Eugen Doga – om al succesului

Anul 2022 – „Anul cultural Eugen Doga”

.

Eugen Doga

1 martie 1937 (vârsta 84 de ani)

 compozitor moldovean, membru titular al
Academiei de Științe a Moldovei

Anul 2022 este declarat „Anul cultural Eugen Doga” în municipiul Chișinău, în scopul promovării și valorificării operei și personalității compozitorului. Cu acest prilej Biblioteca Alexandru Donici, filială a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, aduce un cuvânt de felicitare Maestrului Eugen DOGA, marelui compozitor care împlinește anul acesta 85 de ani. Multă sănătate, iar muzica Dvs sa să continuie să ne cucerească inimile.

La 1 martie 1937, în casa lui Dumitru și Elizaveta Doga, în satul Mocra, raionul Rîbnița, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (Astăzi Republica Moldova) s-a născut viitorul compozitor moldovean Eugen Doga. Eugen Doga a copilărit pe timp de război și foame, având o viață grea, tatăl său murind în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial.

După absolvirea școlii din sat este admis la Școala de muzică „Ștefan Neaga” (1951-1955) din Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.). Urmează apoi Colegiul muzical la violoncel, avându-l profesor pe italianul Pablo Baccini. Acesta l-a atras pe muzician în calitate de violoncelist la Orchestra Radio (Orchestra Comitetului de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune), încă din perioada studenției (1957-1962).

Prima piesă de compoziție proprie, „Floare dalbă de livadă” (1957), Eugen Doga o scrie pentru colega sa de la televiziune Maria Bieșu într-o singură zi. Din acea zi, toată muzica scrisă de Doga, a fost scrisă fără schițe, direct în original.

Eugen Doga absolvește Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” (1960-1965) din Chișinău, la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A predat în calitate de profesor la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (1967-1972).

Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează oficial în calitate de compozitor în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități.

Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).

Are la activ mai multe cantate, printre care: „Curcubeul alb”; „Primăvara omenirii”; „Vocea omenească”; poeme simfonice, printre care: „Inima veacului” și „Slăvim Moldova”. A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic „Mama”, ciclul pentru orchestra de estradă „Ritmuri citadine”, ciclul coral „Marș gigant”, 4 cvartete de coarde, cântece de estradă („Codrii mei frumoși”, „Cântec despre orașul meu”, „Cred în ochii tăi”, „Florile dragostei”, „Iubește, iubește”, „Am visat ploaia” etc.), cântece pentru copii („Imn soarelui”, „Fie soare întruna”, „Moș Crăciun” ș.a.).

Compozitorul Doga a fost prieten și coleg cu poetul Grigore Vieru, cu
care au creat cele mai frumoase lucrări.

Este semnificativă contribuția lui Doga la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor „Capra cu trei iezi”, „Maria Mirabela” , serialul „Guguță” ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: „Radu Ștefan, întâiul și ultimul”; „Pe un picior de plai”; „Ce frumoasă este viața”; „Păsările tinereții noastre”; „Sfânta sfintelor”; baletele „Luceafărul” și „Venancia” ș.a.

În 1973, cu piesa sa ”Orașul meu” (Cântec despre orașul meu), Eugen Doga a lansat-o ca interpretă de estradă pe Sofia Rotaru. Alături de Sofia Rotaru – Anastasia Lazariuc și Nadejda Cepraga s-au lansat în cariera sa cu piesele scrise de Doga. Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru cele mai diverse modalități de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice diferite.

Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă și sinceră, ea cucerește ascultătorul prin generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care o comunică.

Turea, Larisa. ABCDoga : Un destin în Do Major / [Eugen Doga], Larisa Turea. – Chișinău: Prut Intern., 2017. – 272 p. 

În cântecul lui Eugen Doga se poate trăi și visa. Trăi din plin și visa spre mai bine. În cântecul său nu te poți plictisi, nici dispera.

Pâinea albă sau neagră a cântecului și vinul său amar sau dulce se află azi pe masa, pe iarba sau piatra care ține loc de masă a orișicărui om. Grație creatorilor ce cu flacăra magică a inimii lor știu să îmblânzească vremea supra-motorizată, se apropie om de om, neam de neam, popor de popor.

Eugen Doga este unul dintre ei. Am văzut acasă la el clituri de scrisori, grele de aurul recunoștinței înfometaților și însetaților de cântec, de atâtea așezări omenești, scrisori care, păstrate în loc de bani, ar putea hrăni sufletul artistului o viață întreagă.

Spunea cineva atât de exact că-n limba sa maternă este omul acasă. Acasă ne simțim și în cântecul lui Eugen Doga, în cel izvorât din cele mai adânci straturi ale melosului nostru popular. Ceea ce a făptuit Druță în literatură, Sulac în cântece popular, Curbet în dans, Blajinu în limpezimea glasului de taraf, Grecu în gândirea critică a făptuit Doga în cântec, mai ales în cel adresat inimilor tinere.

Eugen Doga trece ușor prin creația populară, ca un copil desculț prin roua dimineții. Cântecele sale deprind ritmul melodios de la murmurul izvorului, de la doinirea pomilor, primăvara, de la căderea frunzelor, toamna, pentru că frunzele de la noi cântă chiar și atunci când se desprind de ramuri.

Ca mirosul de brad în aerul munților, Doga s-a topit în cântec. Nu el își spune azi cântecul, ci cântecul pe el mi-l spune. – Grigore Vieru

Dumbrăveanu, Luminiţa. Eugen Doga: Muzica este prima şi ultima mea iubire / Luminiţa Dumbrăveanu. – Chişinău: Prut Internaţional, 2012. – 296 p.

Cartea Eugen Doga: „Muzica este prima şi ultima mea iubire” este o bijuterie biografică cu certe valențe literare, artistice, spirituale – este efectul unei munci sisifice, dar și al unei pasiuni, al unui crez și al unei îndatoriri de onoare consacrată compozitorului Eugen Doga şi reprezintă o versiune adăugită a volumului monografic Eugen Doga: compozitor, academician, realizată în 2007 (Anul Eugen Doga) de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Ediţia include: texte introductive semnate de academicianul Eugen Doga şi jurnalista Luminiţa Dumbrăveanu; 13 dialoguri despre relaţia compozitorului cu muzica de-a lungul vieţii.

De asemenea, cugetări ale savantului referitoare la sine, muzică, energia creatoare, public, timp, Dumnezeu, părinţi, copilărie, baştină, neam, prieteni, politică…; proze scurte publicate în presa de la Moscova; aprecieri ale contemporanilor şi imagini ce ilustrează viaţa şi creaţia compozitorului Eugen Doga (părinţii, tinereţea, căsătoria, copiii, nepoţii, şcoala, conservatorul, academia, scena, filmul, prietenii ş.a.).

Eugen Doga: compozitor, academician. – Chişinău: Ştiinţa, 2007. – 414 p.

Eugen Doga: compozitor, academician este un volum consacrat compozitorului şi academicianului Eugen Doga. După cum afirmă şi Gheorghe Duca, preşedintele Academie de Ştiinţe a Moldovei în lucrare veţi putea citi referinţe, amintiri despre Eugen Doga scrise de zeci de personalităţi de la Chişinău, Iaşi, Cernăuţi, Bucureşti, Moscova, Sankt Petersburg. Veţi putea savura fotografiile care l-au înveșnicit pe compozitor din primele zile ale vieţii sale şi până în prezent. De asemenea, colaboratorii Academiei de Ştiinţe vă propun o amplă analiză ştiinţifică a operei componistice a muzicianului, inclusiv a baletului Luceafărul. Am alăturat acestui volum un CD, în care am inclus o parte din capodoperele muzicale ale lui Eugen Doga. Lucrarea este structurată în patru părţi.

Partea I include Studii, sinteze, articole. Aici sunt articole cu privire la creaţia compozitorului Eugen Doga, cum ar fi Tendinţe romantice şi neoromantice în muzica lui Eugen Doga (Vladimir Axionov, doctor hab. în studiul artelor); Cântecul liric în creația lui Eugen Doga (Tatiana Berezovicova, doctor în studiul artelor); Baletul Luceafărul pe scena Teatrului de Operă şi Balet din Chişinău (Elfrida Koroliov, doctor în studiul artelor) etc.

Partea II include Evocări (5 articole): Schița de portret al artistului pe culmile gloriei (Vlad Pohilă); Gigantul cu suflet de copil (Luminiţa Dumbrăveanu) ș.a.

Partea a III include autobiografia compozitorului: Eugen Doga. Tablete. Cugetări, fiind împărţită în Cum am devenit muzician; Filosofia unui pragmatic liric; Ce e femeia?… La final sunt incluse Cugetări, notate şi selectate de Luminiţa Dumbrăveanu. Aceste cugetări sunt despre compozitorul Eugen Doga, muzică şi creaţie; scenă şi public; părinţi; baştină.

În partea a IV: O viaţă în imagini sunt incluse fotografii de familie ale compozitorului Eugen Doga. Selecţia şi comentariile au fost făcute de Luminiţa Dumbrăveanu. La final este inclusă o anexă – Catalogul cronologic al lui Eugen Doga; o Addenda ce cuprinde două articole: Valorile imnice ale piesei „Omagiu” de Eugen Doga (scris de dr. Silviu Andrieş-Tabac) şi Piesa „Omagiu” (notaţia muzicală).

Doga, Eugen. Prietenii mei dragi / Eugen Doga. – Chişinău: Prut Internaţional, 2018. – 80p.

Carte propusă la cea de-a XVI ediţie a programului „Chișinăul Citește”

Celebrul compozitor Eugen Doga s-a lansat şi în literatură. Maestrul a publicat o carte pentru copii intitulată Prietenii mei Dragi, care conţine două poveşti despre o pisică şi un câine. Cele două poveşti sunt intitulate Amur şi aventurile lui amoreşti şi Joe şi aventurile lui câneşti. 

„Am reunit între copertele acestei cărți două cicluri de povestiri despre doi dintre prietenii mei patrupezi, care mi-au adus clipe de bucurie și tandrețe de care doar animalele pot da dovadă, atât de sincer și aproape dezinteresat”.

„Îmi amintesc cu nostalgie de anii când mă întorceam acasă din turnee și la ușă mă așteptau prietenii mei Joy și Amur. Fiecare dintre ei își manifesta în felul său dragostea și dorul față de stăpânul iubitor, gudurându-se voioși pe la picioarele mele. Amur era mai rezervat, lingușindu-se mai delicat, pisicește, iar Joy dădea energic din coadă și sărea în sus de bucurie. Nu am putut să nu înșir pe hârtie frumoasele momente petrecute alături de acești doi prieteni dragi și cu adevărat devotați, Joy și Amur. Sper să vă placă aceste povestiri despre ei, pe care vi le ofer cu drag și din tot sufletul.” – Eugen Doga

Dragi cititori, vă așteptăm cu drag la bibliotecă să lecturați cartea scrisă de Eugen Doga, cel mai iubit și renumit dintre compozitori pe care i-a dăruit lumii, această parte răsăriteană a românimii, numită Republica Moldova, personalitate emblematică a Neamului, care a demonstrat, prin frumusețea, curățenia și sublimul muzicii sale, că Raiul, ca stare de spirit, poate fi creat și pe pământ.

Doga, Eugen. Covalschi, Viorica. Plaiule cu vise albastre / Eugen Doga, Viorica Covalschi. Chișinău : Arc, 2019, – 64p.

Cântecele din această carte vin să vă poarte prin brațele mamei și prin ogrăzile bunicilor, cu cireși înfloriți, Sânziene, Paparude, toamne de chihlimbar, ierni care și-au lăsat năframa pe prispa casei. Aici trăiesc melodii care își fac cuibul în toate grădinile nevărstniciei.

Această carte și-a deschis aripile pe o bancă, într-o grădină. În anotimpul liliacului înflorit. Și este un semn de mare gratitudine aduse Celui care culege muzică din soare. Ce minune că am putut simți pe aceiași lungime de portativ. Vă mulțumesc. – Viorica Covalschi

Vă dorim lectură plăcută și Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!

Cele mai frumoase citate din Micul prinț

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie.

Cartea ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului.

Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru cei care nu au recitit demult această emoționantă poveste-parabolă, noi am selectat câteva citate despre iubire și prietenie, care te vor ajuta să privești lumea cu mai multă căldură.

1. Toți adulții au fost cândva copii, doar că puțini dintre ei își amintesc.
2. Oamenii se urcă în trenuri rapide, fără a a înțelege ce caută de fapt. De aceea, ei nu-și găsesc locul, mergând dintr-o parte în alta… Și totul în zadar.
3. Fericirea nu constă în obiecte pe care le adunăm în jurul nostru. Pentru a găsi fericirea tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii.
4. Maturii nu pot niciodată înțelege lucrurile de unii singuri, iar pentru copii e foarte extenuant de a le explica totul de fiecare dată.
5. Nu contează că nu ești aici fizic atât timp cât ești cu mine în inima mea.

6. Cuvintele doar ne încurcă să ne înțelegem.
7. Iubirea e atunci când nu-ți e rușine de nimic, nu-ți e frică de nimic, înțelegi? Atunci când nu te vor trăda, nu te vor dezamăgi. Atunci când au încredere.
8. Dragostea adevărată începe acolo unde nu se așteaptă nimic în schimb.
9. Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.
10. Nimeni nu e satisfăcut de locul unde se află.
11. E mult mai dificil să te judeci pe tine decât pe ceilalți. Dacă reușești să te judeci corect atunci ești cu adevărat un om înțelept.

12. Acolo unde trăiești, oamenii cresc cinci mii de trandafiri într-o grădină… și cu toate astea nu găsesc ce caută… însă ceea ce caută poate fi găsit chiar și într-un singur trandafir…
13. Sunt milioane de trandafiri în lume dar tu ești trandafirul meu, unicul meu trandafir. Timpul pe care l-ai petrecut împreună cu trandafirul tău îl face atât de important.
14. Dar omul trufaș nu a auzit ce i-a spus. Oamenii trufași nu aud niciodată pe nimeni decât lauda.
15. Oamenii nu mai au timp să cunoască ceva. Ei cumpără lucruri gata pregătite din magazine. Însă în aceste magazine nu se vând prieteni, din acest motiv oamenii nu-i mai au.

16. Și unde sunt oamenii? În pustiu mă simt atât de singuratic… – a spus Micul Prinț. Și printre oameni te poți simți singuratic.
17. Nimic nu dispare până când nu ne învață ce trebuia să învățăm.
18. Dacă mergi într-o linie dreaptă nu poți ajunge prea departe…
19. Când cineva roșește înseamnă “da”?
20. Bineînțeles că te iubesc. Este vina mea că nu ai știut asta până acum.
21. Câteodată nu e nimic rău în a amâna ceva ce ai de făcut pentru o altă zi.
22. O grămadă de pietre încetează să mai fie o grămadă de pietre imediat ce cineva o contemplă imaginându-și o catedrală…

23. Atunci când îi spui unui matur: „Am văzut o casă frumoasă din cărămidă roșie, cu flori la ferestre și cu porumbei pe acoperiș”, – ei nu-și pot imagina cât e de frumoasă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci.” Și atunci ei exclamează: „Ce frumusețe!”
24. Adulții iubesc tare mult cifrele. Atunci când le spui că ai un nou prieten, ei nu întreabă niciodată despre ce e cu adevărat important. Ei nu vor spune niciodată: „Cum este glasul lui? Ce jocuri îi place să joace? Îi plac oare fluturii?” Ei întreabă: „ Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme are? Cât câștigă tatăl lui?” Și după asta își închipuie că au cunoscut un om.
25. Ceea ce face deșertul frumos este că ascunde undeva o fântână…

Vulpea din Micul Prinț

Vulpea din Micul Prinț e unul dintre cele mai interesante personaje ale cărții, atât de înțeleaptă, atât de profundă în toate mesajele pe care le transmite prin fiecare propoziție rostită. E într-adevăr un personaj fascinant în modul în care filosofează atât de simplu dar înțelept despre singurătate, atașament, iubire, cum devenim speciali unii pentru ceilalți.

Vulpea e de obicei portretizată în literatură ca un personaj viclean, care încearcă să înșele pe toată lumea, demnă de a fi disprețuită. Aici, în Micul Prinț, e un personaj depozitar al înțelepciunii umane, atât de autentică în ceea ce spune și lipsită de ascunzișuri, încât citatele vulpii din Micul Prinț sunt adevăruri la care mulți dintre noi ajungem după mulți ani de viață adultă.

Sperăm să  găsiți mai jos citatele Vulpii din Micul Prinț în căutarea cărora vă aflați.

• Mai bine vino întotdeauna la aceeași oră, – l-a rugat Vulpoiul. Iată, de exemplu, dacă vei veni la ora 16.00, eu de la 15.00 deja voi fi fericit. Și cu cât va fi mai aproape momentul, cu atât mai fericit voi fi. Iar dacă vei veni de fiecare dată la ore diferite, eu nu voi ști când să-mi pregătesc inima… Trebuie să respectăm ritualurile.
• Pentru că ai irosit așa de mult timp cu mine, m-ai făcut să mă simt foarte importantă.
• Bineînțeles că te voi răni. Bineînțeles că mă vei răni. Bineînțeles că ne vom răni reciproc. Dar asta e însăși condiția existenței. Pentru a deveni primăvară trebuie să accepți riscul de a trece prin iarnă. Pentru prezență trebuie să accepți riscul absenței.
• Și când vei fi găsit alinare (timpul alină toate tristețile), te vei bucura că m-ai cunoscut. Vei fi pentru totdeauna prietenul meu.
• Ești frumos, dar gol, nimeni nu ar putea muri pentru tine.
• Trebuie să te înarmezi cu răbdare. Pentru început, așază-te mai departe, pe iarbă. Iată așa. Eu te voi privi așa dintr-o parte, iar tu nu spune nimic. Însă în fiecare zi așază-te tot mai aproape de mine… – a răspunsul Vulpoiul.
• Oamenii au uitat adevărul – spuse vulpea, dar tu nu trebuie să îl uiți. Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai îmblânzit. Ești responsabil pentru trandafirul tău.

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery e cu adevărat una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată. Atât de simplă, atât de scurtă, dar care rămâne în sufletul nostru pentru totdeauna, deși nu ne-a luat mai mult de o oră să o parcurgem. Dacă nu v-ați făcut timp până acum să o citiți, vă încurajăm din tot sufletul să o faceți, mai ales după ce ați citit aceste citate din Micul Prinț și v-ați făcut cât de cât o idee despre ce este vorba.

Cartea poetului și aviatorului Antoine de Saint-Exupery este iubită în întreaga lume. Dacă nu ați apucat să citiți până acum cărțulia lui Antoine de Saint-Exupery, vă încurajăm să o faceți pentru că este o carte extraordinar de scurtă, care oferă atât de mult în atât de puține pagini.

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery

Antoine de Saint-Exupery s-a născut la Lyon în anul 1900. După ce își face stagiul militar la aviație, se angajează ca pilot civil, asigurând inițial legăturile poștale între Franța și Africa, iar apoi inaugurează chiar linia de transporturi aeriene între Franța și Argentina.

Începând cu anul 1928, când debutează cu volumul „Curierul de Sud” și până în anul 1944, când va dispărea cu prilejul unei misiuni de război împotriva aviației naziste, Antoine de Saint-Exupery a scris numeroase cărți: „Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”, „Pilot de război”, „Citadela”, precum și celebra sa creație alegorică pentru copii „Micul Prinț”, operă care pune în lumină posibilitățile nelimitate ale omului de a atinge, prin sacrificii eroice, un ideal mobil, trezind sentimente de o puritate, pe care o cunoaște doar nealterata lume a copilăriei noastre.

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie. Ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.

Cartea se adresează atât copiilor cât și
adulților cu inima de copil.

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului. Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru a caracteriza personajul Micul Prinț trebuie semnalat faptul că acestă se află într-o călătorie inițiatică care are ca scop descoperirea de sine. În călătoria sa palpitantă, personajul întâlnește tot felul de planete și personaje care i se par „în mod clar bizare” dar care reprezintă diferite caractere și îl ajuta în drumul sau spre cunoaștere și înțelegerea universului.

Ajuns pe Pământ, Micul Prinț își caută prieteni dar nu găsește nici unul. Întâlnește, în schimb, un șarpe, o floare și mai apoi o vulpe. Întâlnirea cu șarpele este plină de învățăminte, personajul nostru aflând ca oamenii pot fi singuri chiar și în mulțime. Din discuțiile cu vulpea, înțelege că are o responsabilitate față de floarea mândră și capricioasă pe care a lăsat-o acasă și din cauza căreia a început să se îndoiască de propria sa valoare. Își dă astfel seama că floarea lăsată pe planeta sa este unica, realizează că ea are nevoie de el, la fel de mult cum el are nevoie de ea, ca iubirea conferă sens existenței și ca, pentru a fi fericit, „ajunge sa te gândești ca undeva, printre milioanele de stele, există persoana iubită”.

Personajele întâlnite și probele la care este supus în această călătorie îl ajuta pe Micul Prinț să recupereze ceea ce îi lipsea la început: înțelegerea propriei persoane și a celor din jur. Între povestitor și prinț se leagă o frumoasă prietenie care nu  va putea fi rupta nici de faptul ca copilul trebuie să se întoarcă acasă. Aviatorul este singurul adult capabil să comunice cu copilul.

Pe tot parcursul operei, imaginea Micului Prinț este zugrăvită prin opoziția cu „oamenii mari”. Astfel copilul are acces la esența lucrurilor spre deosebire de adulți care judeca după aparențe. Aceștia nu pot înțelege că „esențialul este invizibil pentru ochi“. Prăpastia existentă între lumea copilului și cea a adultului face imposibilă comunicarea între cei doi, de aceea adultul nu poate înțelege desenele făcute de copil.

Descoperim în acest personaj un alter ego al autorului, singurul dintre adulți care îl poate înțelege. Poate de aceea prințul și pilotul pot fi caracterizați împreună. Când pilotul îl întâlnește pe Micul Prinț el simte că poate fi, încă o data, copil.

Micul prinț e ferm convins că:
„Ochii nu văd adânc. Trebuie să cauți cu inima.”

Micul Prinț încarnează neobosita căutare a copilăriei. Alegoriile sunt numeroase și evidente. Folosind cuvinte simple ce ne transpun în lumea basmului, autorul contopește în această capodoperă farmecul poeziei cu simbolul și magia verbală pentru a evoca cu umor și ironie, dulceața și prospețime, imagini și tablouri pitorești care ascund un umanism profund izvorât din valorile eterne ale omului: poezia, dragostea și prietenia.

Micul Prinț este un personaj extraordinar, curios și avid de cunoaștere, naiv și pur ca un copil, care poate vedea esența lucrurilor. „Micul Prinț” rămâne în literatura franceză imaginea copilului universal, a naivității, purității și inocenței.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă pentru a lectura această poveste minunată despre un copil năzdrăvan, călător prin spații astrale, un simbol luminos al prieteniei și dragostei autentice.