Fefeleaga de Ion Agârbiceanu – soarta nemiloasă a unei femei

115 ani de la publicare

Ion Agârbiceanu este scriitorul care, alături de Sadoveanu, a oferit cu generiozitate-timp de peste jumătate de secol- o bogată şi substanţială literatură mai multor generaţii de cititori. Peste întreaga operă a lui Agârbiceanu se ridică…două din povestirile sale: Luminiţa şi Fefeleaga. Există însă numeroase aspecte în povestirile lui Agârbiceanu care arată că el ştie să utilizeze cuvântul în vederea obţinerii unor efecte artistice. Povestitor prin excelenţă, Agârbiceanu e un maestru al genului scurt, fiind un mare poet al vieţilor umile, al durerilor înăbuşite, al unei lumi cea trăit în bună măsură într-un fel de împărăţie al întunericului, ca să folosim expresia lui Dobroliubov. Multe volume de nuvele şi schiţe ale scriitorului Ion Agârbiceanu sunt consacrate în temei vieţii satului, cu ţărani apăsaţi şi obijduiţi până la sânge de neomenoasele orânduieli capitaliste.

Scriitor inegal şi monoton, Agârbiceanu rămâne totuşi un pictor original, fie şi miniaturist, al lumii transilvaniene, al Fefeleagăi şi al hocmanilor din minele de aur din Ţara Moţilor, un povestitor remarcabil când aşterne peste realitate o lume de fantasme şi de închipuiri.

Agârbiceanu, Ion. Fefeleaga/ Ion Agârbiceanu. Chişinău : Litera, 1997. – 368 p.

Nuvela lui Ion Agârbiceanu – Fefeleaga, publicată în 1906, pornește, într-adevăr, de la o femeie reală, care a trăit printre buciumani, la poalele Detunatei. Fefeleaga lui Agârbiceanu era o femeie simplă. Singurul ei ajutor era calul ei, Bator. Cu el trudea din zi până-n seară. În fiecare dimineață, Maria, poreclită Fefeleaga pornește cu Bator să încarce coșărcile cu pietre din care oamenii scot aur, fiind plătită cu 10 cruceri de povară. Pe vremea când trăia soțul său Dinu, o ducea mai bine căci muncea și acesta. Lucra la baie, unde sfredelea stânca. Aveau împreună cinci copii, însă toți erau bolnăvicioși, ceea ce-l nemulțumea pe Dinu.

A muncit astfel din greu pînă şi-a îngropat bărbatul şi 3 copii, rând pe rând; nemaiavând apoi pentru cine munci. Mai avea o supărare Feleleaga. Bogătanii cărora le vindea pietrele, întârziau să plătească știind-o fără aujor și sperau să uite. Astfel, duminica umbla prin sat să-și strângă plățile și nu mai ajungea pe la biserică. Timpul trecuse, iar Fefeleaga a rămas cu un singur copil, fetița Păunița. Când și aceasta a murit, se vede nevoită să-l vândă pe Bator pentru a avea bani de înmormântare. L-a dus pe Bator la târg și cu lacrimi în ochi s-a despărțit de el. De la moartea bărbatului părea că se înțelege cu acesta ca și cum l-a înlocuit. Însă, ori de câte ori se uitat la el își amintea de șirul lung de morți… Cu banii primiţi, s-a întors în sat să împodobească sicriul cele-i din urmă copile moarte. Prin duioşie, prin fineţe observaţiei, prin intuiţie psihologică, schiţa este strajelă înaintate a literaturii lui Agârbiceanu.

Atenția autorului se îndreaptă asupra puterii acestei femei de a purta cu demnitate poverile unei existențe inumane, de a înfrunta fără vaiet durerile și nedreptatea. Lectura nuvelei înalță sufletul cititorului, făcându-l să admire nesfărșita minune care este omul.

Fefeleaga este un personaj și, totodată, un om de excepție. Ea reprezintă, cu umila ei poveste, zona munților Apuseni, mai exact zona Valea Șesei. Locul de unde provine Fefeleaga are un trecut și totodată un prezent valoros.


Sursa: https://colectionaradecarti.ro/2020/06/05/fefeleaga-rezumat-nuvela-de-ioan-agarbiceanu/

A sosit o carte nouă…

Biblioteca Alexandru Donici vă invită la lansarea cărților „Alegerea Berzei/ Midiunea 1511” și Portrete ale marilor Povestitori Români” de Petre Crăciun  și „Poveștile celor patru anotimpuri” de Alexandru Plăcintă, apărute anul acesta la Editura Zorio, București.


Plăcintă, Alexandru. Poveștile celor patru anotimpuri/ Alexandru Plăcintă; il. de Alexandru Plăcintă. – București: Editura Zorio, 2019. – 61 p.

„Cartea „Poveştile celor patru anotimpuri”, pe care am şi ilustrat-o, a fost scrisă cu dragoste pentru copii, dar şi pentru dragostea lor de carte. Mă impresionează cum văd copiii lumea şi mă strădui să o văd şi eu cu ochii lor”.

Alexandru Plăcintă

Autorul a menţionat că volumul lansat are mai multe poveşti care nu se repetă despre cele patru anotimpuri, văzute prin ochii copiilor.


Crăciun, Petre. Alegerea berzei: Misiunea 1511/ Petre Crăciun; il. de Alexandru Plăcintă. – București: Editura Zorio, 2019. – 42 p.

„Alegerea berzei. Misiunea 1511” este o carte pentru copii (și nu numai), dar mai ales o carte despre copii. Despre copiii pe care Serviciul berzelor care aduc copii trebuie sa îi ducă pe pământ. Hm, vi se pare ușor, așa este?
Barza Sofia este la ultimul său drum din carieră. Misiunea 1511. Primește de la Tom, dispecerul berzelor, un copil mai special, „un copil care nu știa să râdă, să plângă, să se bucure”. Un copil în căutare de iubire. Iar Sofia află că are, pentru prima data în istorie, trei destinații posibile: New Delhi (la părinții Dinesh și Kami), Damasc (Arif si Rihana) și Paris, orașul muzicii și al luminilor (la Anna și Julien).
Sofia trebuie să aleagă parinții cei mai potriviți, dar descoperă, la ultimul său drum, că nu poate neglija o mulțime de alte lucruri. Iar constrângeriile impuse de Regulamentul berzelor aducătoare de copii sunt și ele destule…
Barza trebuie să facă alegerea cea mai buna pentru copilul față de care simte o mare atracție. Este ultima sa misiune pe Pământ și nu are voie să greșească!
Iubirea trece dincolo de orice regulament, iar Paris – acesta este numele pe care îl primește copilul – găsește iubirea căutată, învață să râdă, să plângă, să se bucure. Dar unde găsește toate aceste lucruri?


Crăciun, Petre. Portrete ale marilor povestitori români/ Petre Crăciun, Mihaela Hură. – București: Editura Zorio, 2019. – 101 p.

Volumul „Portrete ale marilor povestitori români” a apărut în cadrul proiectului „Drumul poveștilor. Pe urmele marilor povestitori”, inițiat de scriitorul Petre Crăciun.
Proiectul, susținut de criticul literar Alex. Ștefănescu, își propune să îi readucă la lumină pe marii povestitori români, să-i conștientizeze pe copiii din comunitățile în care aceștia s-au născut asupra valorii culturale a moștenirii lăsate de înaintașii lor, să facă legătura între poveștile de odinioară și cele scrise de autori contemporani.
Ne propunem să îi aducem pe marii povestitori români printre elevi, să depășim barierele create de manualele școlare, să îi atragem pe copii spre lectura poveștilor, să cultivăm convingerea că timpul basmelor este unul continuu și să creăm oportunitatea întâlnirii elevilor cu autori cpntemporani de povești. – Editura Zorio


Vă aşteptăm pe toţi la bibliotecă să dezvoltăm arta cititului la tânăra generaţie !

LEGENDA BRADULUI

MITUL, BASMUL, LEGENDA -cu toate diferențele de ordin estetic ce se pot stabili între ele- sunt, într-un anume sens, o revelație a necunoscutului, a lumii nebuloase și magice, ascunsă sub suprafața realității concrete și afundată în abisurile conștiinței umane. Și cum regiunile necunoscutului erau pentru omul primitiv infinit mai întinse, mai bogate în taine decât cele ale realității palpabile, mitul și legenda au fost pentru el una din expresiile intelectuale cele mai plenare și mai cuprinzătoare.

ION DODU BĂLAN

Astăzi  la Ora  Poveștilor  în incinta bibliotecii Al. Donici copiii grădiniței 146. grupa pregătitoare „Clopoțel” au avut și ei parte de audiția unei legende din cartea Legende, editura Cartea Moldovei, Chișinău, 2002 „Legenda bradului” lecturată de Valentina Marcu colaboratoarea bibliotecii Al. Donici prin intermediul platformei ZOOM.                                                                                          Legenda ne relatează despre frumosul sentiment de milă și dragoste a unui brad din pădure, care în pofida tuturor obstacolelor, oferă  adăpost și protejare unei păsăruici micuțe  cu aripa frântă pe timp de iarnă. 

Vă propunem să audiați și voi legenda în format digital:

VĂ INVITĂM LA BIBLIOTECĂ SĂ LECTURAȚI  LEGENDE!