
Ana Blandiana
Anul nașterii: 25 martie 1942
scriitoare și luptătoare pentru libertate
civică din România
Scriitoarea Ana Blandiana s-a născut pe 25 martie 1942 la Timișoara. A absolvit în anul 1967 cursurile Facultății de Filologie a Universității din Cluj. În anul 1959 scriitoarea debutează în revista Tribuna din Cluj, cu poezia „Originalitate”, semnând pentru prima dată cu pseudonimul Ana Blandiana. În perioada 1959 – 1964 a avut interdicție de publicare, revenind în anul 1964 la revista „Contemporanul”, unde a deținut ani de zile rubrici permanente. În același an publică și primul volum de versuri intitulat „Persoana întâia plural”.
După absolvirea cursurilor universitare, a colaborat o perioadă cu revistele Viață Studențească și Amfiteatru. Publica în anul 1969 volumul de poezie „A treia taină”, pentru care primește Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, premiu obținut și în anul 2000 pentru volumul „Soarele de apoi”. Ana Blandiana a mai semnat și volumele de poezie: „Cincizeci de poeme” (1970), „Somnul din somn” (1977), „Ora de nisip” (1983), „Stea de prada” (1985), „La cules de îngeri” (1998), „Refluxul sensurilor” (2004).
Ana Blandiana este autoarea a două volume de nuvele fantastice: Cele patru anotimpuri (1977) și Proiecte de trecut (1982), a unui roman Sertarul cu aplauze, a șapte volume de eseuri și douăsprezece volume de versuri, publicate în limba română și traduse în 23 de limbi străine.
Ana Blandiana este fondatorul și președintele Academiei Civice, membră a Academiei europene de poezie și Academiei mondiale de poezie. Scriitoarea este distinsă cu numeroase premii, printre care Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania, 1969; Premiul Internațional „Gottfried von Herder”, Viena, 1982; Premiul Național de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia”, 2001; Premiul Internațional „Vilenica”, 2002.
Blandiana, Ana. Spaima de literatură / Ana Blandiana. – București: Humanitas, 2010. – 366p.

Întotdeauna am înțeles vocația că pe o vină care te izolează automat, te îngrădește și iți impune alte legi, alte drepturi și alte datorii. Sunt mai mari? Sunt mai mici? Pentru restul lumii, viață poetului pare o veșnică sărbătoare și, într-o reprezentare banală, poetul este înfățișat încununat cu lauri, diafan, abia atingând pământul. Vocația este fără îndoială o vină, părăsirea vieții este fără îndoială o vină și singura circumstanță atenuantă a poetului este de a fi în egală măsură victimă și vinovat, de-a fi acceptat, doar, un destin zeiesc impus de zeii fără de milă. Singura lui scuză este de a fi acceptat numai în ultima instanță, numai după ce încercase din toate puterile să se împotrivească, să nu părăsească condiția comună, de a fi acceptat numai după ce s-a convins că acesta e singurul lui destin posibil. (Ana Blandiana)
Blandiana, Ana. La cules de îngeri / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – 296 p.

Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce strămoș mi-a greșit ca să-i port-lauri-vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte.
1
Pe Ana Blandiana gravitatea o prinde mai bine decât jocul:
Cerebralitatea liricii ei cultivă cu mai mult noroc seriosul decât umoristicul sau ironicul. (Nicolae Manolescu)
1
Blandiana, Ana. Sertarul cu aplauze / Ana Blandiana. – Chișinău, București: Litera, 1998. -312p.

Această operă este cu adevărat, o lucrare de sertar, scrisă fără gândul și speranța publicării între anii 1983 și 1989 și reprezintă încercarea disperată a cunoscutei poete de a depăși atât definiția genurilor literare uzitate până atunci, cât și primejdiile cenzurii interioare.
– Deschide aripile! țip, plângând în hohote și încercând să i le întind cu de-a sila, în timp ce apa ne ajunge până la gât, ne umple gura și nările, încearcă să înece sunetele care mai plutesc o vreme pe ape.
– Ce rost ar avea? mai aud. Nu poți fugi din propria ta carte…
– Ba da, ba da, ma încăpățânez să hohotesc, să mă zbat, să mai câștig o secundă înghițind…
Blandiana, Ana. Centrul singurătății / Ana Blandiana. – Chișinău: Litera, 1997. – 296 p.

Veșnic plecat de acasă, mereu în documentare în propria să viață, spiritul meu este prea ocupat cu privitul pentru a putea fi cu adevărat înfrânt sau învingător și chiar pentru a putea fi. În această perspectivă, a așteptă nu înseamnă a pierde timpul, ci a te împărtăși dintr-o psihologie colectivă infinit sugestivă; a fi înșelat nu e numai o umilința, ci și o revelație; a fi lovit nu e numai o durere, ci și o descoperire. A merge cu autobuzul, a vizita un bolnav, a fi bolnav chiar, a vorbi cu un copil, a face piața, a întâlni un prieten, a fi nedreptățit, a fi lăudat, a fi iubit, a nu fi iubit devin, din simple întâmplări, situații magice de dezvăluire a lumii, prilejuri de uluitoare surprize în univers. A fi pentru a privi iată o fascinantă terapeutică, iată o soluție. (Ana Blandiana)
Blandiana, Ana. Întâmplări cu arpagic / Ana Blandiana. – Chișinău: Știința, 2002. – 86 p.

Trei cicluri de poezie pentru copii: Întâmplări din grădina mea, Alte întâmplări din grădina mea şi Întâmplări de pe strada mea, reunite sub un titlu comun. Versuri de o inegalabilă frumuseţe, care denotă o sensibilitate poetică aparte, o imaginaţie exuberantă, un limbaj deopotrivă simplu şi select, limpede, dar şi misterios, constituindu-se într-un univers poetic fascinant.
Blandiana, Ana. Întoarcerea lui arpagic / Ana Blandiana. – București: Humanitas, 2008. – 86 p.
Vestitul motan Arpagic s-a întors!

Lumea lui Arpagic este lumea în care tot ce e firesc e miracol. O lume în care se produce miracolul naşterii dintr-o sămânţă cât o gămălie de ac a unei plante cu frunze şi flori, care, la rândul lor, nasc fructe şi seminţe. Iar pe lângă această minune, nimic nu mai pare de neînchipuit: faptul că animalele citesc, păsările au emoţii, fluturii au idei şi legumele sentimente. De altfel, când am scris prima dintre aceste cărţi, nicio clipă nu m-am gândit că o scriu pentru copii. Mă jucam cu mine însămi. Abia după ce, publicând-o, copiii au adoptat-o, am continuat să scriu gândindu-mă la ei ca la nişte parteneri de joc.