere.

Dacă rănești pământul înseamnă că-ți rănești copiii”. – Wendell Berry, Fermier și Poet

***

”Inima de mamă, atinsă de aceeași secetă care ucide totul ăn jur, are curajul să traverseze deșertul și să înfrunte foametea pentru a-și salva copii, mânată doar de forța ei lăuntrică. Un roman extrem de realist, care subliniază valoarea și esența delicată a Naturii înseși”

Hannah, Kristin. Drum în noapte / Kristin Hannah. – București : Litera, 2021. – 399 p.

Drum în noapte este o lecție de viață. Vibrantă, tăioasă, emoționantă, crudă, dureroasă. Dar te învață să ierți. Să accepți că lumea nu va mai fi la fel niciodată, dar ai putea să trăiești și într-o lume altfel. Romanul Drum în noapte este o poveste despre consecințe, este un semnal de alarmă pentru toți cei care cred că nimic nu li se poate întâmpla. Este un roman despre prietenie, despre oamenii care joacă cele mai importante și mai frumoase roluri în viața noastră. Despre asumare, despre aripi forțate să stea închise în colivie în loc să fie lăsate libere să aleagă traseul de urmat.

„Poate că timpul nu vindecă neapărat rănile, dar îți oferea un fel de armură, o altă perspectivă.”

Hannah, Kristin. Un moment magic / Kristin Hannan. – București : Litera, 2021. – 415 p.

Un moment magic este un roman care mizează mult pe extraordinar, pe realismul magic care face posibilă apariția unei fetițe sălbatice într-un orășel în care nu se întâmplă niciodată nimic. Povestea copilei lup reușește să emoționeze prin ineditul situației și prin modul în care ne este înfățișată istoria ei de viață, din crâmpeie de memorie, iar acesta cred că este efectul oricărei cărți care are în prim-plan copii. Trezește emoții și vrei să afli ce anume s-a întâmplat cu ea și dacă doctorul terapeut desemnat să aibă grijă de ea va reuși să se recompună asemenea păsării Phoenix din propria cenușă. Un moment magic este o poveste înduioșătoare despre regăsiri de sine, despre iubirea care poate vindeca orice rană și despre familie, pilonul de bază al oricărei persoane.

Hannah, Kristin. Dincolo de stele / Kristin Hannah. – București : Litera, 2020. – 409 p.

 Un roman emoționant despre iubire, maternitate, pierdere și noi începuturi, „Dincolo de stele” ne amintește că acolo unde există viață, există speranță, și unde există iubire, există iertare. O poveste plină de forță care demonstrează, o dată în plus, de ce Kristin Hannah este una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane.

„Uneori o persoană te poate susține în viață, te poate sprijini să nu cazi, iar în lipsa acelui sprijin, te poți prăbuși în gol, indiferent cât de puternic ai fost cândva, indiferent cât de mult te străduiești să fii de neclintit.”

***

„Există durere de care nu poți fugi, Marah. Probabil că acum știi asta. Unele dureri trebuie privite fățiș.”

***

„Suferința e meschină, vine și pleacă mereu ca un oaspete nepoftit, pe care nu-l poți izgoni.”

***

„Nu ajută la nimic să ignori suferința sufletească. Ba dimpotrivă. Analiza era singura consolare. În loc sa te prefaci că nu ești conștient de o durere sufletească, e de preferat să pătrunzi în străfundurile ei, să te îneci în ea. Există pace în pierdere, frumusețe în moarte, libertate în regret.”

Hannah, Kristin. Privighetoarea / Kristin Hannah.  – București : Litera, 2016. – 477 p.

Privighetoarea este o carte despre putere și patriotism, despre războiul fățiș al bărbaților și lupta nevăzută a femeilor, fiecare purtându-și rănile cu mândrie; rândurile sale vorbesc despre calitatea umană, despre tărie de caracter și decizii luate scrâșnind din dinți, despre nemaipomenita încăpățânare a iubirii de a nu pieri niciodată, nici chiar în cele mai grele împrejurări. Romanul Privighetoarea pictează un tablou cenușiu al degradării unei societăți aflate sub ocupație nazistă, evocând rezistența personajelor drept sursă de putere interioară; creionează maturizarea caracterelor joviale și demontează mituri prin intermediul personajelor verosimile, alungând stereotipiile și prejudecățile de care este însoțit un război. Ne învață că, oricât de amplă ar fi nenorocirea pogorâtă asupra umanității, fără echivoc, dragostea învinge.

Dacă am învățat ceva în lunga mea viață, acel ceva este asta: în dragoste, aflăm cine dorim să fim; în război, aflăm cine suntem de fapt.

***

Orașul ei iubit era ca o curtezană, acum îmbătrânită și slabă, obosită și abandonată de iubiții ei. În mai puțin de un an, acestui oraș magnific îi fusese răpită însăși esența lui de ropotul neîncetat al cizmelor militare nemțești pe străzi, fusese sluțit de svasticile care fluturau pe toate monumentele.

***

Rănile se vindecă. Iubirea dăinuie. Noi, oamenii, rămânem.

Hannah, Kristin. Aleea cu licurici / Kristin Hannah. – București : Litera, 2021.  – 496 p.

O epopee remarcabilă a prieteniei dintre două fete nedespărțite, care trec împreună printr-o mulțime de peripeții şi de evenimente tragice… o poveste în care fanii vor recunoaște stilul inconfundabil al lui Kristin Hannah.“ – The Seattle Times .

Aleea cu licurici seamănă mult cu un foc de artificii. E colorată și liniară până aproape de explozia finală. Deznodământul te seacă de lacrimi și de trăiri, ultimele pagini îți fac sufletul să se dizolve, plângi de tristețe, de bucurie… de toate. Cartea asta este una pe care o citești de două ori. Prima oară atunci când parcurgi filă cu filă povestea unor femei, a doua oară când îți iei momentele de pauză după terminarea cărții, privești în gol și începi să legi toate firele pe care ți le-a oferit autoarea.

Kristin Hannah scrie bine. Emoționant, viu, înălțător. Autoarea a dezvoltat subiectul războiului care oferă multă încărcătură emoțională. Nu numai că a dezvoltat acest subiect, dar l-a făcut să explodeze în zeci de mesaje la sfârșit. Cartea asta nu face decât să te împingă să conștientizezi că bucuria vine din lucruri mărunte, că e bine să știi că este cineva care va fi lână tine orice-ar fi. Nu este nevoie să ai lucruri care să valoreze mult, este sufficient să ai prieteni de valoare. 

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă să faceți cunoștință cu autoarea bestsellerului Kristin Hannah.

Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată, în multe lucrări de referință, ca fiind data de naștere a lui Beethoven deoarece se știe că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezați la o zi după naștere. Oricum această presupunere este încă privită cu rezerve la ora actuală. Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare.Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții arhiepiscopale și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În această perioadă compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său.În noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor. Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o independență, pe care și-a dorit-o cândva și Mozart.

În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian – printre care sonata op. 13 „Patetica” – , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în Do-major. În același timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate.

   Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.

  A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr. 4 și 5 (Imperialul), Egmont, sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi, Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.

  A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă.  În celebrul „Testament de la Heiligenstadt” (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuși, tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate, cum sunt cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica”, apoi sonata pentru pian op. 57 „Appassionata„, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului”) și a VI-a („Pastorala”). În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul „instrument” al lui Beethoven, chiar și operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.

Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caietele de conversații”, în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune „Variațiile-Diabelli” pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a „Missei Solemnis”, realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.

Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.

A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr. 4 și 5 (Imperialul), Egmont, sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi, Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.

A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile compozitorilor.

Sursa: Badrajan, Svetlana. Literatura muzicală pentru școlile de muzică și de artă : anii 1-2 de studii : clasele 4-5(2-3) / Svetlana Badrajan. –  Chișinău : Grafema Libris, 2015. – p. 141-162

Beethoven. – Bucureşti : Erc Press, 2009. – 48 p.

Cele mai frumoase romane de dragoste | (2)

COLECȚIA CELE MAI FRUMOASE ROMANE DE DRAGOSTE DE LA EDITURA LITERA NE OFERĂ A VASTĂ SELECȚIE A CELOR MAI ÎNDRĂGITE ȘI NEMAIPOMENITE ISTORII DE DRAGOSTE DIN LITERATURA UNIVERSALĂ ȘI ROMÂNĂ.


Anna Karenina de Lev Tolstoi


,,Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei.”

LEV TOLSTOI (1828, Iasnaia Poliana – 1910, Astapovo), romancier, povestitor, eseist şi dramaturg rus. Capodoperele lui epice, Război şi pace şi Anna Karenina, au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului, iar credinţele şi ideile lui filozofice, sociale, politice, teologice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte opere, sunt cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Proza, dramaturgia şi scrierile sale autobiografice constituie o vastă frescă a Rusiei secolului al XIX-lea, în care reconstrucţia sociografică, meditaţia istorică şi analiza psihologică se combină exemplar cu reflecţia asupra unei lumi alternative ideale. Tolstoi s-a manifestat totodată ca reformator în domeniul educaţiei şi, spre sfârşitul vieţii, ca fervent comentator al învăţăturilor cristice.


Tolstoi, Lev Nikolaevich. Anna Karenina Vol. 1 / Lev Tolstoi. – București: Litera, 2017. – 606 p.

Cei doi se îndragostesc. Între ei există anumite probleme, deoarece Anna era soția unui om cunoscut, Alecsei Alxandrovici, cu care avea un copil pe nume Seryozha. Protagonista nu știa ce e dragostea adevărată. Ea se căsătorise cu un bărbat mai mare decât ea cu 20 de ani, dar nu din dragoste.

,,Mă iubeşte? Dar poate el oare să iubească? Dacă n-ar fi auzit că există dragoste, n-ar fi întrebuinţat niciodată acest cuvânt. El nici nu ştie ce-i dragostea.”

În paralel se desfășoară o altă poveste de dragoste. Levin, un tânăr intelectual și boiernaș de la țară, se îndrăgostește de Kitty (cumnata lui Stiva). Kitty însă îi refuză cererea în căsătorie, fiind convinsă de sentimentele lui Vroski pentru ea, din flirturile evidente, deschise ale acestuia. Aceasta însă rămâne dezamăgită după ce află că Vronski se îndrăgostise, peste noapte, de Anna, și că o urmă la Petersburg.

Citiți cartea pentru a afla cu ce se va finisa romanul!

Romanul debutează în cadrul familiei Oblonski, în Moscova. Daria Alexandrovna Oblonskaia ( “Dolly”) a realizat că soțul său, Stepan Arkadievici Oblonski (“Stiva”) a înșelat-o și îl amenință că îl va părăsi. De aceea sora lui Stiva, Anna, soție a lui Alexei Karenin îl vizitează la Petersburg pentru a încerca să salveze căsătoria dintre cei doi .În călătoria sa cu trenul spre Saint Petersburg, Anna este acompaniată de Contesa Vronski, o femeie în varstă, al cărei fiu, Alexei Vronksi, pare interesat în mod deosebit de Anna. Înainte ca lumea să părăsească stația de tren, un eveniment tragic are loc, un gardian fiind ucis de un tren. Pentru a încerca să o impresioneze pe Anna, Alexei îi oferă vaduvei bani .

Tolstoi, Lev Nikolaevich. Anna Karenina Vol. 2/ Lev Tolstoi. – București: Litera, 2017. – 537 p.

Tolstoi redă în cea mai originală formă întreaga splendoare a societății rusești aristocrate. În roman sunt tratate, prin intermediul discuțiilor dintre cele mai simandicoase personaje, teme legate de viață, moarte, iubire, fericire, trădare, onoare, destin, familie, credință ș.a.

După cum sunt atâtea păreri, câte capete… tot așa și câte inimi, atâtea feluri de dragoste


Vă așteptăm cu drag la biblioteca Alexandru Donici să savurați noile colecții de romane de dragoste!