Cu toții suntem obișnuiți să o numim în grabă „Ziua Femeii”, dar numele ei este Ziua internațională a drepturilor femeii și are loc în fiecare an pe 8 martie. Sărbătorită pentru prima oară în 1911, la iniţiativa Conferinţei Internaţionale a Femeilor Muncitoare. În 1977, ONU a propus marcarea ei la nivel internațional pentru a susţine lupta femeilor pentru drepturi împotriva discriminării și violența de gen.
Cu această ocazie vă propunem o selecție de cărți care pun în prim plan femeile:
Darie, Pavel. Dor de mamă / Pavel Darie. – Chişinău: Prometeu, 2000: Tip. Centrală, 2000. – 111 p.
……………………………………… Dor de mamă
Ascult cum bate vântul,
Prin rămi suflând ușor,
Frunzișul se frământă,
Șoptind cu glas de dor.
Ascult cum vântul bate
În ramul legănat,
Frunzișu-n cântec arde
De doru-nflăcărat.
Și focul nu se stinge,
Și vântul suflă-n foc,
Și frunza câtă-plânge
Cu dorul la un loc.
Și doru-mi stă pe buze,
Și-n glasul meu se vrea
Și-n zvâcnetul de frunze
Îmi bate inima.
Swift, Graham. De Ziua Mamei : O poveste de iubire / Graham Swift. – București : Litera, 2018. – 175 p.
De Ziua Mamei este un roman remarcabil și extrem de bine scris despre viața pe care o ducem ți despre viețile paralele – poveștile paralele – pe care nu ajungem să le cunoaștem niciodată… S-ar putea să fie cel mai bun roman al lui Swift de până acum. – Observer
Este duminica, 30 martie 1924, Ziua Mamei. Jane Fairchild, orfană în varstă de douăzeci și doi de ani și servitoare într-un conac din Anglia, nu are o mamă pe care s-o viziteze. Se întâlnește în schimb cu iubitul său secret, tânărul moștenitor al unei proprietăți vecine, care se pregătește să ia de soție o femeie mai potrivită statutului său social. A venit așadar timpul ca aventura lor să ia sfârșit. Dar evenimentele iau o turnura pe care Jane n-ar fi putut niciodată s-o anticipeze. Cum arată destinul ei, modelat de evenimentele din aceasta zi de neuitat? Pe măsura ce romanul pendulează între trecut și viitor, bogata viață interioară a lui Jane este pusă în lumină prin poveștile pe care eroina le citește și apoi le spune ea însăși.
De Ziua Mamei de Graham Swift, castigator al Premiului Booker, își surprinde
cititorii prin finețe, senzualitate și profunzime.
Pașii mamelor noastre: antologie / selecție de Virgil Botnaru și Daniela Botnaru. -Chișinău: Prut, 2020. – 314 p.
Despre mame s-a scris întotdeauna, de la bătrânii tragici greci la post-umaniștii dependenți de sensibilitatea tehnologică. În poezia română, în mod pronunțat pe segmentul ei basarabean, aceasta a fost una dintre temele predilecte. Prezenta antologie, urmărind un secol și jumătate de literatură, ne lasă să descoperim nu numai o gamă largă de trăiri – durerea pierderii, regrete, nostalgii, exaltare, frustrări etc. –, reflectate fie în poezia dragostei filiale, fie în poezia descoperirii sentimentului matern, ci și o diversitate impresionantă de formule poetice. Construit în jurul unei teme ce ne sensibilizează pe toți, volumul de față ne oferă o selecție realizată cu mult discernământ de gustul obișnuit cu poezia adevărată al antologatorilor.
– Lucia Țurcanu
Mama de Victor Eftimiu (1889-1972)
Cât e de drag cuvântul sacru „mama”!
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângă noi, în clipele supreme,
Din leagăn pân’ la cea din urmă vamă.
Din veșnicii, ca focul unei steme,
Își flutură a dragostei maramă…
Păstrează-i chipu-n aurită ramă
Și de nimic, nicicând nu te mai teme!
Ocrotitoare-n oarba vijelie
Chiar umbra ei se schimbă în făclie,
Pe drumul drept menită să te poarte.
În fața ei de-a pururi te prosternă!
Simbol duios al patriei, eternă,
Te leagănă de dincolo de moarte!
Weyergans, François. Trei zile cu mama / François Weyergans. -Iaşi: Polirom, 2006. -210 p.
Rătăcesc călare pe câmpia întunecată, în geamătul vântului, fără vreo rază care să-mi lumineze calea, înfășurat în manta-mi. – Ludwig Uhland
Trei zile cu mama laureatul surpriză al premiului Goncourt pe anul 2005. Este un roman polifonic, o dramatizare tragi-comică a uneia dintre cele mai neplăcute experiențe trăite de un scriitor: blocajul creator. Multiplicând la nesfârșit vocile narative, ca fapt, omul din oglinzi, Weyergans – autorul dezvăluie, de fapt, omul sin spatele măștilor succesive pe care le adoptă, cu neputința, fobiile, angoasele și eșecurile sale.
Ţîbuleac, Tatiana. Vara în care mama a avut ochii verzi : roman / Tatiana Țîbuleac. – Chișinău : Cartier, 2018. – 122 p.
Vara în care mama a avut ochii verzi este un roman care poate fi privit din două perspective: nu e o carte obișnuită, dar nici nu iese simțitor din tipare. Cu o dramă marcantă, o trezire la realitate și un personaj care evoluează enorm, romanul este unul dintre cele mai apreciate din ultima perioadă. Este o carte destul de memorabilă.
Îmi amintesc de mama în fiecare zi, ața cum i-am promis pe malul Oceanului. Încerc să nu mint.
Ochii mamei erau o greșeală
Ochii mamei erau resturile unei mame frumoase
Ochii mamei plângeau înăuntru
Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare
Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte
Ochii mamei erau poveștile mele nespuse
Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald
Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci
Ochii mamei erau cicatrici pe fața verii
Ochii mamei erau muguri în așteptare
Sîrbu, Ion D. De ce plânge mama?: Roman pentru copii şi părinţi / Ion D. Sîrbu. – Craiova: Scrisul Românesc, 1994. – 160 p.
Romanul pentru copii și părinți De ce plânge mama? conține 3 părți:
Partea întâi: Radu nu poate dormi; Trista duminică; Vasul e spart; Ce grea e viața!; Scrisoarea; Lampa, unde-i lampa? Plecarea; Adio, Valea Florilor!
Partea a doua: La porțile pădurii; Baciu – Roșu vorbește singur; Întîmplare cu o ursoaică; De ce e alb părul Magdalenei? Izvorul; Povestea clopoțelului; La Șurianu; Povestea iezerului; De ce beau oamenii?; Ce-a pățit fetița pădurarului Vulcu? ; Codrul Prigoanei; Baba Sofia; Povestea Sălanelor; Domnica; La stâna Lascului; Povestea lui Andrei; Peste Oașa Mică; Oameni de tot felul în Valea Frumoasei; O noapte cu amintiri.
Partea a treia: Pana; Dundi e totuși viteaz; Lumini în întuneric; Unde ești, copilărie?
Biblioteca „Alexandru Donici” 