De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger

– 70 de ani de la publicare

„De veghe în lanul de secară”, este singurul roman scris de J. D. Salinger, care din momentul publicării și până în zilele noastre, a stârnit multe controverse și i-a adus scriitorului recunoașterea mondială. Apărut în 16 iulie 1951, volumul a supraviețuit multor campanii care militau pentru interzicerea sa și este, în continuare, una dintre cele mai citite cărți, devenind emblematic pentru toţi adolescenţii revoltaţi de ipocrizia lumii adulţilor.

Cartea a fost adăugată în lucrarea „1001 de Cărți de Citit Într-o Viață”

SALINGER, J.D. DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARĂ / J.D. SALINGER ; TRAD. DE CRISTIAN IONESCU.  IAȘI : POLIROM, 2011. – 279 P.

Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum, la 16 ani, şi ai căror părinţi s-au născut, probabil, în aceeaşi perioadă că şi romanul, e că trec prin aceleaşi episoade precum Holden Caulfield. Doar că el nu naviga pe Internet. Iar când simţea nevoia s-o sune pe fata de care era îndrăgostit, ori renunţa, pentru că nu avea chef, ori intra în prima cabină de telefon. Problemele lui rămân însă, şi chiar şi modul în care sunt rezolvate: prin revolta, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se întreabă de ce totuşi a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea şi, deja, de atâţia ani. În fond, nu e singura carte care-şi păstrează prospeţimea cu trecerea timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini. Ceva imposibil de sintetizat într-o scurtă prezentare. Poate, pur şi simplu, e o carte foarte-foarte bună. Atât. Alăturaţi-vă milioanelor de tineri care au citit-o şi veţi înţelege.

„Semnul omului imatur este că vrea să moară nobil pentru o cauză, în timp ce un om matur vrea să trăiască modest pentru una.”

Povestea „De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger redă întâmplările trăite de Holden în cele două zile pe care decide să le petreacă hoinărind înainte de a ajunge acasă în vacanţa de Crăciun şi de a le da părinţilor vestea unui nou insucces şcolar. Holden a picat la toate disciplinele înafară de literatura engleză, fiindcă este un prieten fidel al cărţilor, are şi un frate scriitor la Hollywood.

Din cărţi, protagonistul încercă să găsească răspunsuri la întrebările pe care le are. Totodată, învață – „Mereu spun «Încântat de cunoştinţă» unor persoane pe care nu sunt deloc bucuros să le cunosc. Dar dacă vrei să supravieţuieşti, trebuie, totuşi, să spui lucrurile astea”.

New York este oraşul care găzduieşte o mare parte din acţiunea romanului. Holden, un tânăr pierdut în gândurile sale, decide să descopere New York-ul de noapte purtând dialoguri cu persoane diferite pe care nu le cunoşte. Descrierile oraşului înainte de Crăciun sunt unice şi originale, la fel ca şi traseul spre maturizare a lui Holden.

Citind ai impresia că adolescentul uneori refuză realitatea şi multe din deciziile pe care le ia sunt nejustificate, alteori ai impresia că Holden îţi este un frate mai mare şi-ţi dă sfaturi utile despre viaţă – „Printre alte lucruri, o să îţi dai seama că nu eşti prima persoană care a fost vreodată nesigură sau speriată de comportamentul uman. Nu eşti sub nicio formă singurul care trece prin acele situaţii. O mulţime de oameni au fost în egală măsură tulburaţi din punct de vedere moral şi spiritual cum eşti tu acum. Din fericire, unii deţin recorduri ale acestor stări”.

Impresioneză foarte mult limbajul şi modul de relatare a evenimentelor, naraţiunea este la persoana I, şi e narată chiar de Holden. Recomand cu drag cartea, fiindcă merită din plin citită, deşi finalul puţin dezamăgește, deoarece ai impresia că povestea nu s-a terminat şi ai vrea să ai posibilitatea să-l suni pe autor şi să-l întrebi care-i sfârşitul adevărat, dar după cum spune şi Holden, asta nu se întâmplă prea des.

– RECENZIE DE CRISTIAN PLOP, EDITOR WEB LA BESTSELLER.MD

Încă nu ești decis că vrei să citești această carte? Vă prezentăm 3 motive care vă vor convinge:
  1. Romanul lui J. D. Salinger te va ajuta să înțelegi mai bine ce înseamnă să fii tânăr și ce lupte se duc la acea vârstă. Holden este un adolescent foarte profund, dar pare că suferă de sindromul Peter Pan și își dorește să îi salveze pe copii de maturitate și de minciunile vieții de adult.
  2. Holden se plânge mult și deși te poate scoate din sărite uneori, vei ajunge să te regăsești în foarte multe dintre lamentările sale. Romanul „De veghe în lanul de secară” te va ajuta să faci față mai bine problemelor tale.
  3. Cartea te va ajuta să înțelegi cât de importantă este lectura. Holden este un pasionat de literatură și petrece mult timp printre cărți.

Această operă literară poate fi încadrată în două teme literare diferite: tema familiei în care ne sunt detaliate relațiile dintre personajul principal, Holden Caulfield familia și prietenii săi și tema călătoriei în care, sunt prezentate drumul și peripețiile prin care va trece Holden când se întoarce la New York, unde petrece câteva zile pe care le are la dispoziție până la momentul în care va ajunge acasă și le va spune părinților vestea cea rea.

Ce este cu adevărat minunat la această carte este că vei citi lupta unui tânăr pentru a rămâne sincer și pur într-o lume plină de prefăcătorie. Salinger a recunoscut, într-un interviu, că romanul este semi-autobiografic.

Vă așteptăm la biblioteca Alexandru Donici să lecturați această carte!

Păsările tinereții noastre – două păsări, două destine

Carte jubiliară
50 de ani de la publicare

„O nostalgică afecțiune pentru sat, pentru lumea purtătoare de viață a celor ce au ținut suflul neîntrerupt al perpetuării neamului domină drama din Păsările tinereţii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatică pe care Ion Druță își așază conflictualitatea factologică în care sunt angajați eroii săi, reflectând asupra nevoii de suflet în tot ce se întreprinde actualmente acolo, subsumând întregul univers rural firului intim al istoricității sale.” (Constantin Cubleșan)

Păsările tinereții noastre este o dramă de o complexitate etică avansată, scrisă de genialul Ion Druță în anul 1971. Personajele principale sunt Pavel Rusu și mătușa Ruta. Acțiunea se petrece în satul Valea Cocorilor astfel limbajul este arhiplin de arhaisme, regionalisme, etc. Se întâlnesc didascaliile, care indică elemente de decor prin care se organizează sugestiv spațiul acțiunii. Aceste 2 personaje ne copleșesc prin felul în care se completează unul pe altul.

Pavel Rusu este un sclav al timpurilor, și-a dedicate toată viața prosperării acestui sat, a făcut mereu bine oamenilor, dar nici o dată nu s-a gândit la cele eterne. Pe de altă parte, mătușa Ruta este o păstrătoare a tradițiilor, amintirilor și frumuseții neschimbate a plaiului, a oamenilor buni. Putem afirma că Pavel Rusu este un om al faptelor, iar mătușa Ruta unul al sufletului. Aceste personaje sunt complexe și prin acestea se realizează ideea că ambii au avut același ideal în viața doar că unul îl avea simbolizat în cocoare, dar celalalt în cocostârci. Aceasta fiind ideea principală a operei: continuitatea idealului în viața oricărui om.

Portretul fizic și moral al personajelor sunt conturate în text prin cele două modalități de caracterizare, modalitatea indirectă prevalează. După comportament, vestimentație putem observa că mătușa Ruta păstrează tradițiile satului, iar din halucinații desprindem numeroase calități: bunătatea, hărnicia, dedicarea vieții pentru bunăstarea satului. Prin aceste retrospecții se reface întregul drum al evoluției personajului.

Proiectarea autorului stăpânește ideea că principalele probleme ale timpului ar fi conștientizarea provenienței unei culturi, iar pe de altă parte se întâlnește nevoia păstrării culturii, tradițiilor.

“Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!”

Vă dorim o lectură plăcută!

Maestrul și Margareta – Evanghelia lui Satan

Ce poate salva o lume în care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranță?

Bineînțeles, nimic din elementele lumii paralizate. Și atunci e nevoie de ceva din afară. Moscova anilor 1930, care primeșe vizita Satanei, deghizat ca „profesorul” Woland, un misterios gentilom „magician” de origini misterioase. Alaiul acestuia este alcătuit din Koroviev/Fagotto, motanul Behemoth, asasinul Azazello, Abadonna și vrăjitoarea Hella. Dezastrul provocat de acest grup vizează elita literară, împreună cu sindicatul MASSOLIT. Pe un plan alternativ, se desfășoară în Ierusalim, pe vremea lui Ponțiu Pilat, evenimentele descrise de Woland în discuția sa cu Berlioz și oglindite în paginile romanului Maestrului. Este vorba de judecata lui Pilat din Pont asupra lui Yeshua Ha-Nozri, recunoașterea unei afinitati și a unei nevoi spirituale față de Yeshua și acceptarea ezitanta, dar resemnata – din partea lui Pilat – a executării lui Yeshua.

Şi ce s-ar fi făcut binele tău dacă n-ar fi existat răul, şi cum ar fi arătat pământul văduvit de umbre?Căci umbrele vin de la lucruri şi oameni.
Mihail Bulgakov
(1891 – 1940)

~55 de ani de la publicare~

Mihail Bulgakov este unul dintre acei autori ruși care a încercat să se lupte cu dictatura stalinistă prin metodele pe care le avea la dispoziţie… cum altfel decât încercând să transmită prin scris, un mesaj subtil, ascuns sub un văl de fantastic, acoperit de satiră, denunțând astfel atrocitatea și nedreptățile regimului stalinist, încercând totodată să nu atragă atenția asupra sa. Nu a reușit însă în totalitate, având în vedere că publicarea romanului a fost împiedicată o lungă perioadă de vreme.

Bulgakov, Mihail. Maestrul și Margareta / Mihail Bulgakov. București : Litera, 2019. 605 p.

În 1933 cartea a fost citită prima dată în public, iar în 1966-1967 a fost publicată. Autorul s-a temut că nu o va termina de scris. Cea care îl ajută să își ducă la bun sfârșit corecturile este ultima sa soție, Elena Sergheevna despre care se crede că ar fi fost chiar modelul în viață al Margaretei. Primul titlu al cărții a fost Inginerul cu copite.

~Rezumat~

Romanul începe cu o confruntare directă între capul ateist al birocrației literare, Berlioz (Берлиоз), și un gentilom străin, care se prezintă ca profesorul Woland, consultant de magie neagră. Tema este existența lui Iisus Cristos. Profesorul îi prezice moartea, Berlioz ajunge să-l creadă nebun, și pleacă să sune un ospiciu. Profeția se îndeplinește, peste doar câteva pagini ale carții. La moartea acestuia, este martor tânărul său prieten și angajat, poetul Ivan Ponîrev. Încercările sale disperate de a fugări străinul și conspiratorii acestuia și a avertiza lumea asupra naturii lor misterioase și răuvoitoare are drept consecință o trimitere la un azil de nebuni. Astfel, Ivan ajunge să-l cunoască pe Maestru, un autor pe care respingerea manuscrisului său despre Cristos și Ponțiu Pilat îl împinge să-l ardă și să-și întoarcă spatele lumii, inclusiv iubitei lui, Margareta (Маргарита). A doua zi după moartea lui Berlioz, Woland și escorta lui se mută în apartamentul acestuia, de unde Azazello îl aruncă pe co-locatar, Stepan Bogdanovici Lihodeev, „afară din Moscova la toți dracii”, în Ialta. Printre punctele importante care urmează, este o portretizare satirică a grupării MASSOLIT și a locului de întrunire al acesteia, Casa Griboedov și spectacolul profesorului Woland la Teatrul de varietăți, o satiră la adresa vanității, lăcomiei și credulitatii celor recent îmbogățiți.

A doua parte a romanului o prezintă pe Margareta, amanta Maestrului, care refuză să accepte disperarea iubitului. Ea este invitată la balul diavolului din noaptea Valpurgiei, unde Woland îi oferă șansa de a deveni o vrăjitoare cu puteri supranaturale. Acest moment coincide cu noaptea din Vinerea Mare – din moment ce romanul Maestrului are de-a face, de asemenea, cu același motiv al lunii pline, atunci când soarta lui Hristos a fost pecetluita de Pilat din Pont și el a fost răstignit în Ierusalim. Toate cele trei evenimente din roman sunt legate de acest moment.

Margareta învață să zboare și să-și controleze temperamentul nestăpânit, nu înainte de a se răzbuna pe gruparea de scriitori pentru disperarea iubitului ei. Luând-o pe entuziasta ei cameristă Natașa cu ea, Margareta zboară peste pădurile și râurile URSS, se îmbăiază și se întoarce cu Azazello, escorta ei, la Moscova, drept gazda balului. Alături de acesta, va întâmpina celebritățile întunecate ale iadului. Ea supraviețuiește și Satana îi oferă Margaretei o dorință. Aceasta cere iertare pentru o femeie pe care o întâlnise la bal, care fusese violată și își sufocase copilul cu o batistă; pedeapsa ei era să se trezească, în fiecare zi, cu batista pe noptieră. Diavolul acceptă și-i oferă încă una, de vreme ce prima nu avea nici o legătură cu dorințele Margaretei. Aceasta cere să elibereze Maestrul și să trăiască – deși, în sărăcie – alături de el.

Nici Woland, nici Yeshua nu apreciază alegerea ei și după îndeplinirea dorinței, Azazello este trimis după ei. Toți beau din vinul otrăvit al lui Ponțiu Pilat, în subsolul Maestrului. Maestrul și Margareta mor – deși, moartea lor este metaforică. Azazello le vede manifestările fizice murind și îi trezește și ei părăsesc Moscova, împreună cu diavolul, în ziua de Paște. Cei doi, pentru a nu-și fi pierdut încrederea în umanitate, primesc „pace”, dar nu și „lumină” – altfel spus, vor trăi eternitatea într-un domeniu al umbrelor, dar plăcut (similar cu descrierea Primului cerc din Divina Comedie a lui Dante). Ponțiu Pilat este eliberat – Maestrul îl cheamă, spunându-i că este, în sfârșit, liber.


Omul fără surprize lăuntrice, fără ceva aparte acolo, în cutiuţa lui, nu e interesant.

Toate vor fi bine într-un final. Este fundația pe care a fost creată lumea. „


~Magicul, iubirea, neprevăzutul, profunzimea, filosofia, meditația, toate vor caracteriza literatura rusă. Niciodată plictisitoare, niciodată lipsită de substanță, niciodată o lectură pentru așteptarea la ușa doctorului.~

Întotdeauna o carte pentru o lectură fascinantă!