Aleksandr Blok – poetul meditației, visătorul solitar

– 140 de ani de la naștere

Aleksandr Blok – Russiapedia Literature Prominent Russians

Aleksandr Al. Blok (1880-1921)
poet şi teoretician simbolist rus, dramaturg, critic literar și eseist, a constituit în istoria literaturii o prezență incontestabilă și proemi-nentă. Stihia lirico-muzicală, civică și universal-umană se revarsă în lirica poetului.

Viața și activitatea

Alexander Blok. Russian Poems In Translations


Aleksandr Aleksandrovici Blok s-a născut la 16 noiembrie 1880, la Sankt Petersburg, într-o familie aristocrată de origini germane și ruse.
• Tatăl său era profesor universitar de drept, iar mama translatoare. După ce părinții au divorțat, băiatul şi-a petrecut copilăria la moșia bunicului său, pe care a moștenit-o în 1902.
La Universitatea din Sankt Petersburg, Blok a studiat fără succes dreptul. A urmat apoi Facultatea de Filologie și și-a luat licența în 1906.
Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei literare, Blok a fost influențat în mare măsură de eternul feminin și înțelepciunii divine.
Debutează editorial la vârsta de 24 de ani cu volumul de lirică de dragoste Versuri despre Preafrumoasa Doamnă. Poeziile reflectau experiența mistică prin care trecuse și relația sa cu Liubov’ Dimitrievna Mendeleeva, fiica marelui chimist Dmitri Mendeleev. Liubov’ a fost sursa de inspirație a poeziilor lui Blok, fiind pentru el întruchiparea unei ființe divine. Liubov’ și Aleksandr s-au căsătorit în 1903.
• Mariajul a fost unul nefericit, iar Versurile despre Preafrumoasa Doamnă au marcat sfârşitul admirației simboliste a lui Blok pentru frumusețea spirituală. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au făcut loc ironiei şi pesimismulul.
Na pole Kulikovom (1908) este consacrată bătăliei de pe câmpia Kulikovo și celebrei victorii rusești asupra mongolilor din 1380. Imaginea Eternului Feminin este acum înlocuită de pământul natal al lui Blok, încântător şi dumnezeiesc.
Balagancik (Spectacolul păpuşilor), o satiră a simbolismului, a fost pusă in scenă in 1906.
Sărăcia, băutura și deziluziile, alături de dragostea pentru Rusia, au influentat temele amare ale protestului social care marchează lucrările mai tarzii ale lui Blok. Din 1908 până în 1918, Blok reia în discuție diferența dintre conceptul sau idealizat despre Rusia și realitatea contrastantă: birocrația funcționarilor publici, moartea spirituală a negustorilor și conservatismul burgheziei.
Zemlea v snegu (Pământ în zăpadă, 1908), a patra sa carte de poezie, s-a
bucurat de popularitate.
• Călătoriile lui Blok spre Italia, în 1909, și Franța, doi ani mai târziu, i-au inspirat câteva dintre cele mai bune lucrări, printre care ultima sa piesă majoră – Roza i krest (Trandafirul și crucea), bazată pe o legendă medievală franceză.
• Odată cu apariția bolşevismului, Blok s-a asociat Partidului Comunist. Alături de mulți alți scriitori, el a sprijinit revoluția din 1917 ca pe îndeplinirea unui vis. S-a alăturat armatei în 1916 şi a luptat în spatele liniilor de atac în apărarea civilă, lângă Minsk.
• După 1918 Blok şi-a petrecut majoritatea timpului lucrând pentru editoriale guvernamentale și comisii de teatru. In 1919 a fost arestat şi a riscat să fie executat pentru presupusele activități contrarevoluționare. • Din 1918 până în 1921 a tradus cărți pentru editura lui M. Gorki, Vsemirnaia Literatura.
• Între 1919 și 1921 Blok a fost președintele Teatrului Mare și conducătorul reprezentanței de la Petrograd a Uniunii Poeților (1920-1921).
• Sănătatea fizică și psihică a lui Blok a început să degradeze. El şi-a pierdut credința în Revoluție și a încetat să scrie poezie.
„Mă sufoc, sufoc, sufoc!”
„Noi ne sufocăm, toți ne vom sufoca”

– i se plângea Blok artistului de avangardă Iuri Annenkov.
Lenin, care a citit poeziile lui Blok, a refuzat să-i dea permisiunea să părăsească țara.
• La Festivalul Puşkin, în februarie 1921, Blok şi-a prezentat o ultimi apărare a „libertății creației”, pentru care a luptat întreaga-i viață, spunând despre sine:

„Era întru totul devotat libertății, / era întru totul devotat luminii!” (1914).


În afară de poezii și piese, Blok a scris eseuri și critică de teatru. Majoritatea eseurilor sale aveau un stil liric, impresionist cu rafinamente emotive. Blok se privea ca pe un martor al unei revoluții istorice. Bolşevicii au fost deranjați de gândirea sa liberă și caracterul vag, simbolic al scrierilor sale. Ultimele eseuri ale lui Blok au ajuns la un public extrem de mic.
• Se stinge din viață la 7 august 1921, la Petrograd, în urma unui atac de cord provocat de malnutriție. Moartea timpurie (la 40 de ani) a poetului a curmat geniul artistic promițător.


Opera

Poetul rus a fost şi dramaturg, eseist, conducător al simboliștilor ruşi de la început de secol. Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Puşkin.

Lirica lui Blok, erotică ori etică, este străpunsă de meditații filozofice asupra vieții și a etemelor întrebări puse de om. Fiecare poezie este o fereastră în lumea sentimentelor nobile și a gândurilor sublime.
Prima carte Versuri despre Preafrumoasa Doamnă reprezintă o confesiune tinerească de dragoste, o elogiere a acestui sentiment fundamental în viață. Idealizarea dragostei și a femeii este înveşmântată în
versuri de o muzicalitate aparte. Atmosfera naturii satului în care a copilărit se resimte în acest volum, pentru a se schimba radical, sub influența cataclismelor social-politice, în culegerea ulterioară – Neciainnaia Radosti (Bucuria întâmplătoare). Mitingurile, baricadele, luptele stradale aduc în lirica lui Blok sentimentul istoriei, poetul luând o poziție civică și uneori profetică:

„Deschide-mi cărțile, / în ele se spune tot ce se va întâmpla”.

Simbolismul este înlăturat în calea căutărilor unei căi proprii în artă, ale unei expresii originale, deosebit de reuşite în cel de-al treilea volum poetic. Nu mai este tânărul poet intimist, este poetul popular care suferă pentru soarta Rusiei. Poemele Vozmezdie (Răzbunarea), Dvenadțati (Cei doisprezece), Skifî (Sciții) denotă maturitate istorică, dar și măiestrie artistică.
• Poemul cel mai important al lui Blok, Dvenadțati (1918), aici Blok asociază eroii Revoluției cu chipul legendar al lui Hristos, acesta situându-se în fruntea unut grup din 12 comisari roşii, apostolii distrugerii vechiului sistem. Deşi controversat, poemul s-a bucurat de o mare popularitate, fiind vândute 2 milioane de exemplare în 3 ani.
Poezia lui Blok, produsă de focul sufletului și de răceala minții, a fost apreciata pentru curgerea muzicală a cuvintelor, spontaneitate, în care sunetele și repetiția erau folosite pentru a evoca stări sufleteşti. Poetul considera că rolul artistului este de a fi un intermediar între lumea aceasta și alte lumi, precum și de a revela scopul omului pe Pământ.
Autor al unor drame istorico-lirice, cu accente ironice, sarcastice (Trandafirul și crucea, Baraca saltimbancilor), eseuri, critică literară (Despre însemnătatea poetului), traduceri, Blok rămâne maestrul expresiei poetice de mare forță. Teoretician al simbolismului, Al. Blok este autorul eseurilor Situația actuală a simbolismului rus, Despre lirică, Despre romantism.

În necrolog, V. Maiakovski îl numea pe Blok „maestrul simbolist”.

Operele complete ale scriitorului au fost editate în nouă volume.
Volume publicate:

  • Stühi o Prekrasnoi Dame (Versuri despre Preafrumoasa Doamnă), 1904
  • Neciaiannaia Radosti (Bucuria întâmplătoare), 1905
  • Snejnaja maska (Masca de zăpadā), 1907
  • Liriceskie dramî (Drame lirice), 1908
  • Zemlea v snegu (Pământ în zăpadă), 1908
  • Straşnâi mir, 1909-1916
  • Vozmezdie (Răzbunarea), 1910-1921
  • Sobranie stihotvorenii (Culegere de poezii), 1911-1912 (3 vol.)
  • Pleaska smerti (Dansul morții), 1912-1914
  • Roza i krest (Trandafirul şi crucea), 1912
  • Skazki (Poveşti), 1913
  • Stihi o Rossii (Poezii despre Rusia), 1916
  • Kniga pervaia (Cartea întâi), 1898-1904, 1916
  • Kniga vtoraia (Cartea a doua), 1904-1907, 1916
  • Solovinâi sad (Grădina cu privighetori), 1918
  • Stihotvoreniia (Poezii), 1921
  • Kniga tret’ia (Cartea a treia), 1907-1916, 1921
  • Sobranie socinenii (Opere), 1923 (7 vol.)
  • Dnevnik Al. Bloka (Jurnalul lui AI. Blok), 1911-1913, 1917-1921, 1928 (2 vol.)

Critica literară a romanului „CIULEANDRA” de Liviu Rebreanu

„Ciuleandra” este povestea care a lăsat ecouri pe care le simt chiar şi acum.


Un roman al analizei psihologice, în care Liviu Rebreanu îmbină drama omului comun, psihologia criminalității şi investigarea stratului psihic abisal.

Scriitorul Liviu Rebreanu este permanent interesat de descifrarea destinului indivizilor. În romanele sale, se joacă drama multiplicată a existenţei, interceptată de un spirit centralizator, dar cu ajutorul unor procedee distincte de la un roman la altul. Romanul Ciuleandra poate fi lesne considerat inovator din punct de vedere al intruziunii în umbra ascunsă a psihicului uman.

Liviu Rebreanu | Story writer, Novelist, Music book


Acest mic roman trebuie citit, drept analiza unui eu infantil, deci imatur, anulându-se ideea unei iubiri transformate în ură. Rebreanu va reface perechea primordială prin ascensiunea psihică în domeniul fantasticului. În Ciuleandra scriitorul va pătrunde în psihoza organică a unui suflet aflat în regres. Acesta este un roman ce nu se diferenţiază, din punct de vedere al esenţei sale, de celelalte romane de factură psihologică ale lui Liviu Rebreanu, dar se constată înnoirea preocupării autorului din punct de vedere al tematicii alese, manifestându-şi seriozitatea pentru psihologismul cazului ales.

Ciuleandra va întâlni diverse opinii şi critici literare în momentul publicării ei. Romanul, în ciuda criticilor mai mult sau mai puţin virulente, a trecut foarte repede hotarele ţării, fiind tradusă în franceză, italiană portugheză, şi chiar ecranizată încă din timpul vieţii lui Liviu Rebreanu.

Ciuleandra. În curând – Vitalie Coroban

Romnul este comparabil cu opera lui Zola „La béte humaine”. Liviu Rebreanu îşi demonstrează capacităţile de prozator modern cu ajutorul romanului Ciuleandra, interesat fiind de zone profunde ale gândirii. Romanul evidenţiază un analist tenace, al proceselor minuţioase dezvoltate de psihicul uman, dar în acelaşi timp este şi un observator sever al pasiunilor şi obsesiilor abisale, ce se manifestă atât în adâncul cât şi în interioarul conştiinţei.

Instinctele, atât de îndrăgite de Rebreanu, se dezvoltă liber în paginile romanului. În orice caz, pentru mine creaţia este mult mai dureroasă decât agreabilă. Ciuleandra, pentru mine, e o operă în care se exprimă şi se clarifică o taină sufletească mare, e cazul des repetat al iubirii. Tratat simplu, direct, fără complicaţii, poate să nu mulţumească pe amatorii de acţiuni întortocheate, dar eu aşa am simţit-o.

Ciuleandra s-a născut şi e cum e. O carte care o dată începută, va fi şi terminată datorită interesului pe îl stârneşte cititorului prin maniera în care este structurată. Au trecut mai bine de 75 de ani de la apariția (1927) romanului, dar narațiunea și sensurile ei simbolice își dovedesc o excepțională vitalitate. Posteritatea a făcut, printr-o serie de argumente și conjuncturi imprevizibile, ca micul roman rebrenian să devanseze cota marii, impecabilei și recii construcții din Răscoala, pentru ca astăzi să poată fi așezat, fără vreo manevră de supralicitare in preajma operilor Ion și Pădurea spînzuraților pe care timpul nu le-a clintit din prima linie valorică a operei prozatorului ardelean.

Cărți care au fost folosite în această analiză literară a operei :

  1. Rebrenu, Liviu. Ciuleandra / Liviu Rebreanu. – Chișinău, 2007.
  2. Alexandrescu, Emil. Literatura română în analize și sinteze / Emil Alexandrescu. -București: Editura Didactică și pedagogică, 2005. p. 382.
  3. Mihailescu, Dan C. Literatura romănă în postceaușism. V.2 / Dan C. Mihailescu. Iași, 2006. p.23, 225.

„Prinț și cerșetor” de Mark Twain

NOSTALGIA COPILĂRIEI ȘI GUSTUL AVENTURII

Mark Twain (pseudonimul lui Samuel Clemens) este prin excelență un călător cu vocația indiscutabilă a aventurii, care vrea să cunoască neapărat Necunoscutul. Când zicem călător, ne gândim nu doar la voiajele sale marine și la expedițiile îndelungate în India. El caută să călătorească pe traseele Istoriei și să înțeleagă sensurile ei ascunse. De fapt, o porneşte pe căile luminoase sau tenebroase ale sufletului: scriitorul se plimbă prin toate domeniile vieții sociale și prin toate categoriile de persoane care le reprezintă tipologic și psihologic.

Cu Mark Twain, născut în 1835 în familia unui jurist provincial, începe o nouă epocă literară.

Umorul este, în definitiv, o expresie a Adevărului, îl face pe acesta mai sensibil, și Mark Twain, ,,rege al râsului”, este actorul care întreprindea turnee cu propriile înscenări umoristice ce l-au făcut foarte popular. Elementul comic este constant însoțit, la el, de elementul dramatic şi tragic.

Viața unui băiat este nu numai o comedie, ci şi o tragedie, va nota el în Autobiografie. „Numai acel umor va dura, aforismele, care izvorăsc din Adevărul vieții. Chiar dacă îl faceți pe cititor să râdă, efortul va fi zadarnic dacă la rădăcinile operei nu stă iubirea față de oameni.”

Mark Twain - IMDb

E o calitate prețioasă care se manifestă cu deosebită putere în Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn (1884). William Faulkner și Ernest Hemingway considerau că din aceestă a două carte (care o continuă, evident, pe prima) se trage intreaga mare proză americană a secolului al XX-lea. Ea este unanim apreciată ca o capodoperă literară.

Rămas orfan la doisprezece ani (astfel de amănunte autobiografice le vom intâlni și în romanele sale), Sam Clemens ia calea piloților de vase fluviale pe care îi crede „zei ai apelor”. În calitate de pilot, va întâlni, va studia și va radiografia toate speciile naturii umane „câte numai ți le poți imagina”. De aici işi ia pseudonimul viitorul scriitor, care va îmbrățişa şi profesia de tipograf, gazetar, cautător de aur. Prin aceasta se explică nota romantică și solemnă a prozei sale, pătrunsă magistral de motivul trecerii timpului și nostalgiei timpului paradiziac al copilăriei.

Mark Twain Found Calling in San Francisco Stories - The New York Times

Romanticul Samuel Clemens idealizează trecutul şi sfidează prezentul cu spiritul sau dur, cu materialismul aspru, sentimentul catastrofic al posesiunii și goana dupa bani. Scriitorul se detaşează şi totodată se apropie de realitățile prezentului, după cum constata şi istoricul literar american Peter Conn: „Clemens a fost un hoinar şi un critic al societătii în care trăia, dar, în acelaşi timp, a rămas puternic ancorat în realitatea pe care o satiriza. Nu era de acord cu faptul că banul devenise zeul suprem al tuturor. Și-a manifestat virtuțile de om de afaceri, supraveghind cu atenție incasările provenite din vânzarile cărților sale. Şi-a dorit bogăție, confort, libertate şi bunăstare, dar şi considerația de care, recunoştea cu amăraciune, se bucurau cei bogați. După ce a obținut un profit de pe urma carților şi turneelor sale, şi-a construit în Hartford o casă cu arhitectura in stil victorian. Îşi facea astfel o reclamă de saptezeci de mii de dolari de pe înălțimea unui deal de cinci acri, declarându-se mulțumit de succes.

Mark Twain - Print si cersetor - elefant.md

Demonul contradicției, caracteristic unui scriitor „al frontierei”, se manifestă în Prinț şi cerşetor (1881), în Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn, acestea două din urmă fiind superioare celei dintâi. Prinț și cerșetor, concepută încă în vara anului 1877, este o lucrare care părăsește registrul umoristic şi îmbrățișează o formulă mai sobră, mai „construită”, axată nu atât pe o acțiune organică, degajată, cât pe o împletitură de contraste și o „încurcătură” între un rege adevărat, Edward al VI-lea, și un prinț-cerşetor, Tom Canty, ajuns pe tron printr-o întâmplare. Acțiunea are loc, la Curtea Regală a Engliterei și la Curtea Gunoaielor, populată de cerşetori zdrențoși.

Crearea de situații inversate, „anormale”, ,,învestirea” cerşetorului cu rang princiar şi a regelui adevărat cu acela de vagabond şi cerşetor impun – prin insăși această „încurcătură” – un comic savuros, dar îmbibat cu sensuri dramatice și tragice. Prozatorul se bazează adesea pe un substrat irațional, obscur, pe o lucrare a întâmplării, a hazardului, care poate lua proporții absurde. Curtea Regală ca atare, cu săli încăpătoare, cu stâlpi poleiți cu aur, cu tavane și pereți împodobiți cu picturi, cu galerii înalte în care se află o droaie de dregători în straie strălucitoare şi muzicanți, este un loc al intrigilor, hotărârilor despotice, pedepselor cumplite și morților, al „şoaptelor” şi al legilor și fărădelegilor, al aspirațiilor tainice la tron şi putere. Aceste priveliști și ceremonialuri, care stârneau disconfortul total al lui Tom Canty, devin acum ,,frumoase și plăcute”.

Tom este, pe de o parte, emblema Copilului-înțelept, apt să guverneze țara, iar, pe de altă parte, simbolul copilului „adaptat la împrejurări”, care prinde gustul puterii, uită de părinți și de frați și care devine un potențial General al Universului marquezian.

Scriitorul, cunoscut şi prin satira acerbă din romanele Un yankeu la curtea regelui Arthur şi Veacul aurit (1873), este și aici, un observator moral, un filosof al istoriei, influențat de Istoria Angliei și de romanul scriitoarei Charlotte M. Yonge „Prințul și Pajul” (1865), Tom Canty fiind o plăsmuire proprie. El este un aventurier, un șmecher, ca și Tom Sawyer și Huckleberry Finn, numai că mai frământat, ca şi autorul lui de altfel, de o criză morală în care ,,o inimă sănătoasă constituie un ghid mai sigur decât o conștiință rău educată”. „Dacă o inimă curată și o consecință pătată intră în coliziune, va mai spune el, conștiinţa va ieşi înfrântă”.

Mark Twain, copleşit de această „ceartă” între constință și inimă, va scrie ultimele sale lucrări Bărbatul care a corupt Hadleyburgul (1898) şi Străinul misterios (apărută postum) pe o undă a disperării, vecină cu nihilismul, fapt care nu stinge sunetul unic ce l-a impus în contextul literaturii americane și universale.

„Am cunoscut mulți cărturari, ințelepți, poeți, vizionari, critici şi umorişti ai noştri; ei erau unul ca altul și semânau cu alți oameni de litere. Clemens era unic, incomparabil. Lincoln al literaturii noastre.”, nota în 1910, anul morții lui Twain, scriitorul William Howells.

Mihai CIMPOI