Teatrul Național Mihai Eminescu

Teatrul Național Mihai Eminescu

big-ce-piese-se-vor-juca-la-teatrul-national-mihai-eminescu-din-chisinau-in-prima-saptamana-din-luna-aprilie-1553854940
Trupa- 51 actori și alți oameni de creație, personal administrativ-tehnic, în total – 168 persoane.

Teatrul a cunoscut o istorie agitată până a se stabili în formula actuală.  Este succesorul a două teatre, al Teatrului Național din Basarabia care a activat la Chișinău între 1920-1935, și al Teatrului Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat A. Pușkin 1933-1990. Cronologic, este teatrul care a inițiat mișcarea teatrală  profesionistă în Moldova.

cms-image-000036477
Teatrul Academic Moldovenesc a luat ființă în 1933, la Tiraspol, R.A.S.S. Moldovenească. Actorii erau absolvenți din acel an ai studioului Moldovenesc de la Institutul Muzical Teatral din Odessa. Prima reprezentație cu piesa Biruința de S. Lejtțir a avut loc la 6 noiembrie 1933, și a dat tonul activității ulterioare a trupei ce promova un repertoriu cu tematică așa zis „revoluționară”, ilustrare a celui mai sec realism-socialist, condimentat aleatoriu cu piese din dramaturgia clasică rusă și cea universală – Căsătoria de Gogol, George Dandin de Moliere, Pădurea de A. Ostrovschi, Azilul de noapte de M. Gorki.  Perioada de neuitat a teatrului Moldovenesc Academic Muzical-Dramatic de Stat A. Pușkin, debutează între 1937-1939, când în trupă se angajează tinerii actori – Chiril Știrbu, Metodie Apostolov, Domnica Darian, Constantin Constantinov, Arcadie Plăcintă, Ecaterina Cazimirov, de asemenea absolvenți ai școlii de teatru din Odessa. Din 1940, teatrul se stabilește la Chișinău, completându-se cu actori de formație românească – Eugen Ureche ș. a. În primii ani postbelici, repertoriul reformat în exclusivitate din piese traduse din limba rusă, de asemenea tributare realismului socialist conservator, a marcat stilistica acestui colectiv artistic. În 1952 se angajează o nouă pleiadă de actori de vocație, absolvenți ai Institutului de Teatru Muzică și Cinematografie A. Ostrovsky din Leningrad, dintre ei viitoare stele de primă mărime – Valeriu Cupcea, Constanța Târțău, Gheorghe Hasso.

18005602_big1530281708

La repertoriul firesc, național, s-a revenit abia în deceniul VI, al secolului XX, când s-a „permis” montarea dramaturgiei clasice – Sânziana și Pepelea, Fântâna Blanduziei, Ovidiu, Iașii în carnaval, Soacra cu trei nurori, O scrisoare pierdută. Un act de demnitate și curaj civic, dar și un gest de restabilire a dreptății istorice, îl constituie montarea pieselor dramaturgilor contemporani –  Aureliu Busuioc, Alexei Marinat, Ion Druță,  Gheorghe Malarciuc, D. Matcovschi. Regizorii care au asigurat succesul spectacolelor la Muzical-dramaticul A.Pușkin au fost – Valeriu Cupcea, Andrei Băleanu, Ion Bordeianu, Veniamin Apostol, Ion Sandri-Șcurea.

Teatrul Academic Muzical-Dramatic de Stat A. Pușkin, a jucat un rol important în devenirea artei teatrale de la Chișinău, cultivând un spectator curios, împătimit de adevăr, istorie, continuitate. Spectacolele precum – Mihai Eminescu (1966) cu Valeriu Cupcea, în rolul titular, Take Ianke și Cadâr (1960), Păsările tinereții noastre (1972), Revizorul (1972) cu Vitalie Rusu, Tata și Președintele cu Victor Ciutac, au constituit adevărate evenimente, pregătind opera de renaștere națională. La succes au contribuit scenografii P. Bălan și A. Șubin.

Sala Mare a Teatrului Maria FilottiÎnsă timpul nu stă pe loc, teatrul rămâne oglinda fidela societății, astfel de prin 1988, teatrul zguduit din temelii de conflicte cu suport divers – etic, social, dintre generații, dintre școli și stiluri de joc, etc. cade într-un colaps profund, culminând cu închiderea sediului sub pretextul unei reparații capitale, ce a durat cinci ani. Este, în fond, reorganizat. Până în 1994, a funcționat ca Teatru-Studio, sub conducerea lui Victor Ciutac, numele Mihai Eminescu îl poartă din 1988, iar din iulie 1994, în urma unui concurs de creație, este oficializat ca Teatrul Național – cu titlul ce onorează dar și obligă. Directorul artistic al teatrului devine tânărul regizor Sandu Vasilache. Trupa s-a constituit în baza Companiei teatrale Teatru de buzunar, coautor al ideii – criticul și dramaturgul Constantin Cheianu, care a cucerit simpatiile publicului și a experților în materie, prin ingenioasa montare a Legăturilor primejdioase de Ch. de Laclos.

Spectacolele de rezistență și de pe afiș – Un veac de singurătate după Gabriel Garcia Marquez, Anna Karenina după Lev Tolstoi, Steaua fără nume de Mihail Sadoveanu, vădesc inventivitate, lirism, spontaneitate, firesc, umor, finețe.

-Larisa Turea

Volumul este  disponibil pentru public, spre împrumut, la Biblioteca Municipală ”B.P. Hasdeu„ filiala ”A.Donici„ . Disponibilitatea titlurilor poate fi consultată în catalogul electronic al bibliotecii https://catalog.hasdeu.md/cgi-bin/koha/catalogue/detail.pl?biblionumber=164996

Sursa: Chișinău: Enciclopedie. -Chișinău: Editura Museum, 1997. -p. 506