Ludwig van Beethoven

Ludwig van Beethoven s-a născut în 1770 la Bonn, Germania, ca fiu al lui Johann van Beethoven (1740-1792), de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744-1787). Până relativ recent ziua de 16 decembrie este considerată, în multe lucrări de referință, ca fiind data de naștere a lui Beethoven deoarece se știe că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezați la o zi după naștere. Oricum această presupunere este încă privită cu rezerve la ora actuală. Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare.Mediul familial nu îi era tocmai favorabil, sub autoritatea capricioasă a tatălui, un cântăreț de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observând însă talentul muzical precoce al fiului său, acesta a încercat să facă, fără succes, din micul Ludwig un copil-minune, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Beethoven a început să ia lecții de muzică, în jurul vârstei de 10 ani, cu organistul Christian Gottlob Neefe. Acesta recunoaște dotarea muzicală excepțională a tânărului Beethoven și, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz, îi facilitează în 1787 o călătorie la Viena. Aici ia câteva lecții cu Mozart, dar trebuie să se întoarcă după scurt timp la Bonn, din cauza îmbolnăvirii și morții mamei sale. În următorii patru ani lucrează cu capela curții arhiepiscopale și cu orchestra teatrului din Bonn, având astfel prilejul să-și îmbogățească cunoștințele muzicale cu operele aflate în circulație în acel timp. În această perioadă compune o cantată cu ocazia morții împăratului Iosif al II-lea, fratele arhiepiscopului Maximilian Franz, binefăcătorul său.În noiembrie 1792 Beethoven pleacă pentru a doua oară la Viena, unde devine elevul lui Joseph Haydn, mai târziu și al lui Antonio Salieri. În capitala imperiului habsburgic, Beethoven reușește să câștige favorurile aristocrației vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de virtuoz pianist și de compozitor. Grație acestor relații și a contactelor cu casele de editură, care îi publică unele compoziții, Beethoven reușește să dobândească o independență, pe care și-a dorit-o cândva și Mozart.

În martie 1795 apare pentru prima dată în fața publicului vienez executând primul său concert pentru pian și orchestră. Urmează o serie de concerte la Praga, Dresda, Berlin și Preßburg (Bratislava). După primele sonate pentru pian – printre care sonata op. 13 „Patetica” – , Beethoven deschide, începând cu anul 1798, seria cvartetelor de coarde, compune și prima lui simfonie, în Do-major. În același timp apar primele semne ale scăderii auzului, ceea ce îl face să se izoleze tot mai mult de societate.

   Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.

  A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr. 4 și 5 (Imperialul), Egmont, sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi, Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.

  A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă.  În celebrul „Testament de la Heiligenstadt” (1802) Beethoven se adresează fratelui său, înspăimântat de surzenia sa tot mai accentuată. Totuși, tocmai în acești ani, Beethoven compune o serie de opere desăvârșite ale stilului clasic de maturitate, cum sunt cele trei sonate pentru pian op. 31, simfonia III-a „Eroica”, apoi sonata pentru pian op. 57 „Appassionata„, concertul pentru vioară și orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului”) și a VI-a („Pastorala”). În aceste compoziții se observă deosebirile față de operele compuse în primii săi ani în Viena: orchestra devine principalul „instrument” al lui Beethoven, chiar și operele compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.

Prin anul 1818, Beethoven devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii erau „caietele de conversații”, în care aceștia scriau în loc să vorbească. Surditatea nu i-a întrerupt însă creația artistică, în 1819 compune „Variațiile-Diabelli” pentru pian, în 1820 se execută prima versiune a „Missei Solemnis”, realizează ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde, în sfârșit, Simfonia a IX-a. În ziua de 7 mai 1824 a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a. Succesul a fost triumfal, s-ar putea spune revoluționar. Beethoven a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, când, potrivit etichetei, însăși familia imperială era salutată la intrarea în sală doar cu trei salve. Simfonia a dezlănțuit un entuziasm delirant, multă lume plângea. Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu percepea nimic din cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una din soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.

Tot mai bolnav, fiind țintuit la pat încă din decembrie 1826, Beethoven moare la 26 martie 1827, în urma unei boli de ficat. La înmormântarea în cimintirul Währinger au luat parte mii de locuitori ai Vienei, cuvântul de adio l-a rostit poetul Franz Grillparzer. A fost ulterior de două ori exhumat și reîngropat în Cimitirul Central (Zentralfriedhof) din Viena.

Prima perioadă (1790-1802), cuprinzând compozițiile din tinerețe de la Bonn și primii ani în Viena, reprezintă continuarea stilului lui Haydn și Mozart, și desăvârșesc clasicismul vienez ajuns la maturitate. Un exemplu îl constitue cvartetul de coarde în La-major op. 18, foarte apropiat de compozițiile similare ale lui Mozart.

A doua perioadă (1807-1812), așa zisul „ciclu eroic”, cuprinde compoziții ca simfonia III-a (Eroica), concertele pentru pian și orchestră nr. 4 și 5 (Imperialul), Egmont, sonata pentru pian Appassionata. În toate aceste opere se remarcă profunzimea temelor, contrastele dramatice și noutățile armonice, neîntâlnite încă la predecesorii săi, Beethoven fiind supranumit din aceste motive „Titanul din Bonn”.

A treia perioadă se profilează din anul 1813. Compozițiile din această perioadă nu mai pot fi grupate pe cicluri, fiecare din ele se prezintă cu o proprie și puternică individualitate, eliberate de convențiile tradiționale. În muzica instrumentală introduce recitative și arii, în fugi, variațiuni și elemente lirice, mereu în căutare de noi moduri de expresie. Cele două opere importante din această ultimă perioadă. Beethoven este revoluționarul întemeietor al unei noi generații de muzicieni și al unei alte atitudini față de creațiile compozitorilor.

Sursa: Badrajan, Svetlana. Literatura muzicală pentru școlile de muzică și de artă : anii 1-2 de studii : clasele 4-5(2-3) / Svetlana Badrajan. –  Chișinău : Grafema Libris, 2015. – p. 141-162

Beethoven. – Bucureşti : Erc Press, 2009. – 48 p.

Cele mai frumoase romane de dragoste | (2)

COLECȚIA CELE MAI FRUMOASE ROMANE DE DRAGOSTE DE LA EDITURA LITERA NE OFERĂ A VASTĂ SELECȚIE A CELOR MAI ÎNDRĂGITE ȘI NEMAIPOMENITE ISTORII DE DRAGOSTE DIN LITERATURA UNIVERSALĂ ȘI ROMÂNĂ.


Anna Karenina de Lev Tolstoi


,,Toate familiile fericite se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei.”

LEV TOLSTOI (1828, Iasnaia Poliana – 1910, Astapovo), romancier, povestitor, eseist şi dramaturg rus. Capodoperele lui epice, Război şi pace şi Anna Karenina, au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului, iar credinţele şi ideile lui filozofice, sociale, politice, teologice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte opere, sunt cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Proza, dramaturgia şi scrierile sale autobiografice constituie o vastă frescă a Rusiei secolului al XIX-lea, în care reconstrucţia sociografică, meditaţia istorică şi analiza psihologică se combină exemplar cu reflecţia asupra unei lumi alternative ideale. Tolstoi s-a manifestat totodată ca reformator în domeniul educaţiei şi, spre sfârşitul vieţii, ca fervent comentator al învăţăturilor cristice.


Tolstoi, Lev Nikolaevich. Anna Karenina Vol. 1 / Lev Tolstoi. – București: Litera, 2017. – 606 p.

Cei doi se îndragostesc. Între ei există anumite probleme, deoarece Anna era soția unui om cunoscut, Alecsei Alxandrovici, cu care avea un copil pe nume Seryozha. Protagonista nu știa ce e dragostea adevărată. Ea se căsătorise cu un bărbat mai mare decât ea cu 20 de ani, dar nu din dragoste.

,,Mă iubeşte? Dar poate el oare să iubească? Dacă n-ar fi auzit că există dragoste, n-ar fi întrebuinţat niciodată acest cuvânt. El nici nu ştie ce-i dragostea.”

În paralel se desfășoară o altă poveste de dragoste. Levin, un tânăr intelectual și boiernaș de la țară, se îndrăgostește de Kitty (cumnata lui Stiva). Kitty însă îi refuză cererea în căsătorie, fiind convinsă de sentimentele lui Vroski pentru ea, din flirturile evidente, deschise ale acestuia. Aceasta însă rămâne dezamăgită după ce află că Vronski se îndrăgostise, peste noapte, de Anna, și că o urmă la Petersburg.

Citiți cartea pentru a afla cu ce se va finisa romanul!

Romanul debutează în cadrul familiei Oblonski, în Moscova. Daria Alexandrovna Oblonskaia ( “Dolly”) a realizat că soțul său, Stepan Arkadievici Oblonski (“Stiva”) a înșelat-o și îl amenință că îl va părăsi. De aceea sora lui Stiva, Anna, soție a lui Alexei Karenin îl vizitează la Petersburg pentru a încerca să salveze căsătoria dintre cei doi .În călătoria sa cu trenul spre Saint Petersburg, Anna este acompaniată de Contesa Vronski, o femeie în varstă, al cărei fiu, Alexei Vronksi, pare interesat în mod deosebit de Anna. Înainte ca lumea să părăsească stația de tren, un eveniment tragic are loc, un gardian fiind ucis de un tren. Pentru a încerca să o impresioneze pe Anna, Alexei îi oferă vaduvei bani .

Tolstoi, Lev Nikolaevich. Anna Karenina Vol. 2/ Lev Tolstoi. – București: Litera, 2017. – 537 p.

Tolstoi redă în cea mai originală formă întreaga splendoare a societății rusești aristocrate. În roman sunt tratate, prin intermediul discuțiilor dintre cele mai simandicoase personaje, teme legate de viață, moarte, iubire, fericire, trădare, onoare, destin, familie, credință ș.a.

După cum sunt atâtea păreri, câte capete… tot așa și câte inimi, atâtea feluri de dragoste


Vă așteptăm cu drag la biblioteca Alexandru Donici să savurați noile colecții de romane de dragoste!

Clasici contemporani |LITERA (2)

Să-i reparăm pe cei vii

Într-o duminică dimineață, înainte de ivirea zorilor, trei adolescenți pleacă la o partidă de surfing. În timp ce se întorc acasă epuizați, băieții sunt implicați într-un accident de mașină fatal pe un drum pustiu. Doi dintre ei poartă centura de siguranță; unul trece prin parbriz. Medicii îl declară în moarte cerebrală la scurt timp după sosirea la spital, dar inima îi bate în continuare.
Acțiunea romanului Să-i reparăm pe cei vii se desfășoară pe parcursul următoarelor douăzeci și patru de ore și are în centru transplantul de inimă care va lua viața unui tânăr și i-o va dărui unei femei aflate pe moarte.

Kerangal, Maylis de. Să-i reparăm pe cei vii/ Maylis de Kerangal. – București: Litera, 2019. -271 p.

Într-o proză splendidă și contemplativă, cartea examinează sentimentele cele mai profunde ale tuturor celor implicați pe măsură ce se străduiesc să facă față unor decizii care implică viața și moartea.
La fel de îndrăzneț din punct de vedere stilistic pe cât este de exploziv din

punct de vedere emoțional, Să-i reparăm pe cei vii i-a fascinat pe cititorii și pe criticii francezi deopotrivă, fiind salutat drept opera de referință a unei noi stele literare. Cu precizia unui chirurg și limbajul unui poet, Maylis de Kerangal a adus o contribuție majoră atât medicinei, cât și literaturii, într-o poveste dramatică despre durere, speranță și supraviețuire.

Maylis de Kerangal – autoarea

„Să-i reparăm pe cei vii este un roman neobișnuit și adesea seducător… Frazele lungi și dinamice ale lui Maylis de Kerangal pulsează în ritm sistolic, cu fiecare bătaie punctată de o virgulă; sunt încărcate de intensitate emoțională și de imagini flamboaiante.”

– The New York Times

Toamna

Smith, Ali. Toamna/ Ali Smith.- București: Litera, 2018. – 218 p.
Ali Smith – autoarea

2016 a fost anul în care scriitoarea scoțiană Ali Smith a început o tetralogie a anotimpurilor, primul roman fiind ”Toamna”, cu un titlu care poate fi considerat o referire directă la Brexit, așa cum există și multe referințe indirecte și în conținutul acestuia, plin de ziduri și garduri ridicate la propriu și la figurat.

Toamna. Anotimpul ceturilor și al rodniciei. Doi vechi prieteni – Daniel, un centenar, și Elisabeth, născută în 1984 – privesc atât în viitor, cât și în trecut, în vreme ce Marea Britanie este divizată de o vară istorică, de evenimente care se întâmplă o dată într-o generație. Iubiri se nasc, iubiri se sting.

„Ali Smith are o minte sclipitoare. Toamna este un roman teribil de emoționant în evaluarea sa ludică, surprinzătoare și emoționantă a ceea ce înseamnă sa fii viu în vremuri sumbre.”

– The New York Times

„Frumos, subtil… Plin de compasiune și tinzând, în ciuda unor aspecte uneori triste, către speranța.”

– The New York Times Book Review

Speranța își dă mâna cu lipsa de speranță. Anotimpurile se succed, ca întotdeauna. Meditație luminoasă asupra semnificației abundenței și a recoltei, Toamna este primul roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith, o carte ce arunca o privire atentă asupra vremurilor noastre, o poveste de neuitat despre înaintarea în varsta, timp și iubire.

Vă așteptăm la biblioteca Alexandru Donici să descoperiți noua colecție Clasici Contemporani propusă de către editura Litera! Urmăriți și alte ediții noi apărute la noi!