Andrei Burac – un alt vis împlinit…

– 80 ani de la naștere

Marea tragedie a vieţii nu e că oamenii pier, ci că în secolul nostru încetează să mai iubească. Oamenii nu mai ştiu să iubească.

Andrei Burac

 

Andrei Burac

Andrei Burac este un chirurg care a schimbat bisturiul pe pix și foaie. Acum este poet, prozator, dramaturg, traducător și publicist în Republica Moldova.

S-a născut la 17 aug. 1938, în com. Cârnățeni, jud.Tighina (azi- r-nul Căușeni). După absolvirea școlii medii incomplete din satul natal, face studii la Școala de medicină din Tighina (1952-1955). Lucrează trei ani ca felcer, la Concaz (Comrat) și Căușeni, după care dă admiterea la Facultatea de medicină, specializarea chirurgie. Mai târziu urmează Cursurile Superioare de litaratură de pe lângă Institutul de literatură „Maxim Gorki”din Moscova (1977), având profesori personalități marcante ale literaturii ruse ca dramaturgul Viktor Rozov sau criticul literar și de teatru Inna Vișnevskaia. A funcționat ca medic chirurg la spitalul raional Căușeni (1964-1967), apoi la Spitalul clinic din Chișinău (1967-1975). Debut în presa periodică din Chișinău, cu versuri, în 1965.  Încă de la debuturile sale, poezia lui A.Burac a atras atenția colegilor de breaslă din metropole, Moscova și Leningrad. Astfel, în anii 70- 80 apar traduceri din lirica lui A. Burac în rusă, ucraineană, letonă, armeană, georgiană, bulgară, cehă, germană etc.
Creația lui A. Burac este pe merit apreciată:

  • 1988 – membru al Uniunii Teatrale din Moldova
  • 1991 – inițiază constituirea PEN-Clubului din Republica Moldova și este ales ca secretar al acestuia
  • 1993 – membru al Academiei Mondiale de Artă și Cultură (California, SUA) și al Congresului Mondial al Poeților
  • 1994 – membru al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România
  • 1998 – obține Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Poezie pentru volumul „Cu toată ființa spre altundeva”
  • 1998 – decorat cu medalia „Mihai Eminescu”
  • 1998 – președinte al PEN-Clubului din Republica Moldova
  • 2000 – menționat cu Premiul UNESCO pentru Dramaturgie (pentru propagarea ideilor binelui și a culturii în lume)
  • 2004 – Premiul de Excelență pentru contribuția la dezvoltarea dramaturgiei naționale contemporane
  • 2006 – Premiul „Gheorghe Cincilei” decernat de Teatrul „Satiricus – Ion Luca Caragiale”
  • 2007 – Certificat de apreciere al Companiei Publice „Teleradio-Moldova” în semn de recunoștință și considerație, pentru parteneriat armonios și îndelungat.

Burac, Andrei. Între somn și veghe/ Andrei Burac. – Chișinău: Prut Internațional, 2005-198 p.

00074_39În volumul Între Somn şi Veghe Andrei Burac demonstrează încă o dată calitatea sa de creator autentic, noţiune care include, fireşte, şi pe cea de intelectual, de om al cetăţii, trăsături manifestate atât în proză, cât şi în dramaturgie, dar şi în poezie, domenii literare în care, rămânând cu îndoiala de calfă şi proletar în încercarea sa de a exprima nişte adevăruri, ajunge la siguranţa de maistru şi stăpânitor al cuvintelor.

Din primele pagini avem impresia că e vorba de o pătăranie oarecare, însă intriga începe a se reliefa din momentul în care naratorul află că amfitrionii somptuosului castel, unde urmează să rămână peste noapte, au frică de stafii. Laconic, doar prin câteva retuşări expresive, autorul reuşeşte să amplifice starea de mister care-l ţine captiv pe cititor până-n final. – Nicolae Rusu–

Burac, Andrei. Există ore/ Andrei Burac. – Chișinău: Cartea Moldovei, 2006-175 p.

d95ff-dscn9628

Poemele lui Andrei Burac conțin rânduri de maximă concentrație poetică sau se încheie cu versuri de natură aforistică. Aceste finaluri abrupte, ce denotă o fire decisă, la un loc cu tema resemnării, prin care exprimă, întâi de toate, devalorizarea obiectelor celor mai de preț, creează acel soi de poezie incofundabilă, viguroasă în redarea fragilității.
–Grigore Chiper–

Burac, Andrei. Așteptarea / Andrei Burac. – Chișinău: Editura Lumina, 2013- 200 p.

скачанные файлыVolumul a adunat între coperte o suită de povestiri și de poeme, crâmpeie de dramaturgie și fragmente de jurnal – texte care ilustrează apetența autorului pentru toate genurile și iscusința lui în mânuirea uneltelor literare. Protagoniștii lui Burac se refugiază în zona cotidianului, a vieții de zi cu zi. Dramele, suferințele, obsesiile și bucuriile lor au un caracter circumscris, cuprinzând un cadru restrâns, intim- familial. Deagostea și prietenia sunt mai importante decât aparteneța la o comunitate imensă, impregnată de demagogie. Volumul acesta, e o dovadă elocventă că scriitorul Andrei Burac e un nume de referință al litaraturii noastre.  Iulian Ciocan.

Care este cea mai importantă moştenire lăsată urmaşilor?

Dragostea şi respectul pentru carte. Arta. În special muzica, dar şi literatura. Arta, care în toate timpurile a ajutat pe parcursul vieţii sufletul călătorului rănit şi istovit. Dar şi amintirile despre lupte, dureri şi moarte a părinţilor, bunicilor şi stră-străbunicilor noştri. (într-un interviu acordat timpul.md)

Cu ocazia jubileului a 80 de ani de la naștere, colectivul bibliotecii „Alexandru Donici”, vă urează multă sănătate, prosperitate, și succese în toate. La mulți ani!!!

Nicolae Dabija – un poet al craiului și al neamului

-70 de ani de la naștere

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija

Nicolae Dabija s-a născut pe 15 iulie 1948, în satul Codreni, raionul Cimișlia, chiar în inima Moldovei. Marcat de geniul locului, Alexei Mateevici, reușește să continuie cântul întrerupt al scriitorului. Autor a peste 50 de volume de publicistică, eseuri, poezii. Poet,  scriitor, istoric literar, om politic, publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1975).

Absolvent al Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1972). După absolvire e angajat redactor la redacția tineret  a Televiziunii din Chișinău. Debutează în 1965 cu un ciclu de poezii publicate în ziarul „Tinerimea Moldovei”.  Ulterior lucrează șef al secției poezie și critică la revista „Nistru” (1975-1984), redactor șef al revisetei „Orizontul” (1984-1986) și al săptămânalului „Literatura și Arta” (din 1986 până în prezent), care devine flacăra Mișcării de Renaștere a conștiinței naționale, cea mai așteptată și critică revistă în istoria acestor locuri, una din publicațiile literare cu cel mai mare tiraj din Europa, ajungând la 260000, în 1990.

Întrucât a scrie poezie înseamnă, pentru el, și a scrie istorie, se consacră întocmirii unui ciclu de manuale „Daciada” destinate elevilor, deasemenea  și  unui manual de literatură română pentru clasa a IV-a. A fost deputat  în Parlamentul Republicii Moldova (1990-2000), unde susține o activitate permanentă pentru emanciparea natională a românilor basarabeni, pentru repunerea în drepturi a limbii române, a istoriei, a identității românești. Din 1991 este președintele al Asociației Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova. Cavaler al Ordinului Republicii, cea mai înalta distincție a Republicii Moldova (1995).

În anul 1998, în colecția Autograph, editată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău, publică culegerea „Cercul de cretă”, conținând texte, autografe și desene de-ale autorului. Este laureat al unor prestigioase festivaluri internaţionale de poezie, precum şi al Premiului Academiei Române. 

„Orice om e o carte în devenire”
Nicolae Dabija

Dabija, Nicolae. În căutarea identităţii / Nicolae Dabija.- Chişinău: Litera, 2002. – 512 p.

300x300
Volumul  În căutarea identității (2002) reprezintă o istorie a neamului românesc din Basarabia repovestită pentru elevi. Autorul vorbește  despre istoria noastră, această modestă lucrare fiind una ce încearca să te facă să iubești neamul cărui aparții, pamântul cărui aparții, istoria cărei aparții. A facut loc larg momentelor înalțătoare ale istoriei noastre, ca lumina acestora – odată despusă  în sufletele tinerilor cititori – să-i poată însoți, ca un sprijin și un îndemn la demnitate, de-a lungul întregii lor vieți.

„Un om care cunoaște istoria universului, istoria lumii, dar nu-și cunoaste istoria Patriei, nu cred că poate fi considerat un om cult. A cunoaște istoria înseamnă a ne cunoaste strămoșii, precursorii, a ne cunoaște pe noi  înșine. Fara limbă, istorie, fară identitate o națiune- precum un trup fară suflet- nu există, ea este moartă, chiar dacă mai respiră”. Nicolae Dabija

Dabija, Nicolae. Doruri interzise / Nicolae Dabija.- Chişinău: Litera Internațional, 2004.- 436 p.

14584580446qUbMapteR{__}Nicolae Dabija - Doruri interzise
Lucrarea dată este o culegere de versuri, fiind împânzită nu numai de poezii, dar și de o colecție de desene de-ale autorului. Fiecare poezie este ruptă din suflet, și expusă pe filele cărții pentru pătimașii de poezii.

„Poezia poetului Nicolae Dabija e o poezie care vorbește de trăiri superioare. El nu se joacă cu cuvintele, ci scrie cu sentimente că face istoria” – Rayan Lahud, rector al Colegiului Lenoir – Rhyne din Hickory, Carolina de Nord, SUA, în  „Literatura și arta”, 1 noiembrie 2001.

Dabija, Nicolae. Cerul lăuntric / Nicolae Dabija.- Chişinău: Litera, 1998.- 320 p.

1-max-720


Cicluri de versuri

”Este o voce, o prezență, o personalitate nu numai a literaturii basarabene, ci pentru întreaga cultură română şi în condiţii egale de difuzare şi comentare, se
poate impune şi pe plan european.”

Viorel Dinescu

 

Dabija, Nicolae. Reparatorul de vise / Nicolae Dabija – Chişinău: Cartier, 2016 – 256 p.

scan10002

 

Nicolae Dabija promovează în scrierile lui esteticul, maximalismul etic şi afirmarea identităţii naţionale. Lucrarea reprezintă o antologie de versuri care cuprinde: Ochiul al treilea (1975), Apă neîncepută (1980), Zugravul anonim (1985), Aripă sub cămaşă (1989), Mierla domestic (1992), Dreptul la eroare (1993), Cerul lăuntric (1998), Doruri interzise (2003), Psalmi de dragoste (2014).

 


Dabija, Nicolae. Temă pentru acasă / Nicolae Dabija Iași: PRINCEPS EDIT, 2009. -378 p.

”Incitant și tulburător, romanul lui Nicolae Dabija vine să facă același lucru în sufletele noastre.” – Aurelian Silvestru

tema-pentru-acasa-nicolae-dabija
Subiectul cărţii abordează drama deportaților basarabeni, umiliţi în regimul comunist pentru că gândeau altfel. Reușește să transforme acest subiect damnat – într-o frumoasă poveste de dragoste. Profesorul Ulmu este arestat în timpul lecţiei de limba română, pentru că şi-a asumat vina de a arunca portretul lui I. Stalin. Imediat este ridicat de acasă şi expediat în Siberia. Una dintre liceene îl urmează, din admiraţie, din convinegeri naţionaliste, din iubire. Vor împărţi viaţa de deportaţi, și o dragoste de neuitat.


Dabija, Nicolae. Harta noastra care sângeră „Însemnări de pe front” / Nicolae Dabija.- Craiova: Fundația „ Scrisul Românesc”  2002. – 320 p.

9236484359_eef572c2d1_k
O carte care o citești și te cutremuri, autorul reușind să adune mai multe însemnări de pe front (Scrisori din Basarabia). Cartea a fost apreciată cu premiul pentru publicistică al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1999).

Opera acestui poet a fost tradusă în limbi de circulație internațională, mai concret în peste douazeci de limbi, mai mult ca atât Nicolae Dabija s-a manifestat și în arta traducerii.

„Personalitate complexă a literaturii românești din Basarabia (și nu numai), poet în vocația lui fundamentală, publicist formator de conștiință națională, povestitor și romancier de succes, eseist și creator de reviste de prim-plan, grafician romantic și orator de profundă rezonanță comunicativă, caracter dârz și cunoscător al tainelor limbii române…”

Theodor CODREANU

Astăzi Nicolae Dabija este considerat unul dintre comorile literare ale literaturii noastre, iar gloria a fost obţinută cu multă muncă, cultură, credinţă şi curaj literar. Astfel vă îndemnăm să vizitați biblioteca „A. Donici” pentru a face cunoștință cu operele care ne trezesc interesul, cu atât mai mult cu cât înaintăm în lectură. 

Cu ocazia jubileului a 70 de ani de la nașterea poetului Nicolae Dabija, colectivul bibliotecii  „A. Donici”  îi urează multă inspirație pentru a îmbogăți în continuare cultura neamului nostru. La mulți ani!

Eminescu de la poezie, la artă…

-168 ani de la naștere

 EminescuMihai Eminescu s-a născut pe data de 15 ianuarie în 1850.  A fost poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Astăzi poetul împlinește 168 de ani de la naștere, și fiecare dintre noi îl elogiază în felul său. A avut o viață scurtă, însă a reușit să  rămână în istorie cu poeziile sale.  A fost inspirat de natură, de nopțile liniștite cu luna pe cer, de lumea din jur și mai ales de o dragoste nebună, care unii o așteaptă o viață întreagă. Istoria dragostei lor este o legendă a unei mari iubiri ca: Romeo și Julieta, Dante și Beatrice, Faust și Margareta etc.  Mihai Eminescu și Veronica Micle s-au cunoscut la Viena în martie 1872. Erau de-o vârstă. Erau frumoși, talentați, fericiți. Întâlnirea cu această femeie tânără, frumoasă, inteligentă a provocat în inima Poetului o pasiune, care a dat naștere la cele mai frumoase poezii care s-au scris vreodată în limba română. 

„O mare dragoste întodeauna se termină tragic”

Mihai Eminescu

   Mulți s-au inspirat ani întregi din creația poetului. S-au scris disertații, cărții, monografii, și mii de articole. Poeziile sale ajung până la suflet și hrănesc artiștii pentru a crea opere. Asemenea citind creația lui Eminescu, o tânără artistă a reprezentat unele poezii în pictură, sub viziunea proprie.

 În căutarea Luceafărului…

image-0-02-05-5afe196650519ebba0d39a10f8a930b7ecffd023e1752abeb810a1cc3c93fee1-V

Luceafărul

„A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată”.

 

Stelele

IMAG3042

La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Verde- Roșu

IMG_20160713_173611306                 IMG_20170108_154857603

Somnoroase păsărele

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!

                                         Flori- albastre…

IMG_20180112_150107

Floare Albastră
Înc-o gură – şi dispare…
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră –
Floare-albastră! floare-albastră!…
Totuşi este trist în lume!

   

 Despărțire

IMG_20171106_190839           O, rămâi

„O, rămâi, rămâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

 

 

 

Cezara către Ieronim

Iartă dac-o femeie îți spune că te iubește. O femeie frumoasă și tânără, căci știu că sunt frumoasă…

IMAG2632

Cezara

„Nenorocirea cea mai mare a vieţii, e să fii mărginit, limitat, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, greşit, să judeci strâmb”. 

Mihai Eminescu

Vă dorim să vă inspirați din creația marelui poet Eminescu!