Beșleagă, Vladimir. Cărțile copilăriei mele / Vladimir Beșleagă. – Chișinău: Prut, 2021. – 258 p.
„Toată viața
am adunat cărți
am citit cărți
am scris cărți
am donat cărți –
sunt un Om al Cărții…”
05.09.2020
Maestrul Vladimir Beșleagă propune o comoara, un mic, dar profund îndreptar de lectura pentru tânărul cititor. Cărțile copilăriei mele vorbește nu doar despre cărțile care l-au influențat pe elevul Vladimir, ci mai ales despre valoarea formatoare a lecturilor în general.
Subliniază indirect o dogma: lecturile la vârsta fragedă ne formează și ne trasează destinul în viată. O carte obligatorie pentru orice bibliotecă.
Beșleagă reprezintă tipul de creator complex: poet, eseist, om de cultura, chiar și prozatorul din el își asumă ceva mai multe funcții decât cere proza propriu-zisă, ea nu mai descrie – analizează, ea doar analizează – îngână realul cu poezia, ea nu se limitează numai la poezie – revine la real. (Acad. Mihai Cimpoi)
Ciobanu, Mircea V. Un tărâm al literarului / Mircea Ciobanu V. – Chișinău: Arc, 2021.- 256 p.
Un tărâm al literarului e o carte de critică și de eseistică ce întrunește atât priviri panoramice asupra literaturii dintotdeauna și de pretutindeni, cât și cronici la cele mai recente cărți scrise de autori contemporani din Republica Moldova. Autorul ei e un cunoscut critic și fidel cititor al cărților apărute în acest spațiu cultural.
Primele compartimente ale volumului (intitulate O notă de subsol și Domeniul literaturii) includ un grupaj de eseuri publicate în revistele România literară, Viața românească, Sud-est cultural ș.a., abordând teme eterne ale literaturii. Un tărâm al literarului cartografiază la zi peisajul literar de la noi, volumul impunându-se totodată drept una dintre cele mai serioase prestații exegetice de ultimă oră.
Cartea alternează discret grațiile eseului cu perseverență judicioasă a actului critic dominant mai ales în partea a doua („anxietățile literarului”). Supuse unui minim exercițiu analitic, textele lui Mircea V. Ciobanu par a îmbina incisivitatea militant-critică a lui Vasile Coroban cu erudiția hermeneutică a lui Mihai Cimpoi.
Prolific prin excelență (MVC e prezent în toate revistele bune de aici; a colaborat sau mai colaborează cu reviste importante de peste Prut), autorul acestei cărți poate fi considerat, fără meschine prejudecăți, numărul unu al criticii noastre de întâmpinare. (Eugen LUNGU)
Ciocan, Iulian. Clovnul / Iulian Ciocan. – Iași: Polirom, 2021. – 204 p.
Clovnul este al patrulea din cele cinci romane ale sale apărute până acum pe care Iulian Ciocan le publică la Editura Polirom. Scriitorul din Chișinău dedică această carte locuitorilor orașului său natal și în care trăiește și Iașiului, orașul pe care îl iubește cel mai mult din România, după cum mărturisea într-un interviu. Dincolo de afinitatea afectivă, există poate și un subtext, căci cele care se petrec în această carte localizată la Chișinău s-ar putea poate petrece și pe celălalt mal al Prutului.
Apărut în anul 2021, acest roman are toate calitățile pentru a-i atrage pe cititori. Este frumos scris, cu umor și cu personaje interesante, este ancorat în realitate, dar și îmbibat
cu fantezie și cu fantastic.
Eroul principal al cărții este Diavolul și încă de la primele pagini asocierea cu Maestrul și Margareta, capodopera lui Mihail Bulgakov (și una dintre cărțile mele preferate), se impune. În romanul scriitorului rus, Satana este incarnată de fascinantul și maleficul profesor Woland, însoțit de o galerie de personaje grotesc pe clovn îl cheamă Sandu Tanda Nagîț (atenție la primele două litere din cele trei nume) și el se află în fruntea unei fundații care tulbură viața Chișinăului și a locuitorilor săi.
Organizația cumpără păcatele acelor locuitori care vin să și le mărturisească, și le plătește în Euro, la prețuri pe măsura gravității păcatului. O galerie întreagă de personaje se vor agăța de aceasta ocazie de a câștiga sume considerabile de bani – pensionari și profesori plafonați, ziariste aspirante, taxatori pe tramvaie și muncitori de la salubritate – își vor neglija familiile sau vor renunța la muncă, vor face planuri de viitor și își vor modifica regimurile de viață. Schimbările par toate a fi la început în bine, dar necunoscute sunt și căile Diavolului, vânzarea păcatelor nu poate rămâne fără consecințe,și câștigul material ușor și rapid nu cumpără fericirea în condițiile în care iertarea nu mai este posibilă. În plus, impactul activității fundației asupra ordinii sociale trezește suspiciunile autorităților până la cele mai înalte nivele, căci Moldova este condusă de Marele Oligarh, care este și Coordonatorul guvernării. Poliția intră în acțiune, dar nici această instituție nu are prea mult succes în confruntarea cu forțe care par a fi mai puternice decât realitatea, schimbându-și forma în momentul în care cineva încearcă să le dezvăluie secretele fantastice.
La Iulian Ciocan, în zilele noastre și la periferia fostului imperiu, el este… un clovn, sau mai bine zis un personaj ciudat, îmbrăcat ca un clovn și căpetenie a unei fundații dubioase: „Latura burlescă a Răului la concurență cu derizoriul, din care se naște angoasa, este specialitatea lui Iulian Ciocan, căpătând noi înfățișări prin interpretarea mitului faustic, cu toate avatarurile sale rusești, în Moldova eternă, în Chișinăul cunoscutului primar Denis Cartof: rolul lui Mefisto este jucat de un Clovn dispus să cumpere păcate de la amatori, iar Cimpanzeul sau Marele Oligarh, alias Coordonatorul guvernării, poate fi o altă grimasă a Clovnului. Nu există însă redempțiune, cerurile nu se deschid decât pentru a mai lăsa să treacă câte un stol de ciori, invadând încet, în ralanti, dar sigur, întreaga metropolă. Câți dintre muritori sunt pregătiți?” (Dan Gulea)
Pilchin, Maria. Tu ești rusul cel bun/ Maria Pilchin. – Chișinău: Prut Internațional, 2021. – 56 p.
Un volum despre bunătate în primul rând, despre întâlnirea cu celălalt,
despre o dragoste care te învață să fii tu.
– De ce acest titlu „Tu ești rusul cel bun”?
– Este un personaj cumulativ, nu-i neapărat un personaj luat trup și suflet din viață, este despre omul amestecat care suntem noi, în acest spațiu”, a relatat Maria Pilchin.
Tu ești rusul cel bun (Editura Prut International, 2021) este un volum de poeme complex dar totodată unitar, în care se potrivesc ca într-un puzzle, dragostea și furia, resentimentele și împăcarea, umorul și drama, istoria și prezentul, toate într-un climat poetic echilibrat, definit printr-o dozare optimă atât a metaforelor și a altor figuri de stil, cât și a elementelor biografice, Maria Pilchin dovedindu-se o poetă matură, având foarte bine dezvoltate atât simțul poetic cât și pe acela al construcției epice. (Romeo Aurelian Ilie)
În Tu ești rusul cel bun, Maria Pilchin împrăștie viață în jur, personifică, (re)creează personajele urbei prin care trece, nu se ferește de reluări, repetiții, retorică – nimic din ceea ce poate transforma cotidianul în crepuscul și joc de umbre, nimic din alunecarea dinspre ceea ce e și ceea ce pare că e. Își încifrează cu frivolitatea specifică poeziei actuale etapele vieții casnice și biologice. Însă toate spuse și aranjate astfel încât să păstreze proporțiile și etalările dorite, dar și teama, neîncrederea, ascunderea – viața de scoică și viața de melc, cu plutirea miraculoasă a căluțului de mare.
O poetică a familiei, a spațiului intim, dublată de contextul socio-istoric și asumată de o voce deja formată și clară, care – atunci când e nevoită să iasă în afară – se extinde (ca lumina / întunericul) în fiecare spațiu liber. (Moni Stănilă)
Biblioteca „Alexandru Donici” 