Frații Jderi de Mihail Sadoveanu

Epopeea națională, cum a fost caracterizat romanul(sau ciclul de romane), a fost tipărită, succesiv, în 1935. Este, de fapt, o trilogie, dar care poate fi citită și ca un text (roman) unitar, cu aceleași personaje și într-o succesiune cronologică aproape liniară.

„Roman istoric”, în primul rând, textul descrie evenimente care se încadrează cronologic între anii 1469-1475, anii de glorie ai domniei lui Ștefan cel Mare. În centrul istoriei povestite este familia comisului Manole Păr-Negru, poreclit Jder, familie din care mai face parte soția Ilisafta, fiii Simion, Cristea, Damian, Nicoară (monarhul, părintele Nicodim), Ionuț.Numărul lor are și o valoare simbolică (cinci eroi, ca cinci degete ale unei mâini), iar familia este una din temele-reper ale textului (ideea proiectându-se și asupra „familiei mari”, care este Moldova, sub oblăduirea grijulie a domnitorului).

Prima carte povestește istoria devenirii mezinului Ionuț. Acesta deprinde meșteșugul armelor, cunoaște lumea, se îndrăgostește, adică trece prin toate fazele de formare a unui bărbat și oștean. Una din aventurile centrale ale cărții este legată de dragostea lui pentru jupânița Nasta (de care mai era îndrăgostit Alexăndrel, fiul domnitorului și prietenul lui Ionuț).

Momentele culminante (dincolo de scenele infiripării dragostei, cele de gelozie sau rivalitate între cei doi tineri) se produc din clipa răpirii Nastei decătre tătari. Ionuț pleacă în căutarea ei, frații îl urmează (ca să-l salveze pe tânăr), dar totul sfârşeşte tragic pentru firava jupâneasă, care se aruncă în valuri și se sinucide, ca să nu ajungă pradă pentru duşmani. Trecând prin toate fazele inițiatice ale unui tânăr, după dovada curajului, dar şi după trăirea unor decepții, lonuț devine oştean de elită în oastea Măriei Sale. Ucenicia lui Ionuț, după cum sugerează și titlul, este un roman al formării. Dacă ritmul primei cărți este dinamic, curgerea volumului următor este mai domoală, ca un râu de câmpie în largul său. Izvorul Alb este, mult maipronunțat, un roman al familiei, al dragostei matrimoniale.

Gospodăria lui Manole Păr-Negru este aşezată, ca şi „cea mare”, a țării, înfloritoare. Jupâneasa îi copleşeşte cu dragostea ei pe toți, dar în special pe mezinul Ionuț. Simion Jder este îndrăgostit de Maruşca (fiica neştiută a domnitorului), aceasta este răpită și dusă în Polonia. Frații pleacă în căutarea ei, o eliberează (după o serie de aventuri în spiritul romanelor cavalereşti), iar făptaşii sunt pedepsiți. Are loc nunta. În roman mai are loc o nuntă cu semnificații deosebite: căsătoria lui Ştefan cel Mare cu Maria de Mangop, urmaşă a împăraților bizantini.
Un episod al romanului, care subliniază atmosfera mitică a trilogiei, este vânătoarea domnească de la Izvorul Alb, cu semnificație rituală, inițiatică.
Zeci de pagini cuprind descrierea familiei, gospodăriei, obiceiurilor, ocupațiilor zilnice. Apare, pe de altă parte, în „dimensiunea mitică” a operei, imaginea legendară a unui „bour alb”, aflat în slujba „demonului munților”. Domnitorul şi oamenii sải caută peştera unui sihastru, coborând simbolic până la rădăcinile unei civilizații arhaice. Vânătoarea, fiind un element al ritualurilor inițiatice, potențează dimensiunea mitică a întregii epopei.
Oamenii Măriei Sale este cartea războiului și cartea dragostei de patrie sau o cronică dramatică a războiului, având în centru Bătălia de la Vaslui (una din paginile cele mai glorioase ale domniei lui Ștefan cel Mare), precedată de ample pregătiri. Domnitorul strânge armata din „,oameni ai pământului”, răzeși (de aici titlul romanului). Jderii părăsesc „familia mică” pentru a o apăra pe „cea mare”: patria. Ionuț pleacă într-o misiune secretă, trimis de domnitor. Ajunge la Sfântul Munte, unde are loc o inițiere creştinească, abia acum devenind cu adevărat unul din ,,oamenii Măriei Sale”. În bătălia zugrăvită cu patos eroic, „încărcată” şi cu semnificații legendare (o luptă simbolică între forțele binelui și răului, a Sfântului Gheorghe cu balaurul), moare Manole Păr-Negru și fiul său cel mai mare, Simion. Mor alte două personaje legendare: Nechifor Căliman şi unul din fiii săi. Dar rămâne țara, liberă de duşmani. Ştefan își onorează oştenii răpuşi. lonuț devine comisul Onu, cel care va continua cauza părintelui său. Într-o alternanță de solemnitate, judecată calmă și privire senină, uneori cu o uşoară ironie caracteristică și întregului discurs romanesc, părintele Nicodim, ieromonahul, scrie în ceaslov: „Anul de la Hristos 1476, iar de la facerea lumii 6983, în ziua de marți, patru zile de la Sfânta Bobotează,fost-a mare război cu turcii la Vaslui şi i-a biruit luminăția sa Ştefan Vodãpe păgâni.”.

Roman-fluviu sau trilogie, epopee, poem sau baladă în proză, Frații Jderi e o interesantă sinteză a formelor și stilurilor anterior probate de autor. Prin solemnitate, cadență lentă a vechilor epopei, registru semi-mitic, semi-zeiesc, el este un roman clasic. Prin prezentarea unor personaje excepționale, legendare, baladești, într-un context natural magnific, prin exotic, și mai ales, prin „refugiu în istorie”, textul este romantic. Iar prin prezentarea unor pagini reale din istorie, ilustrarea relațiilor dintr-o epocă, a detaliilor de epocă etc., romanul este realist.

Sursa: Proza lui Mihail Sadoveanu/ Mircea V. Ciobanu; cop.: Mihai Bacinschi. -Ch.: Arc, 2009. – 48 p. – (Colecția S.O.S.! Cartea care te salvează).