EMIL GÂRLEANU
„Din lumea celor care nu cuvântă”
,,Mărinimie”
Emil Gârleanu – prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878 la Iași. În perioada 1896-1898 urmează Școala de ofițeri de infanterie din Iași, primind gradul de sublocotenent de infanterie, fiind repartizat la regimentul 13 Ștefan cel Mare din Iași. Scriitorul publică primul său volum de proză „Batrânii” în anul 1905. Un an mai târziu se stabilește la București, devenind redactor la „Neamul Românesc”, revista condusă de Nicolae Iorga. În aceeași perioada se căsătorește cu Marlena (Maria Elena).
Volumul de schițe și povestiri „Din lumea celor care nu cuvântă” este cea mai cunoscută operă a lui Emil Garleanu, publicată în anul 1910, urmată de o alta scriere la fel de importantă, „Nucul lui Odobac”, apărută în același an.
„Gârleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale lui Sadoveanu, pe care totuși l-a umbrit fără dreptate, o vreme (….) Totuși prin compoziție, prin vibrația sentimentală, prin idilismul acelei vieți naive, povestirile sunt nu rareori încântătoare”
– GEORGE CĂLINESCU
Astăzi în cadrul programului estival ,,Provocarea verii 2020” cu sloganul Lectură, Joc, Experiment la inițiativa elevilor clasei a-4 ’’C ” liceul „Socrate’’ a fost lecturată povestirea „Mărinimie” online, prin intermediul platformei ZOOM. Au fost strict respectate semnele de punctuație, intonația, pentru a putea transmite emoțiile, pe care autorul le-a redat prin cuvintele textului. De asemenea, s-au identificat, s-au și analizat cuvintele cheie.
Ceea ce a făcut celebritatea de scriitor a lui Emil Gârleanu au fost schițele și povestirile cuprinse în volumul „Din lumea celor care nu cuvântă“. În literatura noastra acest volum ocupă un loc unic. Sunt nu numai povestiri propriu-zise, înfățișând întâmplări dramatice ori pline de haz din viața gâzelor, păsărilor sau animalelor, ci și poeme cuprinzând anumite simboluri referitoare la viața omului. Lirismul în cadrul bogat al naturii, precum și contrastul dintre armonia din natură și tragediile de o clipă ale micilor viețuitoare ridică și mai mult valoarea acestor povestiri.
Povestirea ,,Mărinimie” face parte din același volum, în care autorul redă frumusețea unei dimineți de vară în revărsatul zorilor. Sclipirea apei, strălucirea stufărișului, ademenise atât de mult cocostârcul încât devenise mai bun și lăsă broscuța să se scufunde în apa străvezie.
Vă propunem să audiați această povestire: