Cele mai frumoase citate din Micul prinț

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie.

Cartea ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.
Antoine de Saint-Exupery - Micul Print - [PDF Document]

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului.

Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru cei care nu au recitit demult această emoționantă poveste-parabolă, noi am selectat câteva citate despre iubire și prietenie, care te vor ajuta să privești lumea cu mai multă căldură.

1. Toți adulții au fost cândva copii, doar că puțini dintre ei își amintesc.
2. Oamenii se urcă în trenuri rapide, fără a a înțelege ce caută de fapt. De aceea, ei nu-și găsesc locul, mergând dintr-o parte în alta… Și totul în zadar.
3. Fericirea nu constă în obiecte pe care le adunăm în jurul nostru. Pentru a găsi fericirea tot ce trebuie să facem este să ne deschidem ochii.
4. Maturii nu pot niciodată înțelege lucrurile de unii singuri, iar pentru copii e foarte extenuant de a le explica totul de fiecare dată.
5. Nu contează că nu ești aici fizic atât timp cât ești cu mine în inima mea.

6. Cuvintele doar ne încurcă să ne înțelegem.
7. Iubirea e atunci când nu-ți e rușine de nimic, nu-ți e frică de nimic, înțelegi? Atunci când nu te vor trăda, nu te vor dezamăgi. Atunci când au încredere.
8. Dragostea adevărată începe acolo unde nu se așteaptă nimic în schimb.
9. Vedem clar doar cu inima. Tot ce e esențial e invizibil pentru ochi.
10. Nimeni nu e satisfăcut de locul unde se află.
11. E mult mai dificil să te judeci pe tine decât pe ceilalți. Dacă reușești să te judeci corect atunci ești cu adevărat un om înțelept.

12. Acolo unde trăiești, oamenii cresc cinci mii de trandafiri într-o grădină… și cu toate astea nu găsesc ce caută… însă ceea ce caută poate fi găsit chiar și într-un singur trandafir…
13. Sunt milioane de trandafiri în lume dar tu ești trandafirul meu, unicul meu trandafir. Timpul pe care l-ai petrecut împreună cu trandafirul tău îl face atât de important.
14. Dar omul trufaș nu a auzit ce i-a spus. Oamenii trufași nu aud niciodată pe nimeni decât lauda.
15. Oamenii nu mai au timp să cunoască ceva. Ei cumpără lucruri gata pregătite din magazine. Însă în aceste magazine nu se vând prieteni, din acest motiv oamenii nu-i mai au.

16. Și unde sunt oamenii? În pustiu mă simt atât de singuratic… – a spus Micul Prinț. Și printre oameni te poți simți singuratic.
17. Nimic nu dispare până când nu ne învață ce trebuia să învățăm.
18. Dacă mergi într-o linie dreaptă nu poți ajunge prea departe…
19. Când cineva roșește înseamnă “da”?
20. Bineînțeles că te iubesc. Este vina mea că nu ai știut asta până acum.
21. Câteodată nu e nimic rău în a amâna ceva ce ai de făcut pentru o altă zi.
22. O grămadă de pietre încetează să mai fie o grămadă de pietre imediat ce cineva o contemplă imaginându-și o catedrală…

23. Atunci când îi spui unui matur: „Am văzut o casă frumoasă din cărămidă roșie, cu flori la ferestre și cu porumbei pe acoperiș”, – ei nu-și pot imagina cât e de frumoasă. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci.” Și atunci ei exclamează: „Ce frumusețe!”
24. Adulții iubesc tare mult cifrele. Atunci când le spui că ai un nou prieten, ei nu întreabă niciodată despre ce e cu adevărat important. Ei nu vor spune niciodată: „Cum este glasul lui? Ce jocuri îi place să joace? Îi plac oare fluturii?” Ei întreabă: „ Câți ani are? Câți frați are? Câte kilograme are? Cât câștigă tatăl lui?” Și după asta își închipuie că au cunoscut un om.
25. Ceea ce face deșertul frumos este că ascunde undeva o fântână…

Vulpea din Micul Prinț

Vulpea din Micul Prinț e unul dintre cele mai interesante personaje ale cărții, atât de înțeleaptă, atât de profundă în toate mesajele pe care le transmite prin fiecare propoziție rostită. E într-adevăr un personaj fascinant în modul în care filosofează atât de simplu dar înțelept despre singurătate, atașament, iubire, cum devenim speciali unii pentru ceilalți.

Vulpea e de obicei portretizată în literatură ca un personaj viclean, care încearcă să înșele pe toată lumea, demnă de a fi disprețuită. Aici, în Micul Prinț, e un personaj depozitar al înțelepciunii umane, atât de autentică în ceea ce spune și lipsită de ascunzișuri, încât citatele vulpii din Micul Prinț sunt adevăruri la care mulți dintre noi ajungem după mulți ani de viață adultă.

Sperăm să  găsiți mai jos citatele Vulpii din Micul Prinț în căutarea cărora vă aflați.

  • Mai bine vino întotdeauna la aceeași oră, – l-a rugat Vulpoiul. Iată, de exemplu, dacă vei veni la ora 16.00, eu de la 15.00 deja voi fi fericit. Și cu cât va fi mai aproape momentul, cu atât mai fericit voi fi. Iar dacă vei veni de fiecare dată la ore diferite, eu nu voi ști când să-mi pregătesc inima… Trebuie să respectăm ritualurile.
  • Pentru că ai irosit așa de mult timp cu mine, m-ai făcut să mă simt foarte importantă.
  • Bineînțeles că te voi răni. Bineînțeles că mă vei răni. Bineînțeles că ne vom răni reciproc. Dar asta e însăși condiția existenței. Pentru a deveni primăvară trebuie să accepți riscul de a trece prin iarnă. Pentru prezență trebuie să accepți riscul absenței.
  • Și când vei fi găsit alinare (timpul alină toate tristețile), te vei bucura că m-ai cunoscut. Vei fi pentru totdeauna prietenul meu.
  • Ești frumos, dar gol, nimeni nu ar putea muri pentru tine.
  • Trebuie să te înarmezi cu răbdare. Pentru început, așază-te mai departe, pe iarbă. Iată așa. Eu te voi privi așa dintr-o parte, iar tu nu spune nimic. Însă în fiecare zi așază-te tot mai aproape de mine… – a răspunsul Vulpoiul.
  • Oamenii au uitat adevărul – spuse vulpea, dar tu nu trebuie să îl uiți. Devii responsabil pentru totdeauna pentru ce ai îmblânzit. Ești responsabil pentru trandafirul tău.

Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery e cu adevărat una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată. Atât de simplă, atât de scurtă, dar care rămâne în sufletul nostru pentru totdeauna, deși nu ne-a luat mai mult de o oră să o parcurgem. Dacă nu v-ați făcut timp până acum să o citiți, vă încurajăm din tot sufletul să o faceți, mai ales după ce ați citit aceste citate din Micul Prinț și v-ați făcut cât de cât o idee despre ce este vorba.

Cartea poetului și aviatorului Antoine de Saint-Exupery este iubită în întreaga lume. Dacă nu ați apucat să citiți până acum cărțulia lui Antoine de Saint-Exupery, vă încurajăm să o faceți pentru că este o carte extraordinar de scurtă, care oferă atât de mult în atât de puține pagini.

Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery

Antoine de Saint-Exupery s-a născut la Lyon în anul 1900. După ce își face stagiul militar la aviație, se angajează ca pilot civil, asigurând inițial legăturile poștale între Franța și Africa, iar apoi inaugurează chiar linia de transporturi aeriene între Franța și Argentina.

Începând cu anul 1928, când debutează cu volumul „Curierul de Sud” și până în anul 1944, când va dispărea cu prilejul unei misiuni de război împotriva aviației naziste, Antoine de Saint-Exupery a scris numeroase cărți: „Zbor de noapte”, „Pământ al oamenilor”, „Pilot de război”, „Citadela”, precum și celebra sa creație alegorică pentru copii „Micul Prinț”, operă care pune în lumină posibilitățile nelimitate ale omului de a atinge, prin sacrificii eroice, un ideal mobil, trezind sentimente de o puritate, pe care o cunoaște doar nealterata lume a copilăriei noastre.

Biblioteca Alexandru Donici vă propune spre lectură cartea „Micul Prinț”, o poveste încântătoare pentru toate vârstele, despre copilărie, singurătate și prietenie. Ne aduce în prim-plan valorile umane, responsabilitate, legătura între oameni, toleranța și spiritul de aventură, îmbunătățind abilitățile de viață ale cititorului. În opinia noastră, această poveste poate fi valorificată la toate vârstele, cu diferite niveluri de lectură.

Saint-Exupery, Antoine. Micul prinţ / Antoine de Saint-Exupery. – Chişinău : Silvius Libris, s. a. –  64 p.

Cartea se adresează atât copiilor cât și
adulților cu inima de copil.

Povestirea modernă „Micul Prinț”, publicată în America în 1943, s-a bucurat în epoca de după război de o imensă popularitate. În această operă este readus la viața universul copilăriei inocente printr-o suită de parabole a căror unitate este asigurată de povestirile personajului principal care, în călătoria lui pe pământ, își spune povestea unui aviator aflat în mijlocul deșertului. Scrisă pe un ton plin de umor, opera este traversată de tandrețe de fiecare dată când este evocată figura Micului Prinț, plecat de pe mica sa planetă  în căutarea  adevăratului sens al vieții.

Pentru a caracteriza personajul Micul Prinț trebuie semnalat faptul că acestă se află într-o călătorie inițiatică care are ca scop descoperirea de sine. În călătoria sa palpitantă, personajul întâlnește tot felul de planete și personaje care i se par „în mod clar bizare” dar care reprezintă diferite caractere și îl ajuta în drumul sau spre cunoaștere și înțelegerea universului.

Ajuns pe Pământ, Micul Prinț își caută prieteni dar nu găsește nici unul. Întâlnește, în schimb, un șarpe, o floare și mai apoi o vulpe. Întâlnirea cu șarpele este plină de învățăminte, personajul nostru aflând ca oamenii pot fi singuri chiar și în mulțime. Din discuțiile cu vulpea, înțelege că are o responsabilitate față de floarea mândră și capricioasă pe care a lăsat-o acasă și din cauza căreia a început să se îndoiască de propria sa valoare. Își dă astfel seama că floarea lăsată pe planeta sa este unica, realizează că ea are nevoie de el, la fel de mult cum el are nevoie de ea, ca iubirea conferă sens existenței și ca, pentru a fi fericit, „ajunge sa te gândești ca undeva, printre milioanele de stele, există persoana iubită.

Personajele întâlnite și probele la care este supus în această călătorie îl ajuta pe Micul Prinț să recupereze ceea ce îi lipsea la început: înțelegerea propriei persoane și a celor din jur. Între povestitor și prinț se leagă o frumoasă prietenie care nu  va putea fi rupta nici de faptul ca copilul trebuie să se întoarcă acasă. Aviatorul este singurul adult capabil să comunice cu copilul.

Pe tot parcursul operei, imaginea Micului Prinț este zugrăvită prin opoziția cu „oamenii mari”. Astfel copilul are acces la esența lucrurilor spre deosebire de adulți care judeca după aparențe. Aceștia nu pot înțelege că „esențialul este invizibil pentru ochi“. Prăpastia existentă între lumea copilului și cea a adultului face imposibilă comunicarea între cei doi, de aceea adultul nu poate înțelege desenele făcute de copil.

Descoperim în acest personaj un alter ego al autorului, singurul dintre adulți care îl poate înțelege. Poate de aceea prințul și pilotul pot fi caracterizați împreună. Când pilotul îl întâlnește pe Micul Prinț el simte că poate fi, încă o data, copil.

Micul prinț e ferm convins că:
„Ochii nu văd adânc. Trebuie să cauți cu inima.”

Micul Prinț încarnează neobosita căutare a copilăriei. Alegoriile sunt numeroase și evidente. Folosind cuvinte simple ce ne transpun în lumea basmului, autorul contopește în această capodoperă farmecul poeziei cu simbolul și magia verbală pentru a evoca cu umor și ironie, dulceața și prospețime, imagini și tablouri pitorești care ascund un umanism profund izvorât din valorile eterne ale omului: poezia, dragostea și prietenia.

Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, ilustratii Fekete Szabolcs

Micul Prinț este un personaj extraordinar, curios și avid de cunoaștere, naiv și pur ca un copil, care poate vedea esența lucrurilor. „Micul Prinț” rămâne în literatura franceză imaginea copilului universal, a naivității, purității și inocenței.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă pentru a lectura această poveste minunată despre un copil năzdrăvan, călător prin spații astrale, un simbol luminos al prieteniei și dragostei autentice.

Aurel Scobioală – scriitorul plin de înțelepciune

Aurel Scobioală

17.09.1941 − 03.07.2007

Prozator și scriitor pentru copii

Aurel Scobioală s-a născut în satul Mălăieşti, Râşcani, în familia ţăranilor Andrei şi Nadejda Scobioală. După absolvirea şcolii de şapte ani din satul natal (1948-1955) şi a şcolii medii din satul Şaptebani (1955-1958), urmează Facultatea de Filologie (Secţia limbă şi literatură română şi limbă franceză) a Institutului Pedagogic „Alecu Russo” din Bălţi (1958-1963).

A lucrat profesor la şcolile medii Ştiubeieni şi Vasileuţi (1961-1962) şi la Colegiul de Economie şi Contabilitate din Tighina (1963); redactor-adjunct la ziarul raional din Râşcani (1965), redactor literar la Comitetul de Stat pentru Radio şi Televiziune (1966-1968 şi 1970-1976), şef de redacţie la editurile „Lumina”, „Literatura artistică” (1976-1986), consilier la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1986-1992), director general al Departamentului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1992-1994), din 1994 – şef al Redacţiei Scriitori contemporani la Editura „Prut Internaţional”, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova (2004-2007).

A mai colaborat la „Literatura şi arta”, „Basarabia”, „Viaţa Basarabiei”, „Florile dalbe”, „Alunelul” şi alte ediţii periodice. A debutat editorial în 1974 cu volumul „Cărăruia albă” urmat la scurt timp de volumul de povestiri „Hai la menajerie” (1974, 1995).

A editat numeroase culegeri de proză şi poezii pentru preşcolari şi şcolari: Dincolo de poveste (1977), Greu mai cresc bărbaţii… (1978), Viceversahop (1981), Micu cel Tare din grupa mare (1984), Ce te-nvaţă o povaţă (1987), Aricioaica doctoriţă (1988), Băieţelul de pe Lună (1988), Vorba bună ne adună (1992), Alfabetul-grădiniţă (1992), Marele fermier Buș-lăbuș (1999), Dumnezeu nu bate cu băţul (2001), Carte pentru câini deștepţi (2003), Câte rude are Nelu (2003) ș.a.

Este autorul unor culegeri de istorii anecdotice din lumea literară: Ulciorul cu pătăranii (1994), Alt ulcior cu pătăranii (2001), precum şi al volumului Scriitorii când erau copii (2004). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1977) şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Mai multe din lucrările sale sunt traduse în franceză, engleză, lituaniană, ucraneană, bielarusă, uzbecă şi alte limbi.

Lucrările sale au fost apreciate la justa lor valoare:
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova şi al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi (1989, pentru cartea Ce te-nvaţă o povaţă)
  • Premiul Salonului Internaţional de Carte Românească, ediţia a II-a, Iaşi (1993, Vorba bună ne adună)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1994, pentru Un ulcior cu pătăranii)
  • Premiul Uniunii Scriitorilor (1999, cea mai bună carte pentru copii a anului Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul special al Bibliotecii Naţionale pentru Copii „Ion Creangă” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a IV-a (2000, pentru cartea Marele fermier Buș-Lăbuș)
  • Premiul „Cartea anului” la Salonul Internaţional de Carte pentru Copii de la Chişinău, ediţia a VII-a (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Premiul „Lecturile copilăriei” la Salonul Internaţional de Carte Românească, ediţia a XII-a, Iaşi, (2003, Carte pentru câini deştepţi)
  • Diploma Consiliului Internaţional al Cărţii pentru Copii şi Tineret, 2006;
  • Premiul Concursului literar de inspiraţie creştină al Centrului Internaţional de Cultură pentru Copii şi Tineret „Sergiu Grossu” (2001, cartea Dumnezeu nu bate cu băţul)
  • Premiul Târgului Internaţional de Carte din Chişinău (2001, pentru cartea Alt ulcior cu pătăranii)
  • Premiul special al Ministerului Educaţiei al Republicii Moldova, acordat la ediţia a IX-a a Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2005, pentru cartea Scriitorii când erau copii).

Fiind deținătorul Diplomei IBBY, este propus pentru traducere în mai multe limbi de circulaţie internaţională, ceea ce pentru un scriitor înseamnă foarte mult.

În urma unei boli incurabile, s-a stins din viaţă la 3 iunie 2007. În data de 10 octombrie 2008, în satul lui de baştină, în cadrul unei manifestări „În memoriam Aurel Scobioală”, a fost dezvelită o placă comemorativă şi a fost conferit numele scriitorului gimnaziului din localitate.

Scobioală, Aurel. Alt ulcior cu pătăranii/Aurel Scobioală. -Chişinău: Prut Internaţional, 2001. -256 p.
martie 2012 – BIBLIOTECA CENTRALĂ A BM „B. P. HASDEU”

Cititorul și „Ulciorul…”

Cică, ulciorul nu merge de multe ori la izvor. Dar dacă e cu pătăranii, merge. Nu la izvor, ci la cititor. Dovadă e că primul „Ulcior…”, apărut cu mai mulți ani în urmă, a mers bine: Acum a venit alt cititor. Vin și eu cu „Alt ulcior…”.

– Autorul: Aurel Scobioală

Scobioală, Aurel. Scriitorii când erau copii / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2015. – 295 p.
Organizatori

Aurel Scobioală se împarte egal între copii serioși și adulți neserioși. Prozatorul ne pune să coborâm pe pământ, în cotidian, să ne dăm seama de ridicolul ce ne joacă festa la fiecare pas, indiferent că suntem oportuniști sau tot personaje ale „Comediei umane”. – Eugen Lungu

Aurel Scobioală este un prozator – pom… Din lucrările sale se înfruptă mii de cititori-de la cei mai mici până la cei mai mari.
– Gheorghe Vodă

Scobioală, Aurel. Marele fermier Buş-Lăbuş / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 1999, Chişinău : Comb. Poligr. – 32 p.
Organizatori

Marele fermier Buş-Lăbuş cuprinde următoarele povestiri istorice: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, hali-Gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Ataman cu… gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Bucefal și Buridan, Moscu, Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.

Scobioală, Aurel. Carte pentru câini deştepţi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2003. –  32 p.
Organizatori

Carte pentru câini deştepţi, aici veți găsi următoarele povestiri istorice:

  1. Necazul lui Lăbuș
  2. Coadă fără obraz
  3. Mergem la veterinar
  4. Spitalul pentru necuvântătoare
  5. Discuția din laborator
  6. La grădina botanică.
Scobioală, Aurel. Învăţăminte din vorbă cuminte / Aurel Scobioală. – Chişinău : Prut Internaţional, 2004. –  32 p.
Învățăminte din vorbă cuminte by Aurel Scobioală

Cartea Învăţăminte din vorbă cuminte cuprinde următoarele povestiri care le puteți lectura cu bunici și părinții: Ce e bine ia cu tine, Cine-i leneșul? După doi iepuri…, Când nu știi ce să spui…, Cine de cuvânt nu ia…, Albina e cuminte…, Cine nu rabdă…, Ce poți face azi…, La mâncare…, Când pe copil îl doare un deget…, Dănuț vrea să fie harnic, Cu răbdarea…, Când doi se ceartă…, Cel isteț…, De șapte ori …, Frica are ochi mari…, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Ziua bună…, Bine faci…, Toiagul bunelului, Și de la pom…, Rădăcinile, etc.

Scobioală, Aurel. Vorbă bună ne adună : Miniaturi pentru copii şi maturi / Aurel Scobioală. – Chişinău : Lumina, 2011. – 95 p.

Cartea Vorbă bună ne adună conține
miniaturi pentru copii și maturi:

  • Cine își schimbă căciula: Cuvânt despre cuvinte, Coadă de topor, Capul plecat, Cine îți schimbă căciula, Spicul cel fudul, Dacă taci pre mult, Apa trece, oaia în vârful dealului, Măgarul și greierul, Dă-mi o pace.
  • Ce e bine ia cu tine: Ce e bine ia cu tine, Când pe copil îl doare un deget, Cine de cuvânt nu ia, Cine–i leneșul?, După doi iepuri, Când nu știi ce să spui, Cel isteț, Cum a copt Stănică zarzăre, Ce poți face azi, La mâncare, Albina e cuminte, Cu răbdarea, Când doi se ceartă, Beșișoarele, Frica are ochi mari, Curajul, Brățara de aur, Surcica, Stănică vrea să fir harnic, Ziua bună, Toiagul bunelului, Și de la pom, Rădăcinele, Cu brazda în cap, Mămulică,-mămăligă, Ochii sperie, Două grăunțe, două fasole, Dulce-i odihna, Doina-i lege, doina-i cânt, Pământul e darnic, Seamănă toamna mălai, Cine are carte, Cine știe carte.
  • Pe-un picior de plai: Codrii, la cetatea Sorocii, Autobuzul cu ”acordeon”, Unde-s iezii lui Creangă?, La Ștefan cel Mare, Ideea lui Dănuț, Teatrul pentru copii.
  • Auzite de la voi: Nu-i corect, tăticule, Cum să văd, las’să fie,Nu m-a ajuns capul, Să-mi spui toate poveștile, Stropifloarea, Cocostâlp, ude-i zăpada? Caii și tractorul, Povestește-mi despre tine, Ieduța, De la cocoș.
  • Cel mai important: Cârligel, pironaș, Duduișa-cu cosiță, Ochișorii, Căpăcele, Ghilimelele, Punctele de suspensie, Apostroful, Liniușa de unire, Linia de dialog, Punctul.
  • Dingerar până la undrea: Gerar, Făurar, Mărțișor, Prier, Florar, Cireșar, Cuptor, Gustar, Răpciune, Brumărel, Brumar, Undrea, Să trăiți, să înfloriți.
  • Merele de fiermie buș-lăbuș: Lăbuș și președintele Americii, Cotoșman în postul mare, Planul, Tofa și ghidușii, Hali-gali, Meri și Marțolea, Lupta lui Atman cu gardul, Despre atenție, prietenie și mulsul oilor, Florica și ceilalți sfinți, Buceafal și Buridan, Moscu , Gaga și Roman, Cel mai gustos avans din lume.
  • Usturoi sălbatic: Ghetușele, Groapa de bobmbă, Calul cel roșu, Șoimu tatei, Mămăligă din patruzeci, și șapte, Harapnicul, lecției, Cu7m ne-am despăețit de Șoimu, De ce l-au ridicat pe Valușa, Usturoi sălbatic.
Scobioală, Aurel. La menajerie! / Aurel Scobioală – Chişinău: Renume, 1995. – 32p .

La menajerie! cuprinde: Menajeria, Leul, Elefantul, Girafa, Hipopotamul, Cangurii, Struții, Iacul, Ursulețul, Veverița, Ariciul, Maimuța, Căprioara și Rinocerul, Vulpea și Iepurele, Zebra, Cerbul, Șerpii, Vulturul, Papagalul, Peștii, Crocodilul, Camelionul, Foca, Pinguinii, castorii și broasca țestoasă, Cocostârcii, Ce am visat noaptea.

Sursa: https://www.bncreanga.md/pdf/aniversari_culturale_2016.pdf