Păsările tinereții noastre – două păsări, două destine

Carte jubiliară
50 de ani de la publicare

„O nostalgică afecțiune pentru sat, pentru lumea purtătoare de viață a celor ce au ținut suflul neîntrerupt al perpetuării neamului domină drama din Păsările tinereţii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatică pe care Ion Druță își așază conflictualitatea factologică în care sunt angajați eroii săi, reflectând asupra nevoii de suflet în tot ce se întreprinde actualmente acolo, subsumând întregul univers rural firului intim al istoricității sale.” (Constantin Cubleșan)

Păsările tinereții noastre este o dramă de o complexitate etică avansată, scrisă de genialul Ion Druță în anul 1971. Personajele principale sunt Pavel Rusu și mătușa Ruta. Acțiunea se petrece în satul Valea Cocorilor astfel limbajul este arhiplin de arhaisme, regionalisme, etc. Se întâlnesc didascaliile, care indică elemente de decor prin care se organizează sugestiv spațiul acțiunii. Aceste 2 personaje ne copleșesc prin felul în care se completează unul pe altul.

Pavel Rusu este un sclav al timpurilor, și-a dedicate toată viața prosperării acestui sat, a făcut mereu bine oamenilor, dar nici o dată nu s-a gândit la cele eterne. Pe de altă parte, mătușa Ruta este o păstrătoare a tradițiilor, amintirilor și frumuseții neschimbate a plaiului, a oamenilor buni. Putem afirma că Pavel Rusu este un om al faptelor, iar mătușa Ruta unul al sufletului. Aceste personaje sunt complexe și prin acestea se realizează ideea că ambii au avut același ideal în viața doar că unul îl avea simbolizat în cocoare, dar celalalt în cocostârci. Aceasta fiind ideea principală a operei: continuitatea idealului în viața oricărui om.

Portretul fizic și moral al personajelor sunt conturate în text prin cele două modalități de caracterizare, modalitatea indirectă prevalează. După comportament, vestimentație putem observa că mătușa Ruta păstrează tradițiile satului, iar din halucinații desprindem numeroase calități: bunătatea, hărnicia, dedicarea vieții pentru bunăstarea satului. Prin aceste retrospecții se reface întregul drum al evoluției personajului.

Proiectarea autorului stăpânește ideea că principalele probleme ale timpului ar fi conștientizarea provenienței unei culturi, iar pe de altă parte se întâlnește nevoia păstrării culturii, tradițiilor.

“Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!”

Vă dorim o lectură plăcută!

Grădina Botanică din Chișinău

-70 de ani de la fondarea, la Chișinău, a Grădinii Botanice (1950)

Grădina Botanică, instituţie ştiinţifico-didactica cultural-recreativă şi sanitaro-igienică cu teren destinată pentru colecționarea plantelor vii (decorative, medicinale, alimentare etc.) din diferite regiuni ale globului. Fondată în 1950 (sectorul Buiucanii Vechi) pe o suprafață de 76 ha, 2 apoi reamplasată în 1972 (sectorul Botanica) pe un teren ecologo-geografic foarte favorabil de 104 ha, dispune în prezent de un genofond floristic cu valoare de unicat, însumând peste 10 mii de specii, forme şi soiuri de plante decorative, medicinale, alimentare, etero-oleaginoase, furajere şi tehnice.

Plantele în cele 10 expoziții actuale sunt repartizate după principiul sistematic (dendrariul, lianariul, siringariul. flora şi vegetația Moldovei, grădina cu creştere dirijata, sectorul ornamental, pionariul, plante tropicale şi subtropicale. rozariul) şi geografic (alpinariul). Cercetările efectuate în laboratoarele de floră spontană, geobotanică, plante hortiviticole, dendrologie, floricultură, embriologie si biotehnologie, surse vegetale se încadrează în problema Ocrotirea, îmbogățirea și utilizarea rațională a lumii vegetale a R. Moldova!

Aflîndu-te pe teritoriul Grădinii Botanice te pătrunzi o dată şi pentru totdeauna de farmecul acestui loc, de liniştea şi pacea care domnesc aici, dar şi mai mult de frumuseţea care domneşte în jurul tău. Trebuie să menţionăm neapărat, că aceasta grădină-parc este vizitat adesea de către orăşeni, mai întîi de toate, de către locuitorii sectorului Botanica, deşi în ultimii ani vin aici să se relaxeze şi să scape de stresul cotidian şi a locuitorii altor zone ale oraşului, precum şi oaspeţii capitalei.

Sursa: Chișinău: Enciclopedie. -Chișinău: Editura Museum, 1997. -p.234

Vă dorim lectură plăcută!

Revenirea căpitanului Nemo- Insula misterioasă

-carte jubiliară 
– 145 de ani de la publicare

Dincolo de toti maestri din lume, nevoia este cel mai bun profesor.
Insula misterioasa

 

Jules Gabriel Verne s-a născut în anul 1828, în Franța, la Nates. În adolescență, având gustul aventurii, a plecat de acasă, pentru a fi asistent camerist pe o navă comercială, dar a fost prins și trimis înapoi la părinții săi. În 1848, Jules a fost îndemnat să studieze Dreptul la Paris, ceea ce nu era însă pe gustul său. Aflându-se acolo mai scria scene dramatice, pentru care a făcut o adevărată pasiune. Tânărul Verne a reușit totuși să obțină un venit din vânzărea povestirilor sale. După ce a petrecut multe ore în bibliotecile din Paris, studiind geologia, ingineria și astronomia, Jules Verne a publicat primul său roman “Cinci săptămâni în balon”,  precedat de alte scrieri de mai mică întindere, dar de o reală importanță atât din punct de vedere literar. Au urmat  apoi alte romane care au devenit în scurt timp foarte cunoscute, aducându-i faimă, dar și bogăție, ceea ce i-a permis, în 1876, să cumpere un iaht, cu care a navigat în jurul Europei și a călătorit foarte mult în țara sa. Scrierile lui Jules Verne și-au câștigat valoarea datorită îmbinării elementelor specifice operei literare – personaje, întâmplări, descrieri etc., cu informații cu caracter documentar, multe dintre ele unice și care au contribuit în mod evident la progresul civilizației.

---

Verne, Jules. Insula misterioasă/ Jules Verne: Bucureşti : Regis, s. a., – 478 p.

Insula misterioasă este un roman de Jules Verne, reprezentând o continuare a cărților Douăzeci de mii de leghe sub mări (în care apare căpitanul Nemo) și Copiii căpitanului Grant (în care apare Ayrton). Opera a fost publicată pentru prima dată în foileton în Magasin d’Éducation et de Récréation între 1 ianuarie 1874 și 15 decembrie 1875, apoi în volum pe 22 noiembrie 1875.

În 1865, în timpul războiului de secesiune, cinci oameni au plecat îmbarcaţi într-un balon, din Richmond, capitala Virginiei, care era atunci asediata de sudişti.
Împins de o furtună, balonul eşuează într-o insulă pustie, „insula misterioasă”, unde, graţie curajului, a ingeniozităţii şi a muncii lor, vor trăi timp de patru ani.

„Dorinţa de a face ceva care să dureze mai mult decât viaţa lui este motivul superiorităţii omului faţă de toate celelalte vieţuitoare. Aceasta i-a construit imperiul, şi aceasta i-l justifică, pe toată faţa pământului.”

Vor descoperi într-o insulă vecină „un sălbatic”, abandonat acolo de doisprezece ani. Liniştea le va fi tulburată de sosirea unei bande de piraţi.
În sfârşit, vor face cunoştinţă cu misteriosul căpitan Nemo.
Insula misterioasă reprezintă rodul cuprinzătoarei experienţe de romancier a autorului care îşi exprimă în paginile acestei lucrări concepţia sa despre cultură şi despre viaţă. Acest tărâm, cu o înfăţişare sălbatică şi ciudată se schimbă prin munca celor ce îl cuceresc, de fapt. Eroii romanului sunt inteligente vii, care „nu cred in întâmplări norocoase, cum nu cred nici în lucruri „misterioase”.

Insula misterioasa este un roman care a fascinat generaţii de tineri şi trebuie citită şi de cei din epoca noastră. 

Vă aşteptăm la Biblioteca Alexandru Donici să lecturaţi acest roman!

---

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_misterioas%C4%83|
https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Verne