Punguța cu doi bani este o poveste scrisă de Ion Creangă, a cărei ediție originală a fost publicată pentru prima oară în „Convorbiri literare” nr. 10 din 1 ianuarie 1876.
În aceasta poveste autorul subliniază defectele oamenilor într-un mod ironic și plin de umor. Totul pornește de la o babă și un moș. Baba avea o găină și moșul un cucoș; găina babei se ouă de câte două ori pe fiecare zi și baba mânca o mulțime de ouă; iar moșneagului nu-i da niciunul.
La îndemnul babei, moșneagul pofticios și hapsân, prinde cocoșul și îi dă o bătaie zdravănă pentru a face ouă. Cocoșul, pleacă de acasă și găsește o punguță cu doi bani. Pe drum se întâlnește cu un boier lacom, care vrea să-și mărească avuția chiar și cu acei câțiva bănuți din punga cocoșului. Cocoșul, trece prin mai multe pericole puse la cale de către boier, din care scapă cu bine de fiecare dată. Ba mai mult, lasă boierul fără animale, fără galbeni și fără păsări în curte, ducându-le moșului acasă. Baba, lacomă pe averea moșului, bate și ea găina, dar găina nu i-a adus decât o mărgică acasă. Baba când vede, o bate până-o omoară, rămânând și fără unica ei bogăție, căci
Romanele Tom Sawyer detectiv și Tom Sawyer în străinătate vin în continuarea Aventurilor lui Huckleberry Finn, de-a dreptul celebre. În prefața ediției din 1876 a romanului Aventurile lui Tom Sawyer autorul intredeschidea tainele plăsmuirii operei în cauză, scriind:
„Cea mai mare parte a aventurilor, despre care se povestește în această carte, sunt luate din viață: una – două le-am trăit chiar eu personal, celelalte fiind ale baiețandrilor cu care învățam împreună la școală. Chiar dacă această carte a mea este destinată în mare parte să distreze baieți și fetițe, sper că ea nu va fi negijată nici de bărbații sau femeile care au ajuns la maturitate, deoarece planurile mele conțineau și dorința de a le aminti acestora cum au fost ei înșiși cândva, ce simțeau, ce gândeau, cum vorbeau și în ce fel de aventuri ciudate se implicau uneori.”
MARK TWAIN
Iată de ce aceste romane ale lui Mark Twain țin de aleasa categorie a operelor citite în copilarie și care, peste decenii, sunt recitite la maturitate. Pentru ca milioane de copii din țările lumii citesc aceste romane bucurându-se, delectându-se, regăsindu-se pe ei însăși în chipul și faptele unui sau altui personaj, iar parinții si bunicii lor pur și simplu își reintâlnesc propria vârstă de aur, cea a copilariei. Asfel ca fascinantele aventuri ale luiTom și Hucknu lasă indiferent nicio generație.
Personajele lui Mark Twain sunt irepetabile, chiar dacă anumiți copii, încearcă să repete peripețiile aflate la lectură, iar în trasăturile proprii, regăsindu-le pe cele a lui Tom și Huck – isteți, luptători ai fanteziilor și neastâmpăratului, dorinței de afirmare și – de ce nu? – de distincție și chiar eroism.
Tom Sawyer poate fi asemănat unui june cavaler rătăcitor care face ordine acolo, unde relațiile dintre oameni se șubrezesc, dar fără a-și etala înadins meritele. Nicidecum nu-și pierde speranța că faima e pe urmele lor, i-ar placea cum zice, să ajungă „erou” și „personaj public”.
Huck ține să sublinieze: „Când ne-am întors din călătoria aia lungă, încununați de glorie, satul ne-a ieșit în întâmpinare cu discursuri și cu ovații, primindu-ne ca pe niște eroi, ceea ce Tom Sawyer își dorise totdeauna să fie”.Tom se plimba prin sat cu nasu-n sus prin târg de parc-ar fi fost moșia lui. Era întristat ca timpul trece de pomană „fără nici un război, iar el devine din ce în ce mai bătrân și n-are cum să-și facă un nume”. Așa că agerul băiețel pune la cale o cruciadă. Însă mai e de remarcat că, în ce privește gloria, Tom nu este egoist, ci se arată dispus să o împartă cu prietenii.
Ușoara laudă de sine a eroilor noștri, nu jenează deoarece autorul pigmentează narațiunea cu umor fin care ca un scurtcircuit al veseliei, scapără la ciocnirea dintre inteligență și școlirea destul de bună a lui Tom. Pentru cititor, naivitatea, neștiința lui Huck și Jim sunt de asemenea… forțe motorice ale narațiunii, ale desfășurării captivante – da și amuzante pe alocuri – a subiectului.
Sawyer le pare amicior săi tobă de carte, plin de cunoștințe și pilduri benefice. Huck îl consideră înzestrat cu o minte fără pereche, presupunând că lui Tom nu-i lipsește decât vârsta corespunzătoare, pentru ca să-și facă un nume egal cu cel al lui George Washington, fostul președinte celebru al SUA, atât de venerat de conaționalii de peste timpuri. Prietenii de drumeție au impresia că lui Sawyer prin vene i-ar curge însăși istoria, inteligența.
Oricum și orice ar fi fost să fie, călătoria cu un aproape atoateștiutor, ca Tom care, pe deasupra, mai era ghidat și de o intuiție deosebită, are o puternică și benefică latură afectiv-educativă, Huck Finn băgând de seamă că „ ăl mai singur mijloc de-a afla dacă iubești sau urăști un om cu adevărat este să călătorești cu el”.
Cu toate ale sale, Tom Sawyer reprezintă întruchiparea generalizatoare a adolescentului (american și nu numai) ce relevă implicit, dar și măiestos trăsăturile portretistice pe care le face autorul, pe parcursul unei serii de aventuri sau doar întâmplări hazlii, de cele mai multe ori, dar alteori, și triste până la dramatism, care scot în evidență inteligența, istețimea și inepuizabilele sale însuflețiri, buna dispoziție, franchețe.
Prin referițe concrete, dar reinterpretate în optica fantezistă, plină de umor a tinerilor săi protagoniști, Mark Twain îi oferă cititorului diverse aspecte ale vieții Americii din sec. XIX-lea. Sawyer este gata să săvârșească „fapte de eroism” zi de zi, non-stop, neavând timp să se plictisească, păstrându-și o stare de spirit independentă și, parcă, lipsită de griji împovărătoare. Deoarece dânsul e înzestrat cu calitatea de a vedea extraordinarul în ordinar, în ceea ce pentru altcineva nu e decât simplu de tot, chiar banal. Chiar și Huck spune că „Sawyer era totdeauna amator de mistere. Dacă puneai în față un mister și o plăcintă, nu trebuia să-ndemni s-alegem – alegerea venea de la sine: eu am alergat toată viața după plăcinte, Tom după mistere”. El este mereu predispus să încerce uimirea în fața lucrurilor ce s-ar părea obișnuite și să ofere oricâtor întâmplări și evenimente propria sa interpretare, ce le duce spre grandios, fascinant, nemaiîntâlnit, nemaipomenit. Lumea în care trăiește Tom nu poate fi concepută în afara tainelor și aventurilor, fanteziei și romantismului.
Plus că scrierele lui Mark Twain nu sunt împovărate cu moralism obsesiv, ci ar pedala pe explicații și concluzii didactice care, de regulă, fac copii să caște de plictiselă, în esență înseși aceste opere fiind morale prin pledoriile lor de a trăi liber, simplu și vesel, dincolo de superstiții. Fără îndoială, și din acest motiv, Tom Sawyer rămâne eternul semn al copiilor, indiferent de naționalitatea acestora și de epoca în care trăiesc.
Palacio, R.J. Cartea lui Julian/ R.J. Palacio. – București: Editura Arthur, 2016. -120 p.
Cartea lui Julian vine in completarea poveștii din Minunea, roman pentru copii aflat pe locul 1 in lista de bestselleruri New York Times și câștigător al premiilor Mark Twain și Junior Young Reader s Choise. „Nu judeca o carte după copertă.”. Probabil vă întrebaţi: acesta este motto-ul cărţii? Da.
Protagonistul cărţii „Minunea” este August Pullman, un băiat de zece ani. Din nefericire, acesta s-a născut cu o diformitate facială îngrozitoare: „Nu vă voi descrie cum arăt. Indiferent ce grozăvie v-aţi imagina, probabil că este mai rău.”. Acest lucru ne este spus chiar de personajul principal, August. însă sora lui mai mare, Via, dezvăluie cititorilor cum arată fratele ei: August are ochii cu vreo doi centimetri mai jos decât ar trebui, nu are nici gene, nici sprâncene, nasul lui este mare şi cârnos, capul e scobit pe laterale, dinţii de sus sunt mici şi depărtaţi unul de altul, iar bărbia lui este minusculă. Via îşi iubeşte fratele indiferent cum e şi de multe ori îşi face griji pentru el.Venirea lui tulbura apele la scoala Beecher, iar Julian are o atitudine ostila chiar din prima zi. Desi in Minunea povestea este spusa din sase perspective diferite, nu exista si versiunea lui Julian. Pana acum, cand R. J. Palacio ii ofera dreptul la replica si aflam cum a trait el intalnirea cu Auggie, de ce s-a purtat urat si daca e posibila sau nu o impacare intre cei doi.
Walliams, David. Bunicuța hoțomană/ David Walliams. – București: Editura Arthur, 2013. – 215 p.
Autorul Băiatului miliardar revine cu un volum la fel de amuzant! Pe Ben îl plictisesc de moarte serile de vineri, pe care trebuie să la petreacă în casa bunicii. Unul dintre motive ar fi că mâncărurile ei sunt făcute doar din varză – iar asta e o regulă valabilă chiar şi pentru prăjituri… Insă curând descoperă că Buni are un secret întunecat. Este oare bătrânica inofensivă, cu păr alb, proteză auditivă şi dinţi falşi un hoţ internaţional de bijuterii? Dacă v-a amuzat Joe, băiatul miliardar, şi aţi vrea să-l mai întâlniţi pe prietenul lui, simpaticul Raj, citind această carte veţi avea o surptiză plăcută…
Jennings, Ken. Cărțile micului geniu: Spațiul cosmic/ Ken Jennings. – București: Editura Arthur, 2019. – 160 p.
Acum poți să fii și tu un mic geniu datorită seriei scrise de Ken Jennings!
Citind această carte vei deveni un expert în spațiul cosmic și îți vei uimi prietenii și profesorii. Știai că pe Marte există un vulcan mai întins decât statul Arizona? Sau că există o stea al cărei centru e de fapt un diamant mai mare decât Luna noastră?
În Spațiul cosmic vei găsi ilustrații minunate, informații interesante și jocuri amuzante care îți vor testa cunoștințelor și te vor ajuta să dezlegi unele dintre cele mai adânci mistere ale universului.
Peck, Richard. Departe de Chicago/ Richard Peck. – București: Editura Arthur, 2019. – 156 p.
Orice activități ai avea cu bunica ta, stai numai să o cunoști pe doamna Dowdel, bunica lui Mary Alice și a lui Joe. E curajoasă, e mereu de partea dreptății și luptă pentru prietenii ei. Îi duce pe copii într-o mulțime de misiuni pentru a-i ajuta pe cei în nevoie. E adevărat că între timp mai fură bărci, șantajează un șerif și își pune nepoții să se deghizeze în fantome ca să sperie niște orășeni înguști la minte. E plină de viață și face ca orice vacanță petrecută departe de Chicago să fie de neuitat.
„Parte vodevil, parte relatare laconică, povestirile lui Peck, cu șarlatanii impresionante și intrigi viclene, te fac să râzi în hohote la farsele bunicii și să chicotești la răsturnările de situație.“
Biblioteca „Alexandru Donici” 