Casa mare a lui Ion Druţă

-60 de ani de la publicarea operei Casa mare


    Ion Druţă
născut la  Horodişte, judeţul Soroca, România este un scriitor, poet, dramaturg şi istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române. A absolvit şcoala de silvicultură şi Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabileşte la Moscova, Rusia. 1597327
    Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor ’50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie,Ultima lună de toamnă, Povara bunătăţii noastre, Clopotniţa, Horodişte, Întoarcerea ţărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ş.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naţionale contemporane

         Creaţia dramatică a lui Ion Druţă, care cuprinde în mare parte piesele Casa mare, Păsările tinereţii noastre, Frumos şi sfânt, Doina, Cervus divinus, ia în dezbatere teme şi motive care pot fi găsite şi în prozele sale: raporturile om- morală, sacru şi profan, ecologia naturii versus ecologia spiritului, repercusiunile tehnocratizării, problema memoriei şi a istoriei. 

 

Casa mare- un simbol al purităţii morale şi un spaţiu al sacralităţii

Druţă, Ion. Casa mare/ Ion Druţă. -Chişinău : Cartier, 2015. -116 p.

1-257x374Casa mare este una dintre cele mai reprezentative piese în acest sens, pentru că înglobează componentele, dominantele dramaturgiei lui Ion Druţă. 
    Textul se constituie , în linii mare, din nararea a trei evenimente centrale: „gătirea” casei mari, relaţia sentimentală a Vasiluţei şi a lui Păvălache şi despărţirea protagoniştilor. 
Vasiluţa deschide galeria unor personaje dramatice druţiene la fel de memorabile: Călin Ababii, Horia Holban, mătuşa Ruţa, Doina etc. 
    Aidoma personajelor tragediilor antice, ea trebuie să facă dificila alegere între datorie (să rămână fidelă memoriei soţului căzut în război) şi sentiment (să accepte dragostea lui Păvălache). 
     Piesa lui Ion Druță, “Casa mare” este, în felul său, o metaforă în care se cuprinde drama tuturor satelor golite de viața lor firească, în urma războaielor, drama oamenilor a căror soartă se înscrie sub însemnul neîmplinirii dragostei autentice. E ca un cântec trist de nostalgică resemnare solară.casamare Conflictul principal al acestei drame este unul de natură interioară. Natură înzestrată, complexă, eroina posedă şi capacităţi disociative. 
    Drama Casa mare este o operă profund poetică, are un subtext bogat, vorbele Vasiluţei, ca şi ale bătrânului ei tată, comportă sem­nificaţii adânci în context, viorile din aminti­rile Eleonorei şi alte detalii formează un al doilea plan al textului, ca şi replica finală a Vasiluţei:
“Ce păcat că avem numai un singur pământ şi un singur cer deasupra lui …”
    Astfel, gestul final al Vasiluţei semnifică asumarea destinului, împlinirea de sine , accederea în spaţiul sacru. Este drama unei femei care a ales deliberat singurătatea şi care ani de-a rândul va trăi cu gândul că ar fi putut fi fericită. 

“Casa mare” nu e decât un spaţiu sacru în care sufletul păstrează o ordine etică şi se ra­portează intim la lumea dinafară.

    Drama Casa mare poate fi considerată, de altfel ca şi alte texte epice şi dramatice ale lui Ion Druţă, un veritabil manual de etică, valabil şi pentru lumea de astăzi, care se schimbă rapid şi radical. 

Vă dorim o lectură plăcută a operei „Casa mare” – simbolul fericirii dar şi al deznădejdii.

Ion Hadârcă – un cavaler al metaforei

Ion Hadârcă  este un poet, eseist, publicist, traducător şi om politic din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990-1998 şi din 2009-2014. 
Poet liric şi politician de marcă, care nu confundă poeticul cu politicul, nici politicul cu poeticul” (Mihail Dolgan)
Biografie

Hadarca_IonIon Hadârcă (17.08.1949, comuna Sângereii Vechi, judeţul Bălți). Studiază la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău (1970-1974). Frecventează cenaclul „Luceafărul”. Publică în presa periodică. Face doctorantura la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Științe a Moldovei (1974-1977). Activează în calitate de redactor, șef de redacție la Editura ”Literatura Artistică” (1978-1981), președinte al cenaclului literar „Luceafărul” al ziarului „Tinerimea Moldovei” (1982-1985), consultant literar (1985-1987) și secretar (1987-1989) al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

Se încadrează în Mișcarea de Eliberare Națională (1986-1996). Este primul președinte al Frontului Popular din Moldova (1989-1992) și președintele primei Mari Adunări Naționale din 27 august 1989. Este ales deputat în Congresul deputaților din Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) (1989-1991), deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1998); prim-vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova (1990-1993). În perioada activității parlamentare a contribuit la proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova.

Aprecieri critice
„Poezia lui a rămas însă aceeaşi: o splendidă sinteză de simţire şi luciditate. Moldova suverană îi datorează mult şi luptătorului Hadârcă, şi poetului Hadârcă. Citindu-l pe acest poet, după ce i-am tot citit pe ceilalţi, sunt obligat să constat că marea poezie de la Chişinău este recunoaşterea revoluţiei de la Chişinău. Sper, pentru tot restul poeziei române, cea scrisă între hotarele de azi ale statului nostru, să se molipsească de simplicitatea, de îndurerarea, de fatalitatea poeziei basarabene. O poezie care a dezrobit o ţară. Unul din numele acestei lupte este acelaşi cu unul din numele acestei poezii: Ion Hadârcă.” —Adrian Păunescu
Activitatea literară a lui Ion Hadârcă

A debutat ca poet în timpul şcolii, publicând în anul 1965 primele versuri în revista „Cultura Moldovei”. Poezii i s-au publicat în ziarele „Tinerimea Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Cultura Moldovei”. În anul 1977, este consemnată apariţia primei plachete de versuri a lui Ion Hadârcă, „Zilele”. Pentru acest volum, i-a fost decernat Premiul „Boris Glăvan” al tineretului din RSS Moldovenească.  Este Președinte al Cenaclului literar „Mihai Eminescu” de pe lângă Biblioteca municipală „Onisifor Ghibu”.

Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bielorusă, letonă, azerbaidjană, lituaniană, kazahă, armeană, engleză, franceză, italiană, maghiară, bulgară. Traduce din opera lui M. Cervantes, Ch. Baudelaire, A. Puşkin, M. Lermontov, G. Guillen, D. Harms, M. Aguirre, R. Alberti, M. Hernandes, F. Mayor, I. Draci. Pe lângă limba română, Ion Hadârcă mai vorbeşte limbile engleză şi rusă.

„Remarcăm la poetul Ion Hadârcă o anumită eleganţă, de loc ostentativă, a rostirii. Poetul nu-şi caută formula, ci o găseşte cu uşurinţă aproape întotdeauna. Atunci când sintaxa este însă întoarsă, el nu-şi abandonează ţinuta, ci ca un adevărat arbitru al verbului, care a dobândit înţelepciunea de a fiinţa într-un ţinut pe cît de miraculos, pe atât de ambiguu, mărginit de două imperii, unul lăuntric, altul exterior.”
—Nichita Danilov
Premii
  • Laureat al revistei „Flacăra” (1992)
  • Premiul „Mihai Eminescu” al Consiliului judeţean Suceava (1997)
  • Premiul „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris…” pentru volumul de poeme Helenice în cadrul celui de-al VII-lea Salon de Carte Românească (Iaşi, 1998)
  • Premiul revistei „Convorbiri literare” (2001);
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1998, 2002, 2008);
  • Premiul la Salonul de Carte de la Chișinău (2006);
  • Premiul „G. Lesnea” la Salonul de Carte de la Iași (2006);
  • Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române (2010).
  • Medalia Mihai Eminescu ( 2009).

Hadârcă, Ion. Liră din Acvariu/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Cartier, 2014. -56p.

Un experiment liric unic în literatura noastră, o carte care pare a se circumscrie poe­ziei sentimentului religios…

 

1137-hadarca_cop72„Într-o Schiţă de geneză virtua­lă, Ion Hadârcă face o mărturisire de credinţă privind ceea ce el numeşte protogeneza de sine care se petrece într-o unitate spaţiu-timp foarte specială „prin separarea celor două orizonturi indivizibile – de Spaţiu şi Timp. Orizonturi în absolut şi orizontal de irea­le, care mereu se aglutinează reciproc, tinzând spre marginile infinitului tocmai pentru a le înghiţi înapoi în unitatea lor primordială”. Atunci-acolo, din Haos, se naşte Structura, termeni aflaţi nu atât într-un raport tensional, cât în unul de complementaritate, unite, în fond, într-un Haosmos…

Hadârcă, Ion. Era barbară/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Garuda-art, 2005. -412p.

83b5e4b0555fbf42d79c4949467bb650-167003-700_700

 

Există poeţi egali cu propriul lor destin şi există poeţi ale căror destine se fac egale cu înseşi destinele popoarelor din sânul cărora au răsărit. – Ion Hadârcă

 

 

Hadârcă, Ion. Două imperii/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Garuda-art, 1998. -46p.

Ion Hadârcă este şi un strălucit sonetist, care cultivă sonetul modern şi modernizat şi în care îmbină în mod armonios „slova de foc” cu „slova făurită” (Tudor Arghezi)

5a44dcf2f27852563968b56656a69285

Cutia de viteze
Prin cerceveaua geamului, distrat,
Mai urmăresc eterna mişunare.
E timp pierdut, dar fac o încercare
Să sparg găoacea cadrului blazat.
Şi evadând în jeep-uri, avioane,
Tot mai grăbit şi tot mai amorţit,
De propria-mi făptură depăşit,
Nu simt cum sarea-mi urcă prin ciolane.
Doar într-o parte, firele de grâu
Nu sar pe roţi, nu muşcă din zăbale.
Momit în serpentine şi spirale,
Nu se grăbeşte cântecu-n scatiu,
Şi an de an plătica din pereche
Depune icre noi în delta veche.

 

Hadârcă, Ion. Sonetariu/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Prut, 2013. -104p.

sonetariu-259x388
Cu sonetele din Memo­ria celulozei şi, mai ales, cu cele din Sonetariu se întorc în lirica lui Ion Hadârcă elegia şi erosul, tema departelui şi cântecul trist al (pe)trecerii omului. Spre deosebire, însă, de predecesori, Ion Hadârcă merge mai departe, încercând o temerară şi unică experienţă de reformare a sonetului prin absorbţia metodică a rigorilor formei, deconstrucţia şi reasamblarea postmodernă a arhirigidului construct sonetist…– Ioan HOLBAN

 

 

Hadârcă, Ion. Helenice/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Uniunea Scriitorilor, 1998. -128p.

downloadSincer vorbind cu lumea nu văd ce atribuţii aş avea faţă de textele aici vădite. Aş putea pretinde, cu aproximaţie, doar la nişte pretexte de ecouri eline, survenite în urma unor călătorii, reflexii şi lecturi. Mai degrabă, deci, nişte pretexte de preludii sau foraje oarbe prin straturi de epoci compacte. Prilej de a comunica, pretext de-o vorbă… In stricto senso, adevăratele pretexte au existat numai în energo-generatoarele de spirit clasic ale unui Empedokles ori Sokrates – cei care au refuzat textul ca atare, savurînd oral şi mental beţia de esenţe existenţiale ce preced şi succed individul ori fapta, evenimentul fatal.

Hadârcă, Ion. Artera Zen/ Ion Hadârcă. –Chișinău: Prometeu, 2006. -80p.

Faţa pâinii (apoteoza spicelor)

b5ca70473773f0e9a8a11cbbfdb65020-167003-400_400

Cu tot negrele ţărânii           Şi când mirii se sărută
Preacurată-i faţa pâinii        Preacurată-i faţa pâinii 
Şi cu risipa fărâmii               Cu dinţi umezi de-alăută
Preacurată-i faţa pâinii        Preacurată-i faţa pâinii 
Şi cu sarea grea din spate    Căci în trupul de secară                
Preacurată-i faţa pâinii        Preacurată-i faţa pâinii 
Şi-mpărţită-n jumătate         Urcă dragostea de ţară
Preacurată-i faţa pâinii         Preacurată-i faţa pâinii 
Maică-Ea de dimineaţă          Şi-n prosoape ne desface
Preacurată-i faţa pâinii         Preacurată-i faţa pâinii 
A purtărilor de-o viaţă          Ani de muncă ani de pace
Preacurată-i faţa pâinii         Preacurată-i faţa pâinii.

O carte care impune un poet impecabil,cu o scriitură incitantă, polemică, de mare acuratețe și rafinament. – Daniel Corbu

Dragostea de carte începe cu noi

Cititul te scoate din agitaţia cotidiană şi te duce într-o lume de poveste în care te poți relaxa. Cu o carte vei uita de griji şi te vei putea concentra pe universul pe care ţi-l oferă. Dacă sunteți pasionați de cărți, cred că o să vă placă următoarele cărți pe care le propunem mai jos. Ele vă vor ajuta să evadați din realitatea actuală!  Carțile de mai jos sunt dedicate pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5-12 ani.


Mould, Chris. Pirații de buzunar: Goana după cașcaval / Chris, Mould. – București: Corint Junior, 2015. -114 p.

1161158Într-un vechi magazin de catrafuse zace o corabie vârâtă într-o sticlă. Iar atunci când lumea nu se uită, un mic echipaj de piraţi iese de acolo să exploreze împrejurimile. Sunt mai mici chiar și decât o ceaşcă de ceai, dar acești marinari mărunței au o URIAȘĂ poftă de aventură! Când şoarecii-de-plintă răpesc pisicuța corabiei și cer cașcaval drept răscumpărare, Pirații de Buzunar intră în acțiune. Dar pentru a obţine cașcaval, trebuie să meargă până la locul acela îngheţat, unde este întotdeauna iarnă. Locul acela numit… frigider!

Mould, Chris. Piratii de buzunar: Marea evadare din canal/ Chris, Mould. – București: Corint Junior, 2017. -142 p.

Cartea Marea evadare din canal (Pirații de buzunar Vol. 2) face parte din categoria Literatura Fantasy și este scrisa de Chris Mould. Cartea a fost publicata în 2017 la editura CORINT.

MAREA-EVADARE-DIN-350x435Într-un vechi magazin de vechituri zace pe un raft o corabie prăfuită într-o sticlă. Iar când nimeni nu este atent, echipajul micilor pirați iese din ascunzătoare. Deși sunt mai mici decât o ceașcă, ștrengarii de pirați au un chef de aventură uriaș. Când câinele din magazinul de catrafuse își face culcuș sub raftul care le servește Piraților de Buzunar ca adăpost, drumul către bucătărie le este blocat. Nimeni nu mai poate dormi din pricina foamei, iar în curând nu vor mai avea de mâncare decât câteva firimituri. Vor îndrăzni micii pirați sa plece în lumea largă, în căutare de mâncare?

„O carte fabuloasă pentru toți șoriceii de biblioteca, cu vârsta intre 5 – 9 ani, care se dau în vânt după aventuri.“ – The Guardian

Walliams, David. Domnul Sconcs/ David, Walliams. – București: Arthur, 2015. -184p.

O poveste fascinantă despre un hoinar, Domnul Sconcs, şi o fetiţă de numai doisprezece ani pe nume Chloe, care dorea să se împrietenească cu el şi să-i afle povestea.

res_2413b916264182ac3295d2039193f2a6_fullÎntr-o zi şi-a făcut curaj şi a stat de vorbă cu Domnul Sconcs, pe care îl vedea mereu pe aceeaşi bancă. Chloe doreşte să-i ofere cadou bănuţii primiţi de la mătuşa ei, crezând că Domnul Sconcs ar avea mai mare nevoie de ei. Bătrânul mirosea îngrozitor de urât, de-ţi muta nasul şi totuşi avea maniere, era politicos şi nu făcea rău nimănui. Bătrânul se dovedește a fi un prieten de nădejde, astfel fiind Ajunul Crăciunului, cu frig şi umezeală, Chloe l-a invitat să stea în magazia din grădina lor.  Surprizele nu se opresc aici. Între timp casa ei devine scena unor situații inedite, iar domnul Sconcs scoate la iveală propriile mistere. Pentru că fiecare vagabond are povestea lui.

O carte de David Walliams, autorul bestseller-urilor Băiatul miliardar și Bunicuța hoțomană.

Steig, William. Insula lui Abel/ William, Steig. – București: Arthur, 2017. -176 p.

„Cartea lui Steig nu oferă revelații doar pentru copii. El se numără printre acei scriitori ale căror observații te fac să cazi pe gânduri la orice vârstă și te pot ajuta să înțelegi lucruri noi de fiecare dată când le citești.“ – Los Angeles Times

insula-lui-abel-cover_mobil
Abel
are o viață tihnită și nimic nu pare să-i amenințe liniștea. Are o rentă de la mama lui, o casă confortabilă și o soție minunată, Amanda. Într-o zi furtunoasă de august, e luat pe sus de un torent și, când se potolește urgia, deja a naufragiat pe o insulă pustie. E singur, complet izolat și al nimănui. Trebuie să tragă din greu ca să supraviețuiască: învață să-și găsească singur mâncarea, își pregătește un adăpost pentru iarnă, se luptă cu o bufniță care-l tot vânează.

Trec zilele, trec lunile, trece un an întreg, dar gândul întoarcerii acasă nu-l părăsește o clipă. Singurătatea îl face să își descopere abilități și pasiuni pe care nu știa că le are, cu ajutorul cărora vrea să-și schimbe viața, dacă ar fi să ajungă din nou la Mossville și la draga lui Amanda.

„Cu toții sperăm să fim ca Abelard, care e inventiv, perseverent și, în cele din urmă, triumfător. Tot triumfător e și William Steig – prin calitatea textului pe care l-a scris, precum și prin calitatea și cantitatea ilustrațiilor sale.“ – The New York Times

Alcott, Louisa May.Fiicele doctorului March/Louisa May, Alcott.–București: Litera, 2016. -170 p.

Colecția Clasici Litera Junior propune abordarea marii literaturi prin repovestiri pe înțelesul copiilor. Cele mai iubite romane pentru copii și adolescenți, repovestite într-o maniera fidela originalului și ilustrate sugestiv, vor trezi interesul pentru literatura încă de la vârsta primelor lecturi.

fiicele-doctorului-march---louisa-may-alcott

Descoperă aventurile lui Meg, Jo, Amy și Beth în aceasta capodopera a literaturii clasice. Fiicele doctorului March (Little Women) este povestea a patru surori, fiecare cu altă fire, fiecare frumoasă prin altă trăsătură fizică, crescute de mama lor, în timp ce tatăl luptă pe front, în armata Unionistă. În centrul acţiunii se află Jo, o fată care nu crede în iubirea din romane, deşi scrie cu pasiune poveşti de dragoste, în jurul căreia se ţes poveştile celorlalte trei surori – convenţionala Meg este cea mai mare şi mai matură dintre ele, inocenta Beth – copilul iubit de toată lumea şi precocea Amy.

Romanul urmăreşte lupta fetelor cu greutăţile vieţii, în timp ce relaţiile dintre ele rămân strânse şi pline de afecţiune, în faţa tragediilor, mici sau mari, prin care trec de-a lungul timpului.

Întâmplările prin care trec aceste minunate personaje, vă las pe voi, dragi copii, să le aflaţi citind  aceste excepționale povești.
Lectură plăcută!