În fiecare an, pe 20 noiembrie – pentru a marca adoptarea Convenției cu privire la Drepturile Copilului – Biblioteca Alexandru Donici sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Copilului, zi în care promovează respectarea drepturilor copilului.
Scurt istoric al drepturilor Copilului
Interesul pentru drepturile copilului a apărut în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. În Europa, această perioadă s-a caracterizat prin deschiderea unui mare număr de instituţii publice de ocrotire, şcoli pentru copiii cu nevoi speciale şi tribunale pentru minori.
În 1924, Liga Naţiunilor a adoptat Declaraţiade la Geneva, iar în 1959, O.N.U. a adoptat Declaraţia Drepturilor Copilului. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenţia O.N.U. cu privire la drepturile copilului, care a fost ratificată de majoritatea ţărilor din lume.
România a ratificat Convenţia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/ 1990 şi s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.
În micile universuri în care copiii îşi duc existenţa, nimic nu este resimţit mai acut decât nedreptatea!” – Charles Dickens
Cele mai multe victime ale abuzului sunt copiii, din cauza faptului că ei sunt cu adevărat lipsiţi de apărare,
atât fizic cât şi psihic.
DREPTURILE COPILULUI PE SCURT
| A) Drepturi de protecţie: Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva: • Oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă; • Exploatării economice; • Folosirii ilicite de droguri; • Răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă; • Pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante; B) Drepturi de dezvoltare: Copiii au dreptul: • De a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor; • De a se bucura de cea mai bună stare de sănătate şi de a beneficia de servicii medicale şi de recuperare necesare pentru realizarea efectivă a acestui scop; • De a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială; C) Drepturi de participare: Copiii au dreptul: • Să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte; • Să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc; • La libertatea de exprimare, de gândire, de conştiinţă şi de religie; • La protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi de familie; • Să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi să se adreseze în acest sens forurilor superioare de învăţământ, în condiţiile legii; • Au dreptul la odihnă şi vacanţă; D) Drepturi şi responsabilităţi pentru copiii: • Dreptul de a nu fi trataţi necorespunzător, dar şi responsabilitatea de a nu trata necorespunzător alte persoane; • Dreptul de a nu fi expuşi unor situaţii de risc, dar şi responsabilitatea de a nu expune alte persoane la risc; • Dreptul de a fi ascultaţi, dar şi responsabilitatea de a-i asculta pe ceilalţi; • Dreptul la educaţie, dar şi responsabilitatea de a merge la şcoală; • Dreptul de a fi protejaţi împotriva oricărei forme de intimidare, abuz sau exploatare, dar şi responsabilitatea de a nu abuza, intimida sau teroriza pe ceilalţi; • Dreptul la protecţia proprietăţii, dar şi responsabilitatea de a respecta proprietatea altora; • Dreptul de a nu fi discriminaţi, dar şi responsabilitatea de a nu discrimina pe alţii. |
„Mintea unui copil este o pagină albă, pe care putem scrie aproape tot ce voim; dar odată ce am scris, cerneala aproape că nu se mai poate şterge!” (Lubbock)
„Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care îl câştigăm”
– Victor Hugo
Biblioteca „Alexandru Donici” 