-170 de la nașterea lui Guy de Maupassant
Henri Rene Albert Guy de Maupassant (1850 – 1893) fost un scriitor francez din secolul al XIX-lea. Este unul dintre precursorii povestirii moderne. Ca protege al lui Flaubert, povestirile sale sunt caracterizate de economia stilului și un deznodământ eficient şi natural. A scris de asemenea și șase nuvele. Mai multe dintre povestirile sale descriu inutilitatea războiului și pe civilii inocenți care sunt zdrobiți în calea sa – multe se desfășoară pe perioada Războiului Franco-Prusac din anii 1870.
Guy de Maupassant, Henri Rene Albert. Bel-Ami/ Henri Rene Albert Guy de Maupassant. Bucureşti : Adevărul Holding, 2010. – 331 p.
Bel-Ami spune povestea lui Georges Duroy de Cantel, poreclit Bel-Ami de către admiratoarele sale, un tânăr ambițios și fără scrupule, și a ascensiunii sale sociale în Parisul de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Departe însă de a fi un simplu roman de dragoste, Bel-Ami este un roman de moravuri, o carte despre bani, sex şi putere, o satiră a lumii finanțelor, afectată de scandalurile provocate de ciocnirea dintre afaceri și politică, dar și a lumii jurnalismului. Bel-Ami este cel mai bun roman al lui Maupassant și unul dintre cele mai citite romane franceze din toate timpurile.
E atât de adâncă și de tristă tăcerea odăii în care trăiești singur!
Bel-Ami, primul mare roman al lui Maupassant, publicat în 1885, sub formă de foileton în revista pariziană Gil Blas, urmărește ascensiunea socială a lui Georges Duroy, bărbat ambițios și seducator, bel-homme, arivist și oportunist de la un simplu funcționar la centrala căilor ferate a regiunii de Nord, până în vârful piramidei sociale pariziene, grație amantelor și cârdașiei dintre marea finanțare, politică și presă. Pe fundalul unei politici coloniale. Maupassant descrie cu minuțiozitate legăturile dintre capital, politica si presa, dar și influența femeilor, private de activitate politică prin Codul lui Napoleon, dar care, din umbră, lucrează pentru a impune ceea ce își doresc. Satira unei societăți minate de scandaluri politice de sfârșit de secol XIX, romanul se constituie și într-o mica monografie a presei pariziene, în măsura in care Maupassant prezintă experiența personală de reporter. Aşa încât ascensiunea personajului central al romanului poate fi comparată cu propria lui ascensiune. Bel-Ami respectă întru totul canoanele curentului naturalist, se circumscrie contextuluI geopolitic realist. De asemenea, este un roman al uceniciei prin faptul ca personajul central reușește să se debaraseze de primele proiecte de viitor și să deprindă tehnica și mijloacele de realizare a unor noi aspirații. Bel-Ami este romanul care a sedus numeroși scenarişti și regizori de pe toate meridianele.
Viața este un povârniș. Cât urci, îi privești vârful și te simți fericit, dar când ajungi sus în creastă, zărești dintr-o dată coborâșul, și sfârșitul, care e moartea. Merge încet la suiș, dar la coborâș merge repede.
Maupassant, Guy de. O viață/ Guy de Maupassant. Bucureşti : Ed. pentru Literatură, 1961. – 310 p.
„Iubirea! De doi ani o simțea apropiindu-se, cu o neliniște mereu sporită. Acum era liberă să iubească. Nu-i mai rămânea decât să-l întâlnească pe el! Cum va fi el? Nu prea știa, și nici măcar nu se întreba. Va el, si atat… Vor merge mâna în mâna, strânși unul langa altul, ascultandu-si bataile inimilor, simțindu-și căldura umerilor, topindu-și iubirea în limpezimea suavă a nopților de vară, atât de uniți, încât își vor afla ușor, doar prin simpla putere a dragostei, până și cele mai nemărturisite gânduri. Și asta va dura la nesfârșit, în seninătatea unei iubiri fără de moarte.“
Romanul, publicat în anul 1883, o are în centrul atenției pe Jeanne, o tânără de șaptesprezece ani care se întoarce la casa părintească după ce și-a petrecut bună parte din copilărie într-o mănăstire. Asta pentru a fi ferită de probleme. Nu după mult timp, întoarsă la conacul părintesc, fiind fiică de baron, îl cunoaște pe Julien Lamare. Un tânăr misterios dar atrăgător. La numai trei luni după ce fac cunoștință, cei doi tineri se căsătoresc. Julien se schimbă foarte mult după căsătorie, de unde rezultă că se însoară cu Jeanne doar pentru a pune mâna pe averea ei. Devine zgârcit și răutăcios cu soția, socrii și angajații.
De acum, baroană de Lamare, Jeanne se va obișnui greu cu viața de familie. Tânără naivă și prostuță, va fi înșelată de soțul ei cu propria slujnică, cu care acesta va avea un fiu. Nu după mult timp, rămâne și Jeanne însărcinată, părinții îi sunt alături în tot acest timp. Naște un băiețel prematur cu o sănătate șubredă. Realizează că soțul ei e din ce în ce mai distant, ajungând chiar să fie ucis de soțul ultimei amante. Nici după acest eveniment, viața femeii nu e lipsită de greutăți. Părinții ei mor pe rând. Pe măsură ce crește, fiul ei Paul (poreclit Poulete) devine un om cu preocupări necinstite, fiind mereu dator și cerând mereu bani mamei sale. Acesta se căsătorește cu o prostituată. Dezamăgită și singură, Jeanne, este nevoită să își crească nepoata, fiica lui Poulete, rămasă orfană de mamă.
Această carte urmărește decăderea nobilimii și a moravurilor proaste care nu au lipsit nici din viața cotidiană a oamenilor din secolele trecute. E adevărat, pe parcursul cărții veți trăi intens prin ce trece Jeanne, care la suprafață pare o femeie lașă. Își iartă soțul prima dată când o înșeală, dar a doua oară, pare că soarta nu-l iartă și este ucis de soțul amantei sale. Se poate spune, că cea mai bună persoană din carte este Jeanne, care își iartă soțul dar și fiul. Din generații diferite, fiul seamănă mult cu tatăl său, chiar dacă Julien moare când Paul era bebeluș, acesta ajunge să-i calce pe urme tatălui său în purtări și reacții.