Chişinău – 580 de ani: Biserica Sfântul Dumitru

 

Biserica Sfântul Dumitru este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău la inițiativa Academiei de big-biserica-sfantul-dumitru-din-capitala-va-fi-resfintitaȘtiințe. A fost construită în 1902,cu sprijinul financiar al negustorului Dumitru Ciolacu  pe „drumul Bacioiului”, la periferia orașului Chișinău, pentru mahalale formate la marginea orașului. Biserica era din piatră, cu o clopotniță de piatră, având arhitectura frumoasă. Arhitectura a fost determinată de dominarea stilului eclectic, în baza clasicismului cu elemente din arhitectura rusă. Planimetria este dictată de o navă amplă, cu absida altarului la est și un pridvor, cu o clopotniță la vest. Hramul biserici era Sf. Dumitru de la Salonic. La parohie funcționa o școlă bisericească pentru studierea gramaticii în care se intruiaiu 41 de băieții și 11 fete. Primul paroh al bisericii a fost preutul Efim Chișcuță, care a vegheat cu multă străduință asupra lucrărilor de construcție și amenanjare a bisericii și curții din jurul acesteaia. Interiorul bisericicii impresiona prin două panicadile excelent executate. Clopotnița a vea 5 clopote, cel mai greu fiind de 384 kg. La 1942 parohiei îi aparțineau un imobil ce se compunea din clădirea biserici, 2 case parohiale și cimitirul. În anii posbelici încep prigonirile asupra slugitorilor cultelor, preoții Gherasim Păduraru, Gheorghe Harghil, și alții, care au oficiat la biserica Sf. Dumitru, fiind judecați și chiar exilați în lagărele comuniste. În anul 1963 biserica este închisă, cupola și clopotnița demolate, în incinta sfântului locaș desfășurăndu-și activitatea un atelier, un club muncitoresc, iar mai apoi un ansamblu muzical. Abia la 1990 când parohiei i se restituie  o parte din teriotriu biserica își reia activiatatea avându-l în frunte  pe preotul Pavel Borșevschii, care în scurt timp izbutește să reconstruiască lăcașul să refacă in9teriorul și icoanele deteorate, să sape o fântână în curtea bisericii să deschidă o școală duminicală.În timpul apropiat a fi reluate lucrările de ridicare a gardului, înălțarea casei parohiale și a portalului, elemenete ce ar reconstrui imaginea inițială a sfântului locaș. Toate aceste până în prezent au fost desăvârșite cu succes și biserica activează.

Sursa: Chișinău: Enciclopedie. – Chișinău, 1997, – p. 85

Biserica Luterană

bis luterana

Biserica Luterană

Biserica Luterană din Chişinău sau Kirha  a fost construită în 1838 de cumnitatea luterano-evanghelică a Chişinăului, îmfiinţată în 1825 de nemţii veniţi din regiunile ruseşti. Era situată pe str. Aleksandrovskaia (azi bd. Ştefan cel Mare) la colţul cartierului unde se află Opera Naţională, vizavi de fostul Club al Nobilimii Basarabene. Biserica, de plan tip sală, avea o singură navă cu absida altarului poligonală la est, acoperită în două pante, cu frontonuri la pereţii laterali, încununaţi cu cruci. Spre vest se ridica clopotniţa cu o arhitectură neogotică, alpită, probabil, la sf.Secolului trecut. Între biserică şi clopotniţă a fost introdus un mic pridvor, prin care se intra în biserică, evidenţiat pintr-un portal în arc ogival. Turnul primatic, lipsit de acoperiş vizibil, avea faţadele soluţionate identic, cu golurile camerei clopotelor în arc ogival, amplasate sub cornişa crenelată. Elementele clopotniţei subliniau prin formele lor verticalitatea turnului, care părea exagerat de înalt alături de corpul bisericii ctitorită după proiectele-model ale bisericilor evangheletice din Rusia. Edificiul alcătuia o compoziţie volumetrică dinamică şi de neuitat. Biserica Luterană a dispărut din centrul Chişinăului la dispoziţia autorităţilor în 1960.

Știați că: Kirha a dispărut în anii ’60.fiind lichidată de au­torităţile comuniste. Era o mostră de arhitectură ger­mană, chiar în inima Chişinăului, nu departe de locul unde astăzi se înalţă clădirea Preşedinţiei Republicii Moldova.

Sursa: Chişinău: Enciclopedie. – Chişinău, 1997. -570 p.

Biserica Întâmpinarea Domnului

intimpnarea biserica

Construită în anii 1879-1880 pe un teren donat de către Primăria Chişinăului pentru Şcoala Duhovniceasc. A fost proiectată de către arhitectul eparhial Mihail Seroţinski, care a asigurat şi asistenţa tehnică. Sfinţirea bisericii a avut loc la 24 august 1880. Numărul elevilor Şcolii Duhovniceşti fiind în continuă creştere, biserica a devenit neîncăpătoare. Astfel, în octombrie 1899 direcţia şcolii îi încredinţează arhitectului M. Seroţinski lărgirea sfântului locaş. Reconstrucţia bisericii a durat până în 1902, când la 17 octombrie este resfinţită de către Episcopul Chişinăului şi al Hotinului Iacob (Piatniţki). În timpul primului război mondial clădirea şcolii şi biserica au fost cedate provizoriu unui lazaret militar, fiind retrocedate în anul 1919. Între anii 1919-1940, apoi 1941-1944 aici şi-a avut sediul Seminarul Teologic. Din 1944 şcoala şi biserica sunt închise, iar iconostasul şi câteva icoane s-au păstrat în România. Ulterior biserica este transformată în sală sportivă pentru Catedra Educaţie Fizică a USM. În anul 1991 biserica este redeschis. Catapeteasma bisericii este readusă şi încep lucrările de renovare. Sfântul locaş a fost reconstruit în exterior după aspectul de odinioară, iar în interior a fost executată pictura în stil bizantin de către pictorul Ilie Carp. Slujba de sfinţire a bisericii a fost oficiată la 13 mai 2007 de către Î.P.S. . La lucrările de restaurare a acestui sfânt edificiu şi-au adus contribuţia financiară conducerea USM, profesori şi studenţi, precum şi alţi creştini. Până în anul 2007 biserica a servit drept capelă pentru studenţii teologi, iar în prezent îşi are uşile deschise pentru cei din campusul universitar, precum şi pentru toţi creştinii dreptmăritori. Funcţia de preot-paroh este îndeplinită de Protoiereul Octavian Moşin.

Sursa: Chişinău: Enciclopedie. – Chişinău, 1997.

Fotogalerie: http://tineretulortodox.md