Biblioteca „A. Donici” și-a îmbogățit colecțiile cu o mulţime de carţi noi cu tematică foarte vastă pe gustul tuturor cititorilor.
Insula Timpului. 4 Poeți Din Ucraina Și Rusia. București: Tracus Arte, 2019. -110 p.
Insula timpului. 4 poeți din Ucraina și Rusia, antologare şi traducere din rusă de Ivan Pilchin, cu o prefață de Maria Pilchin.
Antologia Insula timpului, include 4 tineri poeți din Federația Rusă și din Ucraina. Trei dintre ei sunt de expresie rusă (Vladimir Korkunov, Galina Râmbu, Ecaterina Derișeva), iar unul este de expresie ucraineană (Lesyk Panasiuk). Volumul conține poezie de dată recentă, una sincronizată cu ceea ce se face în lume (în lumea poeziei, desigur), totodată, însă, aceste texte vin cu un specific al spațiului pe care îl reprezintă. (…) Preocupați de o existență abrazivă, ținându-se, în mare parte, la distanță de marile teme ale literaturii metafizice de ieri, autorii caută o formă poetică de împlinire prin poezie.
Spațiul e difuz, timpul e risipit, sinele e într-o permanentă căutare. Uitarea și, totodată, amintirea unei lumi de până la lumea aceasta, care a deraiat, sunt soluțiile spre care ne îndreaptă poezia.
Sunt patru voci, dar nu e un cor. Fiecare își cântă partitura. O cântă solo. E vorba despre patru poeți formați, care își posedă conceptele poetice și știu să stăpânească lava din subteranele poeziei. – Maria Pilchin.
Rucan, Lora. Senină noapte / Lora Rucan. Chișinău: Notograf Prim, 2020. – 330 p.
Poeta Lara Rucan s-a lansat, de la bun început, cu vocația tinereții maturizate prea devreme, însușire care nu numai că nu o deranjează, dar experiențele ei multiple și contrastante de pe două spații geografice latine diferite, i-au accelerat și mai mult maturizarea intelectuală, în general, și cea poetică, în special. Acesta a fost, cu certitudine, un avantaj deosebit în multe din reușitele sale decizii cu care a putut să încarneze cam toate ideile lirice proiectate, finalizându-le gradat în definiții concentrate și materializate, de predilecție, în microstrofe scurte și cantabile pe care le-a proiectat plastic în notații lirice pline de fragede expresivități alegorice alese, lăsând pe alocuri impresia de jurnal intim sufletesc ce ascunde o profundă simțire melancolică și armonică.
Partea pe care poeta ne-o întoarce peste ani este a unei atente observatoare a trăirilor intime ale unui suflet adolescentin, plin de păreri de rău, de regrete, dar și a vieții contemporane în genere, mai precis spus – simțirile unei ființe feminine oarecum supărată pe trecutul vieții ei în contextul nefavorabil al realităților politice prezente, deși, luate la un loc, toate au un farmec al lor aparte, căpătând amploare clasică, fără somptuozități retorice:
Îmi pare rău că nu mai sună codrul,
îmi pare rău — se duce viața noastră
și n-o putem lua de la-nceput.
Îmi pare rău că am visat în taină,
că n-am iubit de-ajuns, că n-am iubit.
Diordiev, Ion. Petalele în rouă și spini / Ion Diordiev. Chișinău: Tip. Centrală, 2020. – 228 p.
Solicitat de agenție, președintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, a apreciat înalt calitatea scrisului, care a semnat peste 30 de cărți.
„Ion Diordiev este un om de omenie, luminos, înzestrat cu har și lipsit de invidie. El a reabilitat cartea și lectura. În anii ’60-70, a menținut nestinsă flacăra aforismului românesc în Moldova. A scris multiple cărți pentru copii. Îi doresc să-și păstreze în continuare formula optimistă și luminoasă”, a menționat Suceveanu.
Confesiunile Domniei sale despre cuvânt… Fiecare cuvânt pe care îl rostim are menirea în viaţa noastră. Toate cuvintele se află în cuvânt. Cuvântului îi este sortit să se tansfere dintr-o formă în alta (şapte trepte) până să ajungă la libertatea deplină, absolută, divină. Cine simte poezia adevărată simte şi acea stare de plutire, pe care numai arta este în stare să ne-o ofere. Nici cuvintele, nici acţiunile nu le poţi pipăi, dar ele au simţiri concret sensibile. Ion Diordiev nu dispune de materiale, dar de cărţi în care s-a osândit, s-a căutat pe sine, a căutat adevărul, regăsindu-l în cuvinte, alimentate din trăiri ordinare, primitivisme ş.a
Sunt un trandafir la margine de drum. Colbuit, zdruncinat de zgomotul mașinilor care dau năvală peste mine greutățile vieții. Dar ca orice floare, dărui și eu trecătorilor care mă observă, aroma cugetului și petalele sufletului pe care mi le dă cu generozitate Bunul Dumnezeu.
Când n-oi mai fi printre voi, amicii mei, n-are rost
Să alegeți epitetele la vorba ”El a fost …”
Spuneți-mi azi, cât sunt, o vorbă de încurajare,
Să-mi dea puteri, mai să cresc încă o floare.
Ion Diordiev
Ciobanu, Valerian. Rovelia/ Valerian Ciobanu. – Chișinău: Tipografia Contrast-Desing, 2019. -36 p.
„Totul s-a început de când te-ai încumetat să te joci cu focul. Adică, la fel ca și Eva și Adam de altfel…”
Cartea Rovelia – nuvela cu unele fantezii visate într-o noapte de vară, are patru părți. Rovelia este prima și cea mai mare parte din carte. Aici sunt personaje, cunoștințe și comunicări cu interlocutori mai stranii, dar în același timp interesanți. Satan – cel care „le știe pe toate și te poate teleporta oriunde dorești”. Rovelia – o femeie „Ca Eva din Paradis”. Gopo – jumătate om jumătate maimuță, Pasărea Nopții și câini-lupi. O parte a nuvelei cu învățături și trăiri, „călătorii” și reveniri, dragoste și admirație, cu lecturi interesante și amintiri din copilărie, cu descrierea unor evenimente istorice prezentate ca în film și acțiuni militare nespecifice epocii date.
„Rovelia” este o carte cu relatarea unui amalgam de sentimente trăite într-un vis, interesante și ciudate, în același timp, în care realitatea se contopește cu irealitatea neînțelegând, pe alocuri, unde este adevăr și unde doar un rod al imaginației bogate.
Cartea este una perfectă de a o pune în geantă și a o lua cu tine la drum, deoarece se citește ușor și are nu prea multe file.
Biblioteca „Alexandru Donici” 