Ziua Internaţională a Femeii

Cu toții suntem obișnuiți să o numim în grabă „Ziua Femeii”, dar numele ei este Ziua internațională a drepturilor femeii și are loc în fiecare an pe 8 martie. Sărbătorită pentru prima oară în 1911, la iniţiativa Conferinţei Internaţionale a Femeilor Muncitoare. În 1977, ONU a propus marcarea ei la nivel internațional pentru a susţine lupta femeilor pentru drepturi împotriva discriminării și violența de gen.

Cu această ocazie vă propunem o selecție de cărți care pun în prim plan femeile:

Darie, Pavel. Dor de mamă / Pavel Darie. – Chişinău: Prometeu, 2000: Tip. Centrală, 2000. – 111 p.

……………………………………… Dor de mamă

Ascult cum bate vântul,
Prin rămi suflând ușor,
Frunzișul se frământă,
Șoptind cu glas de dor.

Ascult cum vântul bate
În ramul legănat,
Frunzișu-n cântec arde
De doru-nflăcărat.

Și focul nu se stinge,
Și vântul suflă-n foc,
Și frunza câtă-plânge
Cu dorul la un loc.

Și doru-mi stă pe buze,
Și-n glasul meu se vrea
Și-n zvâcnetul de frunze
Îmi bate inima.

Swift, Graham. De Ziua Mamei : O poveste de iubire / Graham Swift. – București : Litera, 2018. – 175 p.

De Ziua Mamei este un roman remarcabil și extrem de bine scris despre viața pe care o ducem ți despre viețile paralele – poveștile paralele – pe care nu ajungem să le cunoaștem niciodată… S-ar putea să fie cel mai bun roman al lui Swift de până acum. – Observer

Este duminica, 30 martie 1924, Ziua Mamei. Jane Fairchild, orfană în varstă de douăzeci și doi de ani și servitoare într-un conac din Anglia, nu are o mamă pe care s-o viziteze. Se întâlnește în schimb cu iubitul său secret, tânărul moștenitor al unei proprietăți vecine, care se pregătește să ia de soție o femeie mai potrivită statutului său social. A venit așadar timpul ca aventura lor să ia sfârșit. Dar evenimentele iau o turnura pe care Jane n-ar fi putut niciodată s-o anticipeze. Cum arată destinul ei, modelat de evenimentele din aceasta zi de neuitat? Pe măsura ce romanul pendulează între trecut și viitor, bogata viață interioară a lui Jane este pusă în lumină prin poveștile pe care eroina le citește și apoi le spune ea însăși.

De Ziua Mamei de Graham Swift, castigator al Premiului Booker, își surprinde
cititorii prin finețe, senzualitate și profunzime. 

Pașii mamelor noastre: antologie / selecție de Virgil Botnaru și Daniela Botnaru. -Chișinău: Prut, 2020. – 314 p.

Despre mame s-a scris întotdeauna, de la bătrânii tragici greci la post-umaniștii dependenți de sensibilitatea tehnologică. În poezia română, în mod pronunțat pe segmentul ei basarabean, aceasta a fost una dintre temele predilecte. Prezenta antologie, urmărind un secol și jumătate de literatură, ne lasă să descoperim nu numai o gamă largă de trăiri – durerea pierderii, regrete, nostalgii, exaltare, frustrări etc. –, reflectate fie în poezia dragostei filiale, fie în poezia descoperirii sentimentului matern, ci și o diversitate impresionantă de formule poetice. Construit în jurul unei teme ce ne sensibilizează pe toți, volumul de față ne oferă o selecție realizată cu mult discernământ de gustul obișnuit cu poezia adevărată al antologatorilor.
– Lucia Țurcanu

Mama de Victor Eftimiu (1889-1972)

Cât e de drag cuvântul sacru „mama”!
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme,
E lângă noi, în clipele supreme,
Din leagăn pân’ la cea din urmă vamă.

Din veșnicii, ca focul unei steme,
Își flutură a dragostei maramă…
Păstrează-i chipu-n aurită ramă
Și de nimic, nicicând nu te mai teme!

Ocrotitoare-n oarba vijelie
Chiar umbra ei se schimbă în făclie,
Pe drumul drept menită să te poarte.

În fața ei de-a pururi te prosternă!
Simbol duios al patriei, eternă,
Te leagănă de dincolo de moarte!

Weyergans, François. Trei zile cu mama / François Weyergans. -Iaşi: Polirom, 2006. -210 p.

Rătăcesc călare pe câmpia întunecată, în geamătul vântului, fără vreo rază care să-mi lumineze calea, înfășurat în manta-mi. – Ludwig Uhland

Trei zile cu mama laureatul surpriză al premiului Goncourt pe anul 2005. Este un roman polifonic, o dramatizare tragi-comică a uneia dintre cele mai neplăcute experiențe trăite de un scriitor: blocajul creator. Multiplicând la nesfârșit vocile narative, ca fapt, omul din oglinzi, Weyergans – autorul dezvăluie, de fapt, omul sin spatele măștilor succesive pe care le adoptă, cu neputința, fobiile, angoasele și eșecurile sale.

Ţîbuleac, Tatiana. Vara în care mama a avut ochii verzi : roman / Tatiana Țîbuleac. – Chișinău : Cartier, 2018. – 122 p.

Vara în care mama a avut ochii verzi este un roman care poate fi privit din două perspective: nu e o carte obișnuită, dar nici nu iese simțitor din tipare. Cu o dramă marcantă, o trezire la realitate și un personaj care evoluează enorm, romanul este unul dintre cele mai apreciate din ultima perioadă. Este o carte destul de memorabilă.

Îmi amintesc de mama în fiecare zi, ața cum i-am promis pe malul Oceanului. Încerc să nu mint.
Ochii mamei erau o greșeală
Ochii mamei erau resturile unei mame frumoase
Ochii mamei plângeau înăuntru
Ochii mamei erau dorința unei oarbe împlinită de soare
Ochii mamei erau lanuri de tulpini frânte
Ochii mamei erau poveștile mele nespuse
Ochii mamei erau geamurile unui submarin de smarald
Ochii mamei erau scoici crescute pe copaci
Ochii mamei erau cicatrici pe fața verii
Ochii mamei erau muguri în așteptare

Sîrbu, Ion D. De ce plânge mama?: Roman pentru copii şi părinţi / Ion D. Sîrbu. – Craiova: Scrisul Românesc, 1994. – 160 p.

Romanul pentru copii și părinți De ce plânge mama? conține 3 părți:

Partea întâi: Radu nu poate dormi; Trista duminică; Vasul e spart; Ce grea e viața!; Scrisoarea; Lampa, unde-i lampa? Plecarea; Adio, Valea Florilor!

Partea a doua: La porțile pădurii; Baciu – Roșu vorbește singur; Întîmplare cu o ursoaică; De ce e alb părul Magdalenei? Izvorul; Povestea clopoțelului; La Șurianu; Povestea iezerului; De ce beau oamenii?; Ce-a pățit fetița pădurarului Vulcu? ; Codrul Prigoanei; Baba Sofia; Povestea Sălanelor; Domnica; La stâna Lascului; Povestea lui Andrei; Peste Oașa Mică; Oameni de tot felul în Valea Frumoasei; O noapte cu amintiri.

Partea a treia: Pana; Dundi e totuși viteaz; Lumini în întuneric; Unde ești, copilărie?

Lectură plăcută!

Cărți din pandemie

Răileanu, Bogdan. Să nu lași moartea să te găsească / Bogdan Răileanu. – Iași: Polirom,  2020. – 139 p. 

Aceasta este povestea lui Arhip, ciobanul care e posibil sa fi adus la viață balada Miorița. El pornește în transhumantă alături de alți trei ciobani din Munții Vrancei spre câmpie. Pe drum, cel mai tânăr dintre ei este ucis in condiții neclare. Datoria lui Arhip este acum să-l ducă pe tânărul mort înapoi în satul de munte, iar aceasta călătorie se transforma într-o confruntare cu moartea care îl face pe cioban sa-si împlinească destinul – să dea lumii o baladă și un mit fondator. Ca orice autor, Arhip e tentat să pună în poveste experiența lui personala cu moartea. Personajele vorbesc în numele lui. Asasinarea tânărului ciobănaș este doar un pretext pentru a scoate din adâncul lui Arhip un eu tulburat de prezența morții.    

  „Vorbele vin mereu și cu iubirea de sine, cu trufia că poți înțelege și că te poți  face înțeles, cel care povestește arată ce s-a întâmplat dar ,mereu pune și o parte din sufletul lui acolo. Fiecare cu adevărul lui despre lume. Sau poate că vorbele le-au fost date oamenilor ca să se amăgească mai mult cu viața și să nu le fie greu înaintea morții să caute un sens între toate cuvintele sau alinare”. Bogdan Răileanu

 Esinescu, Nicolae. Jurnalul unui scriitor (1972-2012) / Nicolae Esinescu. – Iași: Junimea,  2021. – 191p.  

Jurnalul unui scriitor (1972-2012) de Nicolae Esinencu reprezintă un caz interesant de (re)construire a sinelui și de autodefinire ființială în raport cu evenimentele exterioare (sociale, literare, politice) și cu cele interioare (crize, angoase, revelații). Vom urmări identificarea reperelor identitare definitorii pentru personajul diaristic, acest sine narativ prin excelență, de la efortul de retrăire a „primului sine” raportat la simbolul casei părintești, al figurilor emblematice ale părinților din primul capitol al jurnalului, până la încercările de autoscopie și de dezvăluire a sinelui esențial care decurge dintr-o conștiință reflexivă aplecată asupra înțelegerii lumii și preocupată de drama națională (lupta pentru limba română, grafia latină, ieșirea de sub tutela administrativă a Uniunii Scriitorilor de la Moscova). Vom insista și asupra dialogului intern, a frământărilor interioare din capitolele ulterioare, care configurează o căutare a esențelor scriitorului aflat într-o relație conflictuală cu timpul. 

Jurnalul reprezintă, pe lângă efortul de sinceritate, mai ales saltul evolutiv din raționalitate, din livresc, ieșire de sub gravitația prejudecăților, drumul invers aceluia parcurs de „om” în aspirația lui de a-și crea un instrument de viață pragmatică și de planări exorbi­tante în zona eterică a imponderabilității.  
Vitalie Răileanu critic și istoric literar 

Babansky,  Valeriu. Mojud / Valeriu Babansky. – Chișinău: Tipografia centrală, 2021. – 358 p.    

Romanul lui Valeriu Babansky este o construcție pretențioasă și sofisticată, coborându-ne într-o lume mistică: sec. IX, lumea arabă, o arie a intersecțiilor spirituale, un fel de Terra mirifica. Eroul este un mistic sufit, parcurgând o sinusoidă încâlcită a unei inițieri totale. E și o inițiere a cititorului într-un fel de gândire mistică sincretică, implicând mitologii, teologii, filozofii, diferite, dar compatibile, autorul – naratorul – personajul chiar impunând ideea unei armonii universale. Deși personajul central este Mojud, de asupra întregii gândiri stă imaginea lui Khidr (romanul putea, cu același succes, să poarte numele acestuia).. Deși tradiția islamică îi desemnează doar drept proroci și învățător al lui Moise (Musa, în tradiția musulmană), legendele spun că el poate să apară oricând și în orice chip. Așa se face că spiritul lui Khidr îl înrămează mai întâi pe războinicul participant la companiile din Creta și Sicilia, Hassan Ibn Mansur, dar care devine, iluminat de îndrumarea prorocului, un fel de anahoret. Mai târziu, Khidr îl va îndruma, pe aceeași cale, pe Mojud.  

 „Cartea „MOJUD” nu e doar o carte despre un mistic. În ea o să găsiți expuse tehnici cum să ajungi DINCOLO DE APARENŢE. Veți afla pagini întregi unde se dau îndrumări în acest sens. E ca și cum o carte manual, manual de mistică. Sunt pagini cum să urci treaptă cu treaptă, iar pentru asta nu e destul o oră sau două, o zi, două, o lună, două – ci ani la rând, ba chiar… o vaită!” Vladimir Beșleagă

***

 Valeriu Babansky a fost pentru cei care l-au cunoscut, un om modest, tăcut și retras, se poate  spune că era mereu fascinat de splendori inefabile, de lumi ale Tăcerii…
Cititorul basarabean abia urmează să descopere proza lui Valeriu Babansky, autentica sa valoare națională și europeană. Să-i prețuim rodul muncii, cinstindu-i memoria.  Romanul Mojud este poate cea mai importantă scriere a sa. Este profund simbolic faptul că după ce a terminat munca asupra acestui roman îndelung elaborat, scriitorul s-a stins din viaţă…
Un punct final pus unui traseu de creație exemplar. 
Alexandra Codiţă, medic martie 2010               

Aceste cărți se adresează tuturor celor interesați de literatura română. Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!

Să facem cunoștință cu autorul Alex Donovici

Alex Donovici s-a născut pe 30 iulie 1975 a absolvit în 1994 Liceul de Matematică-Fizică „Traian” din Deva. A urmat cursurile Facultății de Litere, Filosofie și Istorie de la Universitatea de Vest din Timișoara, secția Jurnalistică-Engleză. La finalizarea studiilor, în august 1998, a fost angajat la Pro TV Deva ca reporter, fiind detașat în septembrie 2000 la București, unde lucrează și acum ca Head of the News Desk. Prima carte publicată, Țup. IMPOSIBIL e doar un cuvânt, a apărut în mai 2018. Au urmat Țup, salvatoarea iernii, O iarnă de povești (împreună cu Cristina Donovici), Țup și Pădurea Încremenită, Țup. Nu ai nevoie de aripi ca să poți zbura, Întâmplări vindecătoare (împreună cu Cristina Donovici), Comoara lui Ben, Ale și sufletul cărților și seria „Învățătorii de Grijă“, care s-a deschis în 2021 cu volumul Salvatorii și va continua în 2022 cu noi aventuri alături de necuvântătoare. 

Alex Donovici este, înainte de orice, tatăl Alexandrei, o fetiță frumoasă și tare isteață. Apoi, este soțul Cristinei Donovici, iar împreună au pus bazele proiectului Poveștile Cristinei, un site cu povești audio, scrise de ei pentru fetița lor. Este cel mai tradus autor român de literatură pentru copii, drepturile pentru cărțile sale fiind vândute deja în 9 țări de pe 4 continente. 

Donovici, Alex. Învățătorii de Grijă : Salvatorii / Alex Donovici. – București : Curtea Veche, 2021. – 180 p. 

Oare cum a ajuns un pui de pisică, pricăjit și murdar, în casa unei familii sărace din secolul al XIV-lea? Ce se va întâmpla cu el? Și care îi este oare Misiunea?

Bebe este un motănel care învață alături de Maria, micuța lui stăpână și prietenă, că mai presus decât lucrurile materiale, ceea ce ne face să ne simțim împliniți și fericiți este IUBIREA. Împreună, cei doi trec prin tot felul de situații, mai mult sau mai puțin plăcute, plasate în timpul epidemiei de ciumă din secolul al XIV-lea, și care, însumate, vor duce mai întâi la salvarea familiei Mariei, greu încercată de viață, și apoi la salvarea întregului sat medieval în care trăiesc.

Cum vor fi salvați și cum vor învăța prețioasa lecție a iubirii veți afla citind noua carte a lui Alex Donovici, în care prietenia și aventura se împletesc împreună într-o frumoasă poveste despre dragoste și roadele ei.

Donovici, Alex. Ale și sufletul cărților / Alex Donovici. – București : Curtea Veche, 2020. – 66 p.

Pornește alături de Ale, familia și prietenii ei într-o aventură de redescoperire a cărților, care te va învăța multe lecții importante și te va fascina.

Ale este o fetiță de 10 ani care trăiește într-o lume… din viitor, alături de cățelușa ei, Furnica, de stră-străbunica ei și de părinți. Într-o zi, află de la stră-străbunică, faptul că au existat cândva niște lucruri numite cărți, după ce bătrâna îi dăruiește ultima carte rămasă în lume. Acela este momentul când pentru Ale începe o aventură, care o poartă prin nenumărate peripeții, până când, ajutată de cei dragi, reușește să îl salveze pe Sufletul Cărților, să aducă la lumină, din ceața care o acoperise, Biblioteca orașului. Însă cum s-au întâmplat toate aceste lucruri fantastice vei afla doar citind această carte.

***

În aceste cărți prinde viață o lume întreagă, plină de persoanaje dintre cele mai fascinante. O veți cunoaște pe Țup și vă veți întâlni cu toți prietenii ei fantastici. Cei mici învață de la Țup și prietenii ei să fie darnici și receptivi și să creadă în ei înșiși până la capăt: să nu acționeze împotriva celorlați, ci alături de ceilalți, împreună cu ei. Tot de la ei aflăm că este important să nu judecăm niciodată după aparențe, să credem în noi până la capăt și să nu ne pierdem speranța.

Donovici, Alex. Țup : nu ai nevoie de aripi ca să poți zbura / Alex Donovici. – București : Curtea Veche, 2020. – 112 p.

De ce să citiți a patra carte a seriei Țup? Pentru că micuța ciocârlie născută fără aripi și prietenii ei vor merge la școală, unde vor învăța lucruri foarte importante și vor trăi aventuri incredibile.

Melcul Fulger devine profesor și le explică puilor de ce e Pământul în pericol, iar curcanul Gelu, acum elev, îi învață să lupte împotriva bullyingului. Pe lângă deja iubiții Buhu-Pădurii, corbul Tor, Bosu’ Lăcustă sau puiul de cioară Zăpadă, veți întâlni personaje noi, precum puiuța de urs polar Hope și Magnificul vultur Magnus. Iar Țup… Țup își va transforma visul în realitate. Ea va descoperi că nu are nevoie de aripi pentru a putea zbura și vă va reaminti că imposibil e doar un cuvânt.

Vă invităm să vă bucurați de o nouă poveste despre prietenie, despre iertare și despre iubirea și bunătatea care câștigă întotdeauna marile bătălii.

Donovici, Alex. Țup în Lumea Nouă / Alex Donovici. – București : Curtea Veche, 2021. – 136 p.

Hai la drum cu acești mici exploratori, într-o călătorie unică, plină de culoare, întâmplări neprevăzute și versuri ghidușe. S-ar putea să te întâlnești chiar și cu animale pe care le credeai, probabil, dispărute…

În pădurea în care trăiesc Țup și prietenii ei e mare forfotă. Animalele s-au întâlnit la sfat ca să vadă ce este de făcut cu Hope, prietena lor urs polar, care vrea să se întoarcă la familia ei. Dar cum să facă aceste mici vietăți ca să călătorească până la capătul lumii, tocmai în Groenlanda? După ce se tot gândesc și răzgândesc, ajung în cele din urmă la o soluție și pornesc la drum. În încercarea lor de a-i găsi pe părinții lui Hope, Țup și prietenii ei descoperă atât o lume care moare, cât și una nouă, unde Pământul a renăscut.

Povestea aventurilor lui Țup și ale prietenilor ei în Lumea Nouă nu este doar despre joacă și veselie, ci și despre prietenie, încredere, răbdare și alegeri care pot salva vieți.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă să faceți cunoștință cu cărți pentru copii de la un autor român și poartă peste hotare povești pline de empatie cu faimosul pui de ciocârlie, care explică pe înțelesul copiilor teme importante precum dizabilitatea, stima de sine, încălzirea globală sau alimentația sănătoasă.

Sursa: https://www.curteaveche.ro/a/alex-donovici