Moses, Brian. Mă simt trist / Brian Moses. – București : Editura Pandora, 2016. – 32 p.

În primii ani de viață, copiii pot avea numeroase emoții pe care nu și le pot explica. Această serie de cărți ilustrate prezintă o parte dintre ele într-o manieră amuzantă, dar totodată încurajatoare. Fiecare carte conține o notă adresată părinților și învățătorilor în care li se sugerează diverse moduri de a-i ajuta pe copii să facă față acestor emoții. Fiecare pagină a cărții conține ilustrații sugestive, bogat colorate; însoțite de text redactat cu litere mari pentru a ușura lectura. Părinții sa-u învățătorii sunt îndemnați s-a citească această carte cu copiii individual s-au în grup. Cartea abordează genul de situații în care copiii se simt triști, sau situații în care comportamentul lor îi întristează pe ceilalți. Totodată, le arată copiilor metode prin care pot alunga tristețea, atât a lor cât și a celor din jur.
Chazerand, Emilie. Bunicul meu / Emilie Chazerand. – București : Didactica Publishing House, 2020. – 28 p.

Autorul caută perfecțiunea textului său, chiar și în alegerea sunetelor. Este ușor de citit și plăcut de auzit. Emilie Chazerand abordează subiectul analfabetismului întra-un mod original. Ea s-a ocupat deja de subiecte de actualitate și putem spune că știe să se adreseze celor mici pentru a-i face să înțeleagă lucrurile cu blândețe!
Textul este simplu, adaptat și ușor de înțeles. Imaginile însoțesc minunat textul. Nicolas Duffaut a produs desene realiste, luminoase. Simțim emoțiile personajelor de acolo, vedem micile detalii pe care textul nu le spune. Pentru copiii care nu citesc, este un ajutor pentru înțelegere. Veți rămâne impresionați de alegerea culorilor, de personajele ușor unghiulare și de ilustrațiile care completează complet paginile si textul. Această carte arată clar că nu este niciodată prea târziu să înveți. Se poate învață, chiar și la o vârstă înaintată. Și chiar și cei mici pot ști lucruri pe care nu le știm. Acest lucru face posibil să se arate că nu adultul este cel care cunoaște și copilul cel care învață; rolurile pot fi inversate. In loc să facem haz de cineva care nu știe, putem folosi ceea ce știm pentru a-l învăța. O experiența grozavă!
Relațiile nepoților cu bunicii rămân de neprețuit, oricât de mult s-ar schimba vremurile. Bunicii sunt modele in viată pentru cei mici si un ajutor de nădejde, în perioade grele, pentru părinți.
Cummings, Phil. Băiatul cu mâini dansante / Phil Cummings. – București : Didactica Publishing House, 2020. – 32 p.

Luptele dintre rege și dragon erau mărețe și zgomotoase, de fiecare dată. Băiatul cu mâini dansante trăia în liniște deplină și nu putea să audă strigătele de luptă. Dar putea să vadă teama teribilă de pe chipurile celor din jurul lui… și cât de ușurați ar fi cu toții dacă nu s-ar mai teme în fiecare zi. O poveste sensibilă despre putere și preconcepții, în care un băiețel surdo-mut îi învață pe cei din jur o lecție despre comunicare și înțelegere.
Hadârcă, Ionela. Uhu : Ghid de reeducare a părinților / Ionela Hadârcă. – Chișinău : Prut Internațional, 2021. – 64 p.

Scriitoarea Ionela Hadârcă propune o carte pentru micul cititor sau pentru părinții dornici sa păstreze tradiția orei de lectura. „Cine a spus că părinții sunt cei care trebuie să-i educe pe copii, și nu invers?”.
Ionela Hadârcă trezește curiozitatea cititorilor săi și lansează cartea sa „UHU! Ghid de reeducare a părinților”.
Uhu Ciuf-de-Pădure, o bufniță înțeleaptă (și foarte modestă), își petrece timpul comparând viața familiei sale – formată din soție, doi pui și bunicii – cu cea a familiei Tartinescu, care locuiește în blocul de lângă pădure și astfel trage cele mai înțelepte și neașteptate concluzii despre cum își educă părinții copiii.
Dar cine a spus că doar părinții și bunicii sunt cei care îi pot educa pe copii?
Uneori, e posibil (ba chiar trebuie) să fie invers!
Savurați o lectură de seară, în timpul căreia veți afla și părerea celor mici despre lucrurile pe care credeți că nu le observă.
VĂ AȘTEPTĂM LA BIBLIOTECÂ SĂ RĂSFOIȚI O NOUĂ COLECȚIE DE POVEȘTI ILUSTRATE!