∼ 135 de ani de la naștere ∼
George Topârceanu a fost un poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936. S-a născut la Bucureşti la 20 martie 1886, ca fiu al cojocarului Gheorghe Topârceanu şi al Paraschivei, ţesătoare de covoare la azilul “Doamna Elena”, amândoi originari din părţile Sibiului. Începe şcoala primară la Bucureşti (1893 – 1895) şi o continuă pe valea Topologului, la Suici, judeţul Argeş, unde părinţii se stabilesc o vreme. Revine la Bucureşti şi se înscrie la liceul Matei Basarab până în clasa a IV-a, apoi la Sf. Sava. După absolvire intră funcţionar la Casa Bisericii, apoi, ca profesor suplinitor, cu pauze de şomaj şi de viaţă boemiană. În paralel, se înscrie la facultatea de drept (1906), pe care o părăseşte pentru cea de litere, fără a termina studiile.
„Colaborator la Viața românească din1909, G. Topârceanu s-a remarcat întâi prin parodii, pagini de critică literară în pilde, adunate în volum în 1916 (Parodii originale), sporite în edițiile succesive din 1920, 1921 și 1932. Modelele erau Cragiale și Caleidoscopul lui A.Mirea, procedeele in de oximoron. Imitând forma, dar și fondul unor poeți, Topârceanu cultivă un mimetism superior, izbutind să recreeze, depăşind sau chiar înlocuind originalul.(..) Perfect echivalente cu originalul sunt Sonetele parnasiene (după M.Codreanu), Trei romanțe pentru mai târziu (după I. Minulescu), Caleidoscop (după A. Mircea) Mihai Viteazul și turcii (după Bolintineanu), Mucenicii (după O. Goga), Țiganii (după Coşbuc), la care s-au adăugat după război Vara la țară (după Al. Depărățeanu), Tristeți provinciale (după Demostene Botez), Psalm, Menire, Utrenie şi Blesteme (după Arghezi). (..)
Specialitatea sa erau baladele, la început, Balade vesele (1916), apoi Balade vesele şi triste (Strofe alese), 1920; ediția a doua, 1928; ediția a treia, 1931). Celebre sunt Balada chiriaşului grăbit pe tema nostalgiei locurilor părăsite (după Rondel de l’adieu de Edmond de Haraucourt), Balada popii din Rudeni, cu portretul pitoresc al unui cleric voios de țară. Balada călătorului (“O, e-atât de bine când pe drumuri ninse/ Intâlneşti o casă cu lumini aprinse”). Balada morții, pe motivul dispariției văzută ca reintegrare în sânul mut (indiferent) al naturii din La maison du berger de Vigny, Balada munților, poem al singurătății hibernale, alpine, Balada corbilor, satiră împotriva ambuscaților de război, Balada unui greier mic și Balada unei stele mici, ironie la adresa jurămintelor de iubire sub stele.(..)
O largă audiență au avut și au încă rapsodiile lui: Rapsodii de vară (1915), Rapsodii de toamnă (1919) și Rapsodii de primăvară (1928), îndeosebi Rapsodii de toamnă, replică modernă la Concertul în luncă de Alecsandri, la nunta din Călin de Eminescu și la Nunta în codru de Coşbuc, bizuită pe ingenioase trucuri stilistice şi nu mai puin ingenioase rime:
Florile-n grădini s-agilă.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Își îndreaptă talia.
Trei petunii subțirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
„Ce ne facem, fetelor?…”
Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în țărână
Dinții de mizerie…
Succesul Parodiilor și al Baladelor a lăsat în umbră alte poezii de Topârceanu (Migdaleamare, 1928), excelenta sa proză din Scrisori fără adresă (1931) cu savuroasa pastişă cronicărească Domnia lui Ciubăr-vodă și spirituale comentarii despre duel, evoluția idealului feminin, despre automobil etc. şi din Pirin Planina, episoduri tragice și comice din captivitate (1937), reluare a volumului În gheara lor (1920), care fusese precedat deopusculul Amintiri din luptele de la Turtucaia (1918). Neterminat a rămas romanul Mimunile Sfântului Sisoe, în care eroul ar fi produs hazul prin naivitate (inexperineță) și distracție (lipsă de atenție). Romancierul n-a trecut de 40 de pagini. „
Sursa: Literatura română. Dicționar – antologie de istorie și teorie literară/ Iurie Colesnic. – Chișinău: Museum, 2005. – 524 p.
Biblioteca „Alexandru Donici” 