Ziua Umorului

Aparţinem cu toţii unui popor, care a ştiut din moşi strămoşi să râdă cu poftă.

Frumosule April,
Voios ca un copil!
Eşti luna ce ne-adună
În jurul unei glume.
Aici de zăbovim,
Nicicând nu-mbătrânim!

1 Aprilie e sărbătoarea cea mai nostimă în calendarul nostru. Azi, de ziua Glumelor, vă invităm pe litoralul înflorit al bucuriei, unde, sub razele curcubeului-zâmbet, veţi primi tratament efectiv contra plictiselii, tristeții, supărării, monotoniei şi ….morocăniei.

Dragi cititori ai bibliotecii Alexandru Donici vă invităm să faceți
cunoștință cu Colecția râsul lumii.

 Allen, Woody. Anarhie pură / Woody Allen. -Bucureşti: Humanitas, 2008. – 174 p.

Sam, ai parfumat prea tare pantalonii. A greși e omenește – a pluti, divin. Exerciții de gimnastică, existența otrăvită, ultima dublă. Titluri care intrigă, fără îndoială. Totodată, însă, texte scrise aparent în joaca de un autor dotat cu o imaginație febrilă și purtat de o frenezie asociativă peste medie. Anarhie pură conține optsprezece proze, dintre care opt sunt publicate în premiera. Din fiecare răsare un Woody Allen hâtru, alert și irezistibil. Un geniu comic gata să condimenteze pagina, să-și contrarieze criticii și să-și răsfețe cititorii. Un scriitor pentru care vorba de duh e moneda curentă.

Un virtuoz al genului parodic, pe care nu poți să-l imiți și n-ai cum să nu-l observi.

Arnott, Stephen. Antologia proverbelor ciudate / Stephen Arnott. -Bucureşti: Humanitas, 2010. – 273 p.

O antologie de proverbe, fie ele și ciudate, scoate la iveală elemente la care nu ne-am gândit destul. Așa stau lucrurile și cu volumul lui Stephen Arnott, care dezvăluie legături – sau poate coincidențe – surprinzătoare. Toate proverbele din această carte sunt autentice și aparțin numeroaselor culturi ale lumii. Ele au fost preluate dintr-o serie de culegeri de proverbe (multe dintre ele datând din secolul al XIX-lea) întocmite de diverși etnografi, lingviști, antropologi și călători. Culegerea de față însă nu se ocupă de zicerile comune, cu care suntem familiarizați, ci se concentrează asupra proverbelor colorate, neobișnuite și în unele cazuri – incomprehensibile care au fost consemnate de-a lungul anilor.

Sper să vă placă Antologia proverbelor ciudate – și nu uitați:
Cine se gâdilă singur poate să râdă când are chef. – Stephen Arnott

Paraschivescu, Radu. Mi-e rău la cap, mă doare mintea / Radu Paraschiv. -Bucureşti: Humanitas, 2008. -165 p.

E foarte greu să găsești incompetenți de calitate. – Garfield Motanul

Rar trece o zi fără să auzi o vedetă a tranziției rostind o gogomănie. Vorbitorii arenei naționale se pronunță indiferent de tema, anotimp său stare de spirit. Unii emit inepții cu degetul la tâmpla, alții filozofează tânjind după admirația celor din jur. Unii sunt prețioși, alții încruntați. Unii stâlcesc cuvinte, alții idei. Din muzica și din televiziune, din fotbal și din politica, din sănătate și din literatura, din sfera afacerilor și a relațiilor de cuplu, Radu Paraschivescu a strâns o recolta perfect comparabila cu aceea din Fie-ne tranziția ușoară. La fel ca în clasamentele muzicale, publicul are ocazia să admire evoluția starurilor în ascensiune, dar și stabilitatea dezinvoltă a consacraților. Volumul se încheie cu un capitol rezervat vorbelor de duh autentice.

E totuși consolator să știi că există încă și practicanți ai umorului voluntar.

Lectură plăcută!
Vă așteptăm la biblioteca „A.Donici!

Valenţe expresive în opera Anei Blandiana

Ana Blandiana

Anul nașterii: 25 martie 1942

scriitoare și luptătoare pentru libertate
civică din România

Scriitoarea Ana Blandiana s-a născut pe 25 martie 1942 la Timișoara. A absolvit în anul 1967 cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. În anul 1959 scriitoarea debutează în revista Tribuna din Cluj, cu poezia „Originalitate”, semnând pentru prima dată cu pseudonimul Ana Blandiana. În perioada 1959 – 1964 a avut interdicție de publicare, revenind în anul 1964 la revista „Contemporanul”, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural”.

După absolvirea cursurilor universitare, a colaborat o perioadă cu revistele Viață Studențească și Amfiteatru. Publica în anul 1969 volumul de poezie „A treia taină”, pentru care primește Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obținut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”. Ana Blandiana a mai semnat și volumele de poezie: „Cincizeci de poeme” (1970), „Somnul din somn” (1977), „Ora de nisip” (1983), „Stea de prada” (1985), „La cules de îngeri” (1998), „Refluxul sensurilor” (2004).

Ana Blandiana este autoarea a două volume de nuvele fantastice: Cele patru anotimpuri (1977) și Proiecte de trecut (1982), a unui roman Sertarul cu aplauze, a șapte volume de eseuri și douăsprezece volume de versuri, publicate în limba română și traduse în 23 de limbi străine.

Ana Blandiana este fondatorul și președintele Academiei Civice, membră a Academiei europene de poezie și Academiei mondiale de poezie. Scriitoarea este distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul Internațional „Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internațional „Vilenica”, 2002.

Blandiana, Ana.  Spaima de literatură / Ana Blandiana. – București: Humanitas, 2010. – 366p.

Întotdeauna am înțeles vocația că pe o vină care te izolează automat, te îngrădește și iți impune alte legi, alte drepturi și alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viață poetului pare o veșnică sărbătoare și, într-o reprezentare banală, poetul este înfățișat încununat cu lauri, diafan, abia atingând pământul. Vocația este fără îndoială o vină, părăsirea vieții este fără îndoială o vină și singura circumstanță atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă și vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă. Singura lui scuză este de a fi acceptat numai în ultima instanță, numai după ce încercase din toate puterile să se împotrivească, să nu părăsească condiția comună, de a fi acceptat numai după ce s-a convins că acesta e singurul lui destin posibil.  (Ana Blandiana)

Blandiana, Ana. La cules de îngeri / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – 296 p.

Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port-lauri-vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte.

1

Pe Ana Blandiana gravitatea o prinde mai bine decât jocul:

Cerebralitatea liricii ei cultivă cu mai mult noroc seriosul decât umoristicul sau ironicul. (Nicolae  Manolescu)

1

Blandiana, Ana. Sertarul cu aplauze / Ana Blandiana. – Chișinău, București: Litera, 1998. -312p.

Această operă este cu adevărat, o lucrare de sertar, scrisă fără gândul și speranța publicării între anii 1983 și 1989 și reprezintă încercarea disperată a cunoscutei poete de a depăși  atât definiția genurilor literare uzitate  până atunci, cât și primejdiile cenzurii interioare.

– Deschide aripile! țip, plângând în hohote și încercând să i le întind cu de-a sila, în timp ce apa ne ajunge până la gât, ne umple gura și nările, încearcă să înece sunetele care mai plutesc o vreme pe ape.
– Ce rost ar avea? mai aud. Nu poți fugi din propria ta carte…
– Ba da, ba da, ma încăpățânez să hohotesc, să mă zbat, să mai câștig o secundă înghițind…

Blandiana, Ana. Centrul singurătății / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – 296 p.

Veșnic plecat de acasă, mereu în documentare în propria să viață, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător și chiar pentru a putea fi. În această perspectivă, a așteptă nu înseamnă a pierde timpul, ci a te împărtăși dintr-o psihologie colectivă infinit sugestivă; a fi înșelat nu e numai o umilința, ci și o revelație; a fi lovit nu e numai o durere, ci și o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piața, a întâlni un prieten, a fi nedreptățit, a fi lăudat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple întâmplări, situații magice de dezvăluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize în univers. A fi pentru a privi iată o fascinantă terapeutică, iată o soluție. (Ana Blandiana)

Blandiana, Ana. Întâmplări cu arpagic / Ana Blandiana. – Chișinău: Știința, 2002. – 86 p.

Trei cicluri de poezie pentru copii: Întâmplări din grădina mea, Alte întâmplări din grădina mea şi Întâmplări de pe strada mea, reunite sub un titlu comun. Versuri de o inegalabilă frumuseţe, care denotă o sensibilitate poetică aparte, o imaginaţie exuberantă, un limbaj deopotrivă simplu şi select, limpede, dar şi misterios, constituindu-se într-un univers poetic fascinant.

Blandiana, Ana. Întoarcerea lui arpagic / Ana Blandiana. – București: Humanitas, 2008. – 86 p.

Vestitul motan Arpagic s-a întors!

Lumea lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol. O lume în care se produce miracolul naşterii dintr-o sămânţă cât o gămălie de ac a unei plante cu frunze şi flori, care, la rândul lor, nasc fructe şi seminţe. Iar pe lângă această minune, nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc, păsările au emoţii, fluturii au idei şi legumele sentimente. De altfel, când am scris prima dintre aceste cărţi, nicio clipă nu m-am gândit că o scriu pentru copii. Mă jucam cu mine însămi. Abia după ce, publicând-o, copiii au adoptat-o, am continuat să scriu gândindu-mă la ei ca la nişte parteneri de joc.

Lectură plăcută!

Nouăsprezece trandafiri – Mircea Eliade

Eliade – spirit convins până la obsesie că este obligația fiecăruia
să dea tot ce e mai bun în el culturii. – Emil Cioran

Mircea Eliade

 9 martie 1907 – 22 aprilie 1986

scriitor, filozof și profesor

Mircea Eliade s-a născut pe 9 martie 1907 (24 februarie, pe stil vechi), în București și a decedat pe 22 aprilie 1986, la Chicago, SUA. A scris opere foarte importante, atât literare, filosofice, cât și științifice, lăsându-și amprenta la nivel internațional mai ales în ceea ce privește istoria religiilor și prin faptul că a fost tradus în 18 limbi.

Filozoful, publicistul, romancierul Mircea Eliade s-a impus în literatura şi cultura universală printr-o vastă operă literară, ştiinţifică, publicistică care l-a situat printre personalităţile notorii ale secolului XX. Sa născut la 9 martie (în alte surse – 13 martie) la Bucureşti, în familia ofiţerului Gheorghe Ieremia (care-şi va schimba numele în Eliade din admiraţie pentru Heliade Rădulescu) şi a Ioanei (n. Stoenescu).

Mircea Eliade a îmbogăţit literatura română cu o viziune nouă, scriind întâiul roman exotic în adevăratul înţeles al cuvântului. – George Călinescu

Eliade, Mircea. Nouăsprezece trandafiri. Mircea Eliade. Bucureşti : Humanitas, 2008. -232p.

Nouăsprezece trandafiri sau 19 trandafiri este un roman scurt de Mircea Eliade. Este un roman fantastic inspirat de mitul lui Orfeu. A fost scris la Eygaliéres în august-septembrie, 1978 și Chicago în februarie 1979. Ultimul lui volum de povestiri, apărut în 1980, arta lui Mircea Eliade atinge o esențializare pe care prozatorul a căutat-o în scrierile sale literare dintotdeauna. Dincolo de întâmplări, dincolo chiar de nostalgia evocării, o temă prezentă în multe din prozele sale fantastice dobândește acum o pondere covârșitoare: semnificația actului creator. Personajele nu mai sunt oamenii obișnuiți de altădată, încercați de întâmplări enigmatice și pline de semnificații, ci scriitori, artiști sau matematicieni pe cale să descopere o taină esențială pentru ei și pentru omenire.

Încadrarea operei | Tema | Structura şi compoziţia

Roman fantastic de dimensiuni mai reduse, „Nouăsprezece trandafiri” a fost publicat în februarie 1979. Întâlnim aici temele preferate ale prozei lui Mircea Eliade: ieşirea din timp, manifestarea sacrului prin obiecte şi acte profane, literatura ca valorificare şi prelungire a creativităţii mitologice, tema teatrului/spectacolului, camuflarea sacrului în profan (se ascunde după aparenţe), esenţa sacrului se dezvăluie doar celui care ştie să vadă etc.

Romanul cuprinde 25 de capitole organizate pe două planuri narative: unul simbolic, mitic, parabolic şi altul realist între care personajele pendulează permanent.

Spectacolul

Tabloul I. În concepţia personajelor lui Mircea Eliade, scopul tuturor artelor este acela de a releva „dimensiunea universală, adică semnificaţia spirituală, a oricărui obiect, sau gest, sau întâmplări, cât ar fi ele de banale sau ordinare”, în acelaşi timp, „descifrarea sensurilor simbolico-religioase ale evenimentelor, prin intermediul spectacolului dramatic poate deveni un instrument de iluminare, de mântuirea mulţimilor”. Ca urmare, pentru omul modern, o asemenea manieră de a practica arta dramatică reprezintă singura posibilitate de a dobândi libertatea absolută. Exerciţiul spiritual al identificării simbolurilor sub învelişul banalelor întâmplări cotidiene este însă destul de greu de practicat de omul zilelor noastre.

Revelarea semnificaţiilor simbolice se obţine „participând la un spectacol dramatic, cuprinzând adică dialoguri, dans, mim, muzică şi acţiune”. Dintr-o asemenea perspectivă, A.D.P. creează spectacolul dramatic care se poate transforma într-o nouă tehnică a mântuirii.

  • Tabloul II prezintă rolul animalelor în istoria universală (Căprioara, zimbrul, măgarul).
  • Tabloul III prezintă dansuri, pantomime şi cântece întemeiate pe mituri şi legende.
  • Tabloul IV conţine valoare artistică – valoare filosofică. Istoriografia oferă evenimente  exemplare.

Creaţia dramatică a lui A.D.P. încearcă să reproducă creaţia divină. Prima piesă se numeşte simbolic: „La început a fost sfârşitul”. Din haosul iniţial Demiurgul a realizat marea sa Creaţie (Cosmogonia). Dintr-un haos similar, dar al artei, „se va crea Universul imaginar (….) un Univers dramatic, adică creat anume pentru spectacol – şi care numai întâmplător e semnat cu numele meu”.

Fantasticul

Fantasticul la M. Eliade este sacru şi stă sub semnul irealului bachelardian („la fonction d’irréel”). Rudolf Otto[1] defineşte sacrul „un fapt iraţional şi specific, o categorie de interpretare care nu există decât în domeniul religios”. Sacrul are funcţia de mediere între realitatea transcendentă (Dumnezeu) şi homo religiosus. Această mediere se realizează prin mit, rit sau simbol.

Opera lui M. Eliade este încărcată de simboluri. Simbolul revelează sacrul, el însuşi este o „hierofanie” (formă de manifestare a sacrului în profan).

Tema

Tema este salvarea prin teatru, la care se adaugă mai multe teme: „căutarea tatălui”, Orfeu şi Euridice, Crăciunul şi Naşterea lui Cristos, iar pe un plan mai abstract jocurile amneziei şi ale anamnezei. Spectacolul este interpretat ca un mister, taină, „itinerar iniţiatic al revelaţiei”, Eliade valorificând aici motivul ieşirii din istoric prin intermediul spectacolului, viaţa dobândeşte sensuri noi prin pătrunderea în timpul mitic. Destinul se transformă în spectacol, omul devine demiurg, creator de noi lumi: „Cât timp ne vom putea costuma şi vom putea juca – suntem salvaţi„, salvare ludică din ghearele timpului. Absenţa teatrului propriu-zis ne apropie de teatrul absurdului. Începutul este de tipul ex abrupto. Finalul este deschis, specific prozei fantastice.

Personajele

Personajele romanului întruchipează oameni obişnuiţi, antieroi [2] în tradiţia romanului modern. Ceea ce îi scoate din banalitate este un accident, o pătrundere întâmplătoare sub incidenţa sacrului. Pandele este amnezic, adică şi-a pierdut funcţiile transcendentale şi sensul său de fiinţă iniţiată, dar prin revelaţia din noaptea de Crăciun se înscrie în galeria antieroilor.

Laurian şi Niculina sunt personaje-mesageri, purtătorii unor informaţii prin care poate fi pus în funcţiune motorul lumii. Ieronim Thanase este iniţiatul, un fel de personaj reper în scrierile lui Eliade care aici are misiunea de a duce Europei mesajul despre teroarea comunistă.

Eusebiu Damian este vocea narativă, un păstrător al mesajului, un antierou tipic. El este un personaj narator şi martor al întâmplărilor, un alter-ego al scriitorului. El are misiunea să înregistreze întâmplările şi, ca şi cititorul, este subiectul unui îndelungat proces iniţiatic. Dar ratează iniţierea, fiind cuprins de somn, somnul semnificând ignoranţă, moarte spirituală, dificultatea comunicării dintre sacru şi profan, înfrângerea somnului, ar face posibilă obţinerea imortalităţii. Dar Eusebiu Damian ratează, pierde accesul la tainele ultime. A rămâne treaz înseamnă a fi prezent în lumea spiritului, trezirea înseamnă redescoperirea adevăratei identităţii, a sufletului. La Platon „a cunoaşte” înseamnă „a-ţi reaminti”. Anamneză, din perspectivă platoniciană, presupune reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

Pandele este amnezic, pentru el accesul spre trecut este inaccesibil. Amnezia înseamnă uitarea experienţei trecute, trăirea experienţei trecute în prezent ca pentru prima oară (sacralitatea lucrurilor, prospeţimea lor). Imposibilitatea amintirii evenimentelor aparţinând trecutului, înseamnă înstrăinarea de condiţia sacralităţii umane. Rolul spectacolului este de a reactiva memoria imperfectă a personajului. Niculina încearcă acest lucru la prima întâlnire, când interpretează 3 spectacole cu încărcături mitologice. Relatarea cronologică a întâmplărilor este întreruptă, pentru a aduce în prim plan prin intermediul jocului capricios al memoriei, alte evenimente disecate sub lupa amplelor confruntări de idei.

Eliminarea blocajului amnezic se realizează tot pe cale mitică, prin arta reprezentaţiei dramatice. Anamneză se produce prin „gesturi, prin incantaţii, prin spectacol”. A.D.P. prin intermediul spectacolului realizat de grupul de tineri actori din Tabără îşi modifică destinul artistic, renunţând la memorii şi roman, pentru a se consacra în exclusivitate teatrului. Ruinele unde se desfăşoară spectacolele semnifică degradarea mitului.

Naraţiunea

Naraţiunea evoluează de la simpla relatare la nivelul mitic, prin procedeul mitologizării faptului banal. Romanul se caracterizează prin ambiguitatea naraţiunii şi interferenţa planurilor.Tehnicile narative folosite de M. Eliade sunt cele specifice prozei fantastice a autorului, scrise după război: tehnica amânării subiectului prin reveniri la întâmplări petrecute anterior (povestirea primei întâlniri a Maestrului cu Serdaru şi Niculina abia în capitolul 3), tehnica colajului, naraţiunea la persoana l, confesiunea, monologul, tehnica relativizării perspectivei.

Tehnica palimpsestului presupune citirea printre rânduri a mesajului, descifrând simbolurile şi semnificaţiile pe care Mircea Eliade atât de bine le camuflează.

Titlul

Titlul, „Nouăsprezece trandafiri”, „simbolul apare cu sensuri mistice, de renaştere, florile vin ca semn al ieşirii în eternitate” [3]. Trandafirul (floarea cu treizeci de petale) a fost preluat în creștinism ca simbol a iubirii, a învierii şi a solidarităţii, fiind considerat imagine a sufletului şi a lui Hristos. Este asociat simbolic roţii timpului şi sugerează sensurile spaţiului labirintic.

În simbolismul cărţilor de tarot, a nouăsprezecea este cartea Soarelui, simbol al armoniei, reprezentând zodiacul, soarele cu şapte raze şi fiinţa dublă. Prin aceste atribute, numărul se apropie ca semnificaţie de sugestia evadării, pe care o are în opera lui Eliade. În final, şase dintre ei se ofilesc şi rămân treisprezece trandafiri; atât culoarea cât şi numărul simbolizează viaţa renăscută, căci, cifră a Morţii în cărţile de tarot, treisprezece desemnează un ciclu (doisprezece), peste care se adaugă o unitate, un început, în scrierile lui M. Eliade cel mai adesea revine cifra 19, cod al armoniei, către care aspiră fiinţa.

Mesajul

Libertatea este văzută ca o stare privilegiată a celui care scapă de sub teroarea istoriei, prin moarte sau prin evadarea din timp graţie spectacolului teatral sau meditaţiilor. Mesajul romanului oferă prima conotaţie, cea referitoare la funcţia magică a teatrului ca spectacol, artă gândită ca ritual iniaţic prin care spectatorul retrăieşte actul evocat. A.D.P. descoperă o poartă de intrare într-un alt timp după ce personajul participă la spectacolele de teatru experimental ale lui Ieronim Thanase, regizorul cu nume simbolic, aducând aminte de zeul morţii Thanatos.

Apelul la Orfeu şi Euridice este cea de-a doua conotaţie mitică a romanului, legată atât de fenomenul amnezie/anamneză, cât şi de misterele de tip şamanic practicate în antichitate. Mitul lui Orfeu ne trimite cu gândul la cel care merge în Infern pentru a-şi recupera soţia, pe Euridice, dar pe care o pierde definitiv fiindcă nesocotește interdicţia de a-i vedea faţa înainte de a ieşi din Infern. Doctrina orfică este explicată astfel: după moarte sufletul se îndreaptă spre Hades; celui bun i se permite să apuce pe drumul din dreapta spre câmpiile sfinte, unde poate bea apă proaspătă din Lacul Memoriei; păcătoşii sunt împinşi către drumul din stânga, ei sunt sortiţi reîncarnării şi sunt obligaţi să bea din izvorul Lethe, ca să uite întâmplările lor din cealaltă lume.

În „Nouăsprezece trandafiri” această conotaţie se descifrează mai ales din perspectiva finalului, când A.D.P. are revelaţia a ceea ce i se întâmplase în noaptea de Crăciun 1933. Asemenea lui Orfeu, nu rezistase ispitei de a-şi contempla iubita (actriţa care jucase rolul Euridicei). În cabana aceea de lângă Sibiu, târziu, către dimineaţă, este cuprins deodată de o sete grozavă, vede la fereastră o fată tânără blondă, cu părul despletit pe umeri, revine în dormitor, unde dă cu ochii de Euridice, cu care fata de la geam se asemăna izbitor, nu mai este în stare să înţeleagă nimic şi… din acea clipă nu şi-a mai adus aminte nimic (băuse oare din izvorul Lethe?).

Intrarea în uitare reprezintă, de fapt trăirea în timpul istoric, întoarcerea în sacru
se face prin ritualul anamnezei.

Piesa scrisă de Pandele începe cu sfârşitul şi îşi comentează intenţiile astfel: „La început a fost ceea ce va fi şi la sfârşit şi apoi din nou la început – la început a fost haosul”. În viziunea lui cititorul trebuie şocat, indignat. Numai după aceea poate avea loc, cum spune Niculina, răsturnarea, trezirea, reintegrarea. Când revine în locul în care s-a petrecut misteriosul episod, după ce se iniţiase în tehnicile evadării, reuşeşte să se elibereze de teamă şi de sete şi trece în tărâmul libertăţii absolute.

Pandele poartă în sine o experienţă neobişnuită, dar ale cărei sensuri au rămas camuflate dintr-un omenesc sentiment de frică; apariţia misterioasă a fiului reprezintă un semn, anume al întoarcerii la întâlnirea cu Euridice, adică în momentul în care i-a fost deschis drumul spre infern, spre o altă devenire. Fiul devine astfel calea, în sens biblic, reînvierea prin moarte. Ridicându-se asupra paradoxului esenţial (moarte-nuntă), el înţelege că fiinţa este „condamnată la libertate absolută„, numai că trebuie să-şi aleagă drumul spre ea încă din timpul vieţii.

Evadarea din lumea aceasta, ruperea de durata profană şi intrarea în Marele Timp înseamnă dobândirea libertăţii absolute – condiţie a mântuirii sufletului, cea de-a treia mare conotaţie a romanului.

Detaliile textului se armonizează în jurul mitului cristic. Vârsta de 33 de ani, vârsta lui Iisus, când Pandele scrisese Orfeu şi Euridice, piesă pusă în scenă şi apoi înlocuită de autorităţi cu grupajul de colinde Steaua sus răsare, întâmplarea insolită din noaptea de Crăciun, noaptea naşterii Mântuitorului.

Asemănarea dintre Orfeu şi Iisus e mărturisită de însuşi Pandele într-o primă discuţie cu Serdaru. Dar, în timp ce Orfeu este văzut ca erou civilizator în plan artistic, Iisus este eroul civilizator al lumii în plan moral, în acest context, moartea fizică, înseamnă mântuirea sufletului, căci existenţa lui se prelungeşte în sacru.


  • [1] Rudolf Otto, Sacrul. Despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1996
  • [2] I.P.Culianu – Mircea Eliade, Ed. Nemira, 1995
  • [3] Doina Ruşti – Dicţionar de simboluri din opera lui M. Eliade, Ed. Vremea 2005, p. 208