Impresii de lectură- Ne vedem în cosmos prieteni

Titlul acestui roman deosebit ,,Ne vedem în cosmos, prieteni!,, este o formulă de ,,la revedere,, originală, bazată pe pasiunea incredibilă a pesonajului principal, cosmosul. Această frază sugerează oarecum speranța, dar și încrederea în sine a lui Alex de a se întâlni cu ființele inteligente din tainicul univers. Un alt titlu potrivit ar fi : ,,O stea mai strălucioare,, .

Pot asemăna această carte cu adevărată galaxie plină de culori și lucruri nemaivăzute până acum, cu o galaxie în care trăiește un băiat, o stea în sine ce continuă să strălucească și să dăruie lumina sa până și în cele mai grele momente.
Aventura impresionantă a micului om de știință aduce multe roade în nelimitata sa imaginație. Moartea tatălui său, schizofrenia mamei sale, descoperirea unei surori iubitoare despre care nu știuse până acum îl aduc la o singură concluzie : dragostea, curajul, adevărul, aceste cuvinte le folosim pentru a descrie sentimente, iar motivul pentru care nu le putem descrie în totalitate este acela că atunci suntem la fel de mari ca și cosmosul. Cele două file îmbibate cu înțelepciune în care Alex, băiatul cu stele strălucitoare în ochi, reușești să explice afirmația de mai sus m-a uimit cu adevărat și m-a ajutat să descopăr un alt secret al vieții. Am sesizat faptul că Alex vrea să ne transmită tuturor cititorilor un adevăr, acela de a fi curajoși mereu și cu dragoste în suflet pretutindeni. Am perceput că, de fapt, cuvintele nu reușesc mereu să descrie ceea ce se petrece în sufletele și în inimile noastre care în momente de afecțiune și vitejie devin un întreg univers de emoții.
Cu o strălucire și prudență în cuvinte, acest fragment a devenit preferatul meu și mă ajuta totodată să descopăr și morala cărții :

adevărul, curajul, și dragostea sunt sentimentele care trebuie să le purtăm pretutindeni cu noi, căci ele reflectă în sine viața, scopurile, și dorințele noastre.

Cheng, Jack. Ne vedem în Cosmos, prieteni! / Jack Cheng. -București: Corint Junior, 2018. – 352 p.

O carte ca o rachetă în sine, care lansează rapid în spațiul cosmic plin de stele și taine, mi-a arătat lucrurile nevăzute și văzute până acum.
Dacă ar fi să îmi expun responsabilitatea mea în ani, nu sunt sigură dacă aș depăși-o pe cea a lui Alex. De la început simplă amuzantă și oarbă, povestea acestui băiat impresionant își deschide cu încetul ochii și află adevărul, puterea care se ascundea în sufletul lui și desigur, dragostea mai vastă decât orice galaxie pe care o poartă pentru mama sa iubitoare, tatăl care a decedat și pentru o mulțime de alte persoane care i-au fost alături. În timpul lecturii imaginația mea căuta în continuu cheile care vor deschide ușile ce duc spre răspunsul întrebărilor mele, la fel ca și Alex. Speranța a devenit aerul meu atunci când frumoasa povestire a luat-o razna atunci când oriunde mă întorceam în această lume imaginară dădeam peste taine, întrebări la care nimeni nu dorea să-mi răspundă.
Mi-a plăcut extrem de mult această operă pentru că m-am găsit pe mine în multe cazuri în pielea micului om de știință. Am trecut și eu prin perioada în care lumea întreagă devine o gaură neagră plină de mistere și lucruri de neînțeles. Personajul principal nu m-a mișcat doar prin originalitatea sa și modul de a vedea lumea, dar și prin curajul nemărginit ce l-a ajutat să descopere adevărul.
Această carte e mult mai mult decât atât, e o sinteză dintre adevăr, curaj și mai presus de toate dragostea care m-a ajutat să înțeleg cât de scurtă e o viață de om și câte întâmplări, sentimente pot să o trimită în misteriosul Univers…

Utilizator fidel: Amelia Cotorobai,
eleva Liceului Teoretic „Ion Creangă”

Impresii de lectură – Lămâi, cărți și prieteni

Concursul de lectură „Bătălia cărților”
-2020, ediția a VI-a.

---

Cotterill, Jo. Lămâi, cărți și prieteni / Jo Cotterill. – București: Corint Books, 2018. – 288 p.

Titlul acestei cărți este de fapt și o descriere a întregii cărți prin trei cuvinte cheie. Deși cărțile și prietenia sunt două lumi ușor de întruchipat într-o poveste, termenul lămâie m-a făcut curioasă să citesc această carte. Cu toate că acest titlu este potrivit și bine gândit, aș putea propune și unul diferit: ,,Emoții dulci-amare ,,

---

FRAGMENTUL PREFERAT

,,Lumea este un loc minunat când ai pe cineva alături,, a spus Calypso când a realizat că Mae era cu adevărat o prietenă minunată. În acel moment, acea fată care era mereu cu nasul în carte a înțeles cât este de frumos și ușor să treci peste momentele grele ale tristeții când le ai pe persoanele dragi lângă tine.
Aceste gânduri au însoțit-o și atunci când tatăl ei era în acea depresie îngrozitoare. Și totuși, cu acea forță interioară primită de la prietena ei, Calypso a avut grijă de dragul ei tată. Fragmentul în care a descris acele zile de liniște apăsătoare și întrebări fără răspunsuri m-a agitat și m-am întrebat cum ar putea un copil să treacă peste ele… Tăcerea care domina în casă era în același timp și durerea exprimată prin liniștea ce îi provoca furnicături. Și totuși Calypso a avut grijă de tatăl ei : l-a hrănit, l-a culcat, i-a scris și o scurtă povestire pentru a-l înveseli. Toate aceste fapte au demonstrat grija, dar și dragostea enormă pe care fetița o purta în inima sa mică pentru tatăl său. Mi-a plăcut într-atât de mult acest fragment, încât după lectură mi-am îmbrățișat părinții mulțumindu-le pentru tot ceea ce au făcut pentru mine. Calypso în acest fragment mi-a arătat că nimic nu e mai minunat decât sprijinul familiei și a prietenilor la greu.

---

Calypso este o fată care iubește cărțile și cuvintele, și îl iubește și pe tatăl ei – o persoană distantă, cu o proprie rațiune formată după moartea mamei fiicei sale. Această poveste scurtă, simplă și totodată cu un mesaj complicat m-a impresionat dar și m-a pus pe gânduri.
De-a lungul lecturii am observat că predomină ideea unei forțe interioare care trebuie să ne ajute să trecem peste clipe triste și greu de îndurat. Acesta era un pretext al tatălui ei pentru a ascunde ce simțea el cu adevărat, adică durerea. Calypso trăiește de la o vârstă fragedă sub un așa numit adevăr, care aduce suferință, însă soarele începe să o încălzească și pe ea din clipa începerii unei noi prietenii. Acest lucru i-a deschis ochii și ei, dar și mie că adevărata forță interioară vine de la persoanele dragi care ne susțin, pe care putem să-i îmbrățișăm când suntem fericiți, dar pe a căror umăr putem să plângem atunci când tristețea ne acoperă cu plapuma sa. Este o poveste uimitoare despre dragostea față de părinți, prieteni și cărți. Calypso e fetița care descoperă că tristețe pe care tatăl ei o păstrează atâția ani nu trebuie ținută în frâu, trebuie să o lăsăm să curgă din noi ca un râu…
Totodată am descoperit că de fapt puterea nelimitată din sufletul fetiței provenea de la iubirea pe care o împărtășea dragului său tată. Dacă cărțile ar fi avut gust, aceasta ar fi fost dulce-amăruie, căci autoarea combină cu măiestrie momentele triste cu cele fericite, demonstrând că orice lămâie poate fi și un pic dulce.

Utilizator fidel: Amelia Cotorobai,
eleva Liceului Teoretic „Ion Creangă”

Impresii despre carte

Concursul de lectură ”Bătălia cărților” -2020, ediția a VI-a.

Wolk, Lauren. Wolf Hollow / Lauren Wolk. – București: Editura Arthur, 2017. – 254 p.

• 

Această carte e plină de întrebări și evenimente. Majoritatea au loc pe un deal, aproape de casa lui Anabelle, ce poartă nuiele de Wolf Hollow. Dând același nume și cărții, autorul vrea să prezinte cât de mult contează faptele noastre și cum acestea pot îmbina unele locuri cu amintiri. Alt titlu potrivit ar putea fi ,,Ploaia nedreptății,, astfel încât acesta accentuează cum nedreptatea acoperă lumea personajului principal, la fel cum apa e peste tot după ploaie.

Poate oare nedreptatea să ne coste viața? Sau poate oare adevărul să străpungă inima?

Wolf Hollow e cartea care mi-a demonstrat că nu există în lumea noastră limită nici pentru durere, nici pentru nedreptate. Aseamăn această carte cu apa de la început limpede al unui izvor, însă care devine tulbure și se transformă într-un șir lung de valuri înspăimântătoare. Iar cauza tuturor acestor întâmplări este Betty, o fată atitudinea căreia mi s-a părut înconjurată de un nor cât pe ce să tune. Pe parcursul lecturii am cunoscut-o mai aproape și am realizat că norul era de fapt pe cale să plângă. Fără părinți, trăind într-o lume în care războiul, cruzimea și tristețea au acoperit lumea, ea nu rezista astfel încât furia ei ieșea tot mai mult și mai des. Momentul în care Anabelle primește vestea morții lui Betty, e un eveniment copleșitor, foarte trist, însă care mi-a plăcut datorită faptului că arată cum vorbele și faptele noastre ne pot influența viața și viitorul misterios. Puțini oameni au destulă imaginație pentru a vedea realitatea. Și totuși, în aceste două sute cincizeci și două de paginile cărții Wolf Hollow, descopăr o fată ce încearcă din răsputeri să le deschidă persoanelor din jur ochii spre adevăr, o fată în care trăiește un suflet plin de responsabilitate și hotărâre în sine. Să spun că mi-a plăcut această carte e ca și cum nu aș spune nimic pentru a-mi reda adevăratul entuziasm. M-a impresionat atât prin realitatea adaptată la o poveste, cât și prin personajele cu inimi ce bat în ritmuri diferite, însă care se îndreaptă spre același scop. Din primele capitole mi-am făcut o imagine detaliată a personajului principal, fata care a cucerit probabil inimile tuturor cititorilor, Anabelle. Trăind în timpul celor mai grei ani din istoria omenirii, ea împreună cu ma ei dragă descoperă câte minciuni și câtă nedreptate acoperă societatea în care trăim. Iubind cărțile Anabelle are destulă imaginație pentru a percepe faptul că Toby, veteranul de război, are nevoie de alin și îngrijire. Pe tot parcursul lecturii, dragostea și căldura pe care o împărtășește acestui bărbat temut de majoritatea lumii, mi-a topit inima, și m-a făcut să înțeleg că doar bunătatea ei reușește să pună capătul minciunii ce a dat amploare conflictului.
Cu un sfârșit tragic și dezamăgitor, Wolf Hollow e cartea care m-a învățat că vorbele noastre contează tot atât de mult cât și faptele.

Utilizator fidel: Amelia Cotorobai

Liceul Teoretic ,,Ion Creangă”