Eugen Doga – om al succesului

Anul 2022 – „Anul cultural Eugen Doga”

.

Eugen Doga

1 martie 1937 (vârsta 84 de ani)

 compozitor moldovean, membru titular al
Academiei de Științe a Moldovei

Anul 2022 este declarat „Anul cultural Eugen Doga” în municipiul Chișinău, în scopul promovării și valorificării operei și personalității compozitorului. Cu acest prilej Biblioteca Alexandru Donici, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, aduce un cuvânt de felicitare Maestrului Eugen DOGA, marelui compozitor care împlinește anul acesta 85 de ani. Multă sănătate, iar muzica Dvs sa să continuie să ne cucerească inimile.

La 1 martie 1937, în casa lui Dumitru și Elizaveta Doga, în satul Mocra, raionul Rîbnița, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Astăzi Republica Moldova) s-a născut viitorul compozitor moldovean Eugen Doga. Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, având o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

Eugen Doga - Locals

După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică „Ștefan Neaga” (1951-1955) din Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.). Urmează apoi Colegiul muzical la violoncel, avându-l profesor pe italianul Pablo Baccini. Acesta l-a atras pe muzician în calitate de violoncelist la Orchestra Radio (Orchestra Comitetului de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune), încă din perioada studenției (1957-1962).

Prima piesă de compoziție proprie, „Floare dalbă de livadă” (1957), Eugen Doga o scrie pentru colega sa de la televiziune Maria Bieșu într-o singură zi. Din acea zi, toată muzica scrisă de Doga, a fost scrisă fără schițe, direct în original.

Eugen Doga absolvește Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (1960-1965) din Chișinău, la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A predat în calitate de profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (1967-1972).

Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează oficial în calitate de compozitor în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități.

video) 1 martie marchează ziua marelui compozitor Eugen Doga - #diez

Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).

Are la activ mai multe cantate, printre care: „Curcubeul alb”; „Primăvara omenirii”; „Vocea omenească”; poeme simfonice, printre care: „Inima veacului” și „Slăvim Moldova”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).

Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu
care au creat cele mai frumoase lucrări.

Eugen Doga Archives - Zona de Securitate

Este semnificativă contribuția lui Doga la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; „Păsările tinereții noastre”; „Sfânta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a.

În 1973, cu piesa sa ”Orașul meu” (Cântec despre orașul meu), Eugen Doga a lansat-o ca interpretă de estradă pe Sofia Rotaru. Alături de Sofia Rotaru – Anastasia Lazariuc și Nadejda Cepraga s-au lansat în cariera sa cu piesele scrise de Doga. Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru cele mai diverse modalități de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice diferite.

Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă și sinceră, ea cucerește ascultătorul prin generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care o comunică.

Turea, Larisa. ABCDoga : Un destin în Do Major / [Eugen Doga], Larisa Turea. – Chișinău: Prut Intern., 2017. – 272 p. 

În cântecul lui Eugen Doga se poate trăi și visa. Trăi din plin și visa spre mai bine. În cântecul său nu te poți plictisi, nici dispera.

Pâinea albă sau neagră a cântecului și vinul său amar sau dulce se află azi pe masa, pe iarba sau piatra care ține loc de masă a orișicărui om. Grație creatorilor ce cu flacăra magică a inimii lor știu să îmblânzească vremea supra-motorizată, se apropie om de om, neam de neam, popor de popor.

Eugen Doga este unul dintre ei. Am văzut acasă la el clituri de scrisori, grele de aurul recunoștinței înfometaților și însetaților de cântec, de atâtea așezări omenești, scrisori care, păstrate în loc de bani, ar putea hrăni sufletul artistului o viață întreagă.

Spunea cineva atât de exact că-n limba sa maternă este omul acasă. Acasă ne simțim și în cântecul lui Eugen Doga, în cel izvorât din cele mai adânci straturi ale melosului nostru popular. Ceea ce a făptuit Druță în literatură, Sulac în cântece popular, Curbet în dans, Blajinu în limpezimea glasului de taraf, Grecu în gândirea critică a făptuit Doga în cântec, mai ales în cel adresat inimilor tinere.

Eugen Doga trece ușor prin creația populară, ca un copil desculț prin roua dimineții. Cântecele sale deprind ritmul melodios de la murmurul izvorului, de la doinirea pomilor, primăvara, de la căderea frunzelor, toamna, pentru că frunzele de la noi cântă chiar și atunci când se desprind de ramuri.

Ca mirosul de brad în aerul munților, Doga s-a topit în cântec. Nu el își spune azi cânteculci cântecul pe el mi-l spune. Grigore Vieru

Dumbrăveanu, Luminiţa. Eugen Doga: Muzica este prima şi ultima mea iubire / Luminiţa Dumbrăveanu. – Chişinău: Prut Internaţional, 2012. – 296 p.

Cartea Eugen Doga: „Muzica este prima şi ultima mea iubire” este o bijuterie biografică cu certe valențe literare, artistice, spirituale – este efectul unei munci sisifice, dar și al unei pasiuni, al unui crez și al unei îndatoriri de onoare consacrată compozitorului Eugen Doga şi reprezintă o versiune adăugită a volumului monografic Eugen Doga: compozitor, academician, realizată în 2007 (Anul Eugen Doga) de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Ediţia include: texte introductive semnate de academicianul Eugen Doga şi jurnalista Luminiţa Dumbrăveanu; 13 dialoguri despre relaţia compozitorului cu muzica de-a lungul vieţii.

De asemenea, cugetări ale savantului referitoare la sine, muzică, energia creatoare, public, timp, Dumnezeu, părinţi, copilărie, baştină, neam, prieteni, politică…; proze scurte publicate în presa de la Moscova; aprecieri ale contemporanilor şi imagini ce ilustrează viaţa şi creaţia compozitorului Eugen Doga (părinţii, tinereţea, căsătoria, copiii, nepoţii, şcoala, conservatorul, academia, scena, filmul, prietenii ş.a.).

Eugen Doga: compozitor, academician. – Chişinău: Ştiinţa, 2007. – 414 p.
Ar putea fi o imagine cu carte

Eugen Doga: compozitor, academician este un volum consacrat compozitorului şi academicianului Eugen Doga. După cum afirmă şi Gheorghe Duca, preşedintele Academie de Ştiinţe a Moldovei în lucrare veţi putea citi referinţe, amintiri despre Eugen Doga scrise de zeci de personalităţi de la Chişinău, Iaşi, Cernăuţi, Bucureşti, Moscova, Sankt Petersburg. Veţi putea savura fotografiile care l-au înveșnicit pe compozitor din primele zile ale vieţii sale şi până în prezent. De asemenea, colaboratorii Academiei de Ştiinţe vă propun o amplă analiză ştiinţifică a operei componistice a muzicianului, inclusiv a baletului Luceafărul. Am alăturat acestui volum un CD, în care am inclus o parte din capodoperele muzicale ale lui Eugen Doga. Lucrarea este structurată în patru părţi.

Partea I include Studii, sinteze, articole. Aici sunt articole cu privire la creaţia compozitorului Eugen Doga, cum ar fi Tendinţe romantice şi neoromantice în muzica lui Eugen Doga (Vladimir Axionov, doctor hab. în studiul artelor); Cântecul liric în creația lui Eugen Doga (Tatiana Berezovicova, doctor în studiul artelor); Baletul Luceafărul pe scena Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău (Elfrida Koroliov, doctor în studiul artelor) etc.

Partea II include Evocări (5 articole): Schița de portret al artistului pe culmile gloriei (Vlad Pohilă); Gigantul cu suflet de copil (Luminiţa Dumbrăveanu) ș.a.

Partea a III include autobiografia compozitorului: Eugen Doga. Tablete. Cugetări, fiind împărţită în Cum am devenit muzician; Filosofia unui pragmatic liric; Ce e femeia?… La final sunt incluse Cugetări, notate şi selectate de Luminiţa Dumbrăveanu. Aceste cugetări sunt despre compozitorul Eugen Doga, muzică şi creaţie; scenă şi public; părinţi; baştină.

În partea a IV: O viaţă în imagini sunt incluse fotografii de familie ale compozitorului Eugen Doga. Selecţia şi comentariile au fost făcute de Luminiţa Dumbrăveanu. La final este inclusă o anexă – Catalogul cronologic al lui Eugen Doga; o Addenda ce cuprinde două articole: Valorile imnice ale piesei „Omagiu” de Eugen Doga (scris de dr. Silviu Andrieş-Tabac) şi Piesa „Omagiu” (notaţia muzicală).

Doga, Eugen. Prietenii mei dragi / Eugen Doga. – Chişinău: Prut Internaţional, 2018. – 80p.

Carte propusă la cea de-a XVI ediţie a programului „Chișinăul Citește”

prietenii-600x600

Celebrul compozitor Eugen Doga s-a lansat şi în literatură. Maestrul a publicat o carte pentru copii intitulată Prietenii mei Dragi, care conţine două poveşti despre o pisică şi un câine. Cele două poveşti sunt intitulate Amur şi aventurile lui amoreşti şi Joe şi aventurile lui câneşti. 

„Am reunit între copertele acestei cărți două cicluri de povestiri despre doi dintre prietenii mei patrupezi, care mi-au adus clipe de bucurie și tandrețe de care doar animalele pot da dovadă, atât de sincer și aproape dezinteresat”.

„Îmi amintesc cu nostalgie de anii când mă întorceam acasă din turnee și la ușă mă așteptau prietenii mei Joy și Amur. Fiecare dintre ei își manifesta în felul său dragostea și dorul față de stăpânul iubitor, gudurându-se voioși pe la picioarele mele. Amur era mai rezervat, lingușindu-se mai delicat, pisicește, iar Joy dădea energic din coadă și sărea în sus de bucurie. Nu am putut să nu înșir pe hârtie frumoasele momente petrecute alături de acești doi prieteni dragi și cu adevărat devotați, Joy și Amur. Sper să vă placă aceste povestiri despre ei, pe care vi le ofer cu drag și din tot sufletul.” – Eugen Doga

Dragi cititori, vă așteptăm cu drag la bibliotecă să lecturați cartea scrisă de Eugen Doga, cel mai iubit și renumit dintre compozitori pe care i-a dăruit lumii, această parte răsăriteană a românimii, numită Republica Moldova, personalitate emblematică a Neamului, care a demonstrat, prin frumusețea, curățenia și sublimul muzicii sale, că Raiul, ca stare de spirit, poate fi creat și pe pământ.

Doga, Eugen. Covalschi, Viorica. Plaiule cu vise albastre / Eugen Doga, Viorica Covalschi. Chișinău : Arc, 2019, – 64p.

Cântecele din această carte vin să vă poarte prin brațele mamei și prin ogrăzile bunicilor, cu cireși înfloriți, Sânziene, Paparude, toamne de chihlimbar, ierni care și-au lăsat năframa pe prispa casei. Aici trăiesc melodii care își fac cuibul în toate grădinile nevărstniciei.

Această carte și-a deschis aripile pe o bancă, într-o grădină. În anotimpul liliacului înflorit. Și este un semn de mare gratitudine aduse Celui care culege muzică din soare. Ce minune că am putut simți pe aceiași lungime de portativ. Vă mulțumesc. – Viorica Covalschi

Vă dorim lectură plăcută și Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!

Aurel Scobioală – scriitorul plin de înțelepciune

Aurel Scobioală

17.09.1941 − 03.07.2007

Prozator și scriitor pentru copii

Aurel Scobioală s-a născut în satul Mălăieşti, Râşcani, în familia ţăranilor Andrei şi Nadejda Scobioală. După absolvirea şcolii de şapte ani din satul natal (1948-1955) şi a şcolii medii din satul Şaptebani (1955-1958), urmează Facultatea de Filologie (Secţia limbă şi literatură română şi limbă franceză) a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi (1958-1963).

A lucrat profesor la şcolile medii Ştiubeieni şi Vasileuţi (1961-1962) şi la Colegiul de Economie şi Contabilitate din Tighina (1963); redactor-adjunct la ziarul raional din Râşcani (1965), redactor literar la Comitetul de Stat pentru Radio şi Televiziune (1966-1968 şi 1970-1976), şef de redacţie la editurile „Lumina”, „Literatura artistică” (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1986-1992), director general al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1992-1994), din 1994 – şef al Redacţiei Scriitori contemporani la Editura „Prut Internaţional”, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2004-2007).

A mai colaborat la „Literatura şi arta”, „Basarabia”, „Viaţa Basarabiei”, „Florile dalbe”, „Alunelul” şi alte ediţii periodice. A debutat editorial în 1974 cu volumul „Cărăruia albă” urmat la scurt timp de volumul de povestiri „Hai la menajerie” (1974, 1995).

A editat numeroase culegeri de proză şi poezii pentru preşcolari şi şcolari: Dincolo de poveste (1977), Greu mai cresc bărbaţii… (1978), Viceversahop (1981), Micu cel Tare din grupa mare (1984), Ce te-nvaţă o povaţă (1987), Aricioaica doctoriţă (1988), Băieţelul de pe Lună (1988), Vorba bună ne adună (1992), Alfabetul-grădiniţă (1992), Marele fermier Buș-lăbuș (1999), Dumnezeu nu bate cu băţul (2001), Carte pentru câini deștepţi (2003), Câte rude are Nelu (2003) ș.a.

Este autorul unor culegeri de istorii anecdotice din lumea literară: Ulciorul cu pătăranii (1994), Alt ulcior cu pătăranii (2001), precum şi al volumului Scriitorii când erau copii (2004). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1977) şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Mai multe din lucrările sale sunt traduse în franceză, engleză, lituaniană, ucraneană, bielarusă, uzbecă şi alte limbi.

Lucrările sale au fost apreciate la justa lor valoare:
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1989, pentru cartea Ce te-nvaţă o povaţă)
  • Premiul Salonului Internaţional de Carte Românească, ediţia a II-a, Iaşi (1993, Vorba bună ne adună)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1994, pentru Un ulcior cu pătăranii)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1999, cea mai bună carte pentru copii a anului Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul special al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a IV-a (2000, pentru cartea Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul „Cartea anului” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a VII-a (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Premiul „Lecturile copilăriei” la Salonul Internaţional de Carte Românească, ediţia a XII-a, Iaşi, (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Diploma Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret, 2006;
  • Premiul Concursului literar de inspiraţie creştină al Centrului Internaţional de Cultură pentru Copii şi Tineret „Sergiu Grossu” (2001, cartea Dumnezeu nu bate cu băţul)
  • Premiul Târgului Internaţional de Carte din Chişinău (2001, pentru cartea Alt ulcior cu pătăranii)
  • Premiul special al Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, acordat la ediţia a IX-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2005, pentru cartea Scriitorii când erau copii).

Fiind deținătorul Diplomei IBBY, este propus pentru traducere în mai multe limbi de circulaţie internaţională, ceea ce pentru un scriitor înseamnă foarte mult.

În urma unei boli incurabile, s-a stins din viaţă la 3 iunie 2007. În data de 10 octombrie 2008, în satul lui de baştină, în cadrul unei manifestări „În memoriam Aurel Scobioală”, a fost dezvelită o placă comemorativă şi a fost conferit numele scriitorului gimnaziului din localitate.

Scobioală, Aurel. Alt ulcior cu pătăranii/Aurel Scobioală. -Chişinău: Prut Internaţional, 2001. -256 p.
martie 2012 – BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B. P. HASDEU”

Cititorul și „Ulciorul…”

Cică, ulciorul nu merge de multe ori la izvor. Dar dacă e cu pătăranii, merge. Nu la izvor, ci la cititor. Dovadă e că primul „Ulcior…”, apărut cu mai mulți ani în urmă, a mers bine: Acum a venit alt cititor. Vin și eu cu „Alt ulcior…”.

– Autorul: Aurel Scobioală

Scobioală, Aurel. Scriitorii când erau copii / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2015. – 295 p.
Organizatori

Aurel Scobioală se împarte egal între copii serioși și adulți neserioși. Prozatorul ne pune să coborâm pe pământ, în cotidian, să ne dăm seama de ridicolul ce ne joacă festa la fiecare pas, indiferent că suntem oportuniști sau tot personaje ale „Comediei umane”. – Eugen Lungu

Aurel Scobioală este un prozator – pom… Din lucrările sale se înfruptă mii de cititori-de la cei mai mici până la cei mai mari.
– Gheorghe Vodă

Scobioală, Aurel. Marele fermier Buş-Lăbuş / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 1999, Chişinău : Comb. Poligr. – 32 p.
Organizatori

Marele fermier Buş-Lăbuş cuprinde următoarele povestiri istorice: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, hali-Gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Ataman cu… gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Bucefal și Buridan, Moscu, Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.

Scobioală, Aurel. Carte pentru câini deştepţi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2003. –  32 p.
Organizatori

Carte pentru câini deştepţi, aici veți găsi următoarele povestiri istorice:

  1. Necazul lui Lăbuș
  2. Coadă fără obraz
  3. Mergem la veterinar
  4. Spitalul pentru necuvântătoare
  5. Discuția din laborator
  6. La grădina botanică.
Scobioală, Aurel. Învăţăminte din vorbă cuminte / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2004. –  32 p.
Învățăminte din vorbă cuminte by Aurel Scobioală

Cartea Învăţăminte din vorbă cuminte cuprinde următoarele povestiri care le puteți lectura cu bunici și părinții: Ce e bine ia cu tine, Cine-i leneșul? După doi iepuri…, Când nu știi ce să spui…, Cine de cuvânt nu ia…, Albina e cuminte…, Cine nu rabdă…, Ce poți face azi…, La mâncare…, Când pe copil îl doare un deget…, Dănuț vrea să fie harnic, Cu răbdarea…, Când doi se ceartă…, Cel isteț…, De șapte ori …, Frica are ochi mari…, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Ziua bună…, Bine faci…, Toiagul bunelului, Și de la pom…, Rădăcinile, etc.

Scobioală, Aurel. Vorbă bună ne adună : Miniaturi pentru copii şi maturi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Lumina, 2011. – 95 p.

Cartea Vorbă bună ne adună conține
miniaturi pentru copii și maturi:

  • Cine își schimbă căciula: Cuvânt despre cuvinte, Coadă de topor, Capul plecat, Cine îți schimbă căciula, Spicul cel fudul, Dacă taci pre mult, Apa trece, oaia în vârful dealului, Măgarul și greierul, Dă-mi o pace.
  • Ce e bine ia cu tine: Ce e bine ia cu tine, Când pe copil îl doare un deget, Cine de cuvânt nu ia, Cine–i leneșul?, După doi iepuri, Când nu știi ce să spui, Cel isteț, Cum a copt Stănică zarzăre, Ce poți face azi, La mâncare, Albina e cuminte, Cu răbdarea, Când doi se ceartă, Beșișoarele, Frica are ochi mari, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Stănică vrea să fir harnic, Ziua bună, Toiagul bunelului, Și de la pom, Rădăcinele, Cu brazda în cap, Mămulică,-mămăligă, Ochii sperie, Două grăunțe, două fasole, Dulce-i odihna, Doina-i lege, doina-i cânt, Pământul e darnic, Seamănă toamna mălai, Cine are carte, Cine știe carte.
  • Pe-un picior de plai: Codrii, la cetatea Sorocii, Autobuzul cu ”acordeon”, Unde-s iezii lui Creangă?, La Ștefan cel Mare, Ideea lui Dănuț, Teatrul pentru copii.
  • Auzite de la voi: Nu-i corect, tăticule, Cum să văd, las’să fie,Nu m-a ajuns capul, Să-mi spui toate poveștile, Stropifloarea, Cocostâlp, ude-i zăpada? Caii și tractorul, Povestește-mi despre tine, Ieduța, De la cocoș.
  • Cel mai important: Cârligel, pironaș, Duduișa-cu cosiță, Ochișorii, Căpăcele, Ghilimelele, Punctele de suspensie, Apostroful, Liniușa de unire, Linia de dialog, Punctul.
  • Dingerar până la undrea: Gerar, Făurar, Mărțișor, Prier, Florar, Cireșar, Cuptor, Gustar, Răpciune, Brumărel, Brumar, Undrea, Să trăiți, să înfloriți.
  • Merele de fiermie buș-lăbuș: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, Hali-gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Atman cu gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Buceafal și Buridan, Moscu , Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.
  • Usturoi sălbatic: Ghetușele, Groapa de bobmbă, Calul cel roșu, Șoimu tatei, Mămăligă din patruzeci, și șapte, Harapnicul, lecției, Cu7m ne-am despăețit de Șoimu, De ce l-au ridicat pe Valușa, Usturoi sălbatic.
Scobioală, Aurel. La menajerie! / Aurel Scobioală – Chişinău: Renume, 1995. – 32p .

La menajerie! cuprinde: Menajeria, Leul, Elefantul, Girafa, Hipopotamul, Cangurii, Struții, Iacul, Ursulețul, Veverița, Ariciul, Maimuța, Căprioara și Rinocerul, Vulpea și Iepurele, Zebra, Cerbul, Șerpii, Vulturul, Papagalul, Peștii, Crocodilul, Camelionul, Foca, Pinguinii, castorii și broasca țestoasă, Cocostârcii, Ce am visat noaptea.

Sursa: https://www.bncreanga.md/pdf/aniversari_culturale_2016.pdf

Editura cartier: Poeme alese și antologii de versuri

Romanciuc, Vasile. Pâinea noastră cea din toate filele / Vasile Romanciuc : antologie de versuri. – Chișinău : Cartier, 2020. – 206 p.

 Fie că scrie poeme de dragoste, fie că (re)citește proverbele, fie că își exprimă decepțiile provocate de nedreptățile și promiscuitatea lumii din care face parte, Vasile Romanciuc rămâne un poet pe cât de sensibil, pe atât de profund. Imaginile din textele sale, elaborate cu multă grijă pentru cuvântul scris și cu multă încredere în relevanța a ceea ce rămâne nespus, impresionează prin inedit, bucură prin frumusețe, bulversează prin adevărul pe care îl transmit…” – Lucia Țurcanu

Stănescu, Nichita. Cuvintelor, necuvintelor / Nichita Stănescu. –  Chișinău : Cartier, 2019. – 254 p.

Cartea Cuvintelor, necuvintelor cuprinde următoarele poeme: Sensul iubirii, Dreprul la timp, 11 elegii, Obiecte cosmice, Oul și sfera, Necuvintele, În dulcele stil clasic, belgradul în cinci prieteni, Măreția frigului, Epica Magna, Opere imperfecte, Noduri și semne.

„Limbajul poetic inventat de Nichita era în acelaşi timp un nou continent, dar şi un mijloc de navigaţie. Mai mult decât oricare alt poet, de la Nichita am învăţat că poezia poate fi busolă şi instrument de cunoaştere, ritual şi mister, explorare a sinelui şi bucurie de a trăi, formă de libertate şi mijloc de eliberare, zbor planat peste toate celelalte discipline ale spiritului şi expresie a tot ceea ce simţurile şi creierul pot produce mai frumos şi mai subtil împreună.” – Matei Vișniec

Abăluţă, Constantin. Orgi și altare demontate : poeme alese (1968-2018) / Constantin Abăluță. – Chișinău : Cartier, 2019. -304 p.

Orgi și altare demontate conține următoarele poeme alese: Piatra (1968), Unu (1970), Piatra și alte poezii (1972), Există (1974), Călătorii(1977), Obiecte de tăcere (1979), Violența memoriei pure (1980), Aerul mod de folosință (1982), Planor (1983), 11 erezii (1984), etc.

„…Abăluță e un scriitor insațiabil, cu o conștiință acută a meseriei sale. El nu începe să gloseze pe o temă sau să exploreze o zonă de poeticitate fără să asimileze în slalomul său tot ce poate fi asimilat. Ceea ce uimește în continuare la el este pulsul extraordinar de atent la actualitate, reușind un lucru rar la scriitorii ce-nregistrează un exces de productivitate: anume să rămână în joc, să fie în continuare credibil și autentic. (…)

Orgi și altare demontate recapitulează traseul unui poet și traducător exemplar, fiind prima antologie pe care tânărul octogenar Dinu Abăluță nu și-o croiește singur (el care i-a antologat cu acribie și devotament pe colegii săi de generație în temeinica Poezia română după proletcultism), agreând aproape toate alegerile mele, așa încât antologia (care trebuia să nu iasă nici masivă, dar nici peste măsură de frugală) să poată fi citită ca un volum cursiv și unitar, unul care s-a scris, cu toate tăcerile și tranzițiile unei vieți omenești, din 1968 până în 2018.” – Claudiu Komartin

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!