Copacul dorințelor de Katherine Applegate

Bătălia Cărților 2022
Categoria: copii (11-14 ani)

Katherine Applegate s-a născut în Michigan, Statele Unite ale Americii. Însă din copilărie și-a cultivat o atenție deosebită și afecțiunea pentru animale: părinții au fost înțelegători și i-au permis să aibă mai multe animale de casă, iar în liceu a lucrat la un cabinet veterinar. A locuit în Michigan, Illinois și Texas până la definitivarea studiilor. Absolventă a Universității Texas din Austin. Autoarea mărturisește cu umor că avut drept specializare principală „Lipsa de Țel”, iar secundară „Nehotărârea”.

Katherine Applegate s-a îndeletnicit cu udarea plantelor (sfârșind prin a le omorî) și servirea cocktailurilor (pe care reușea să le verse), până când și-a dat seama că lumea ar fi un loc mai sigur dacă ar rămâne la profesia de scriitor. De atunci, a scris peste o sută de cărți de copii și adolescenți, multe dintre ele în colaborare cu soțul ei, Michael Grant. Dintre acestea, cele mia cunoscute sunt: The Buffalo Storm, Roscoe Riley Rules, Eve &Adam, Home of The Bave.

Applegate, Katherine A. Copacul dorințelor / Katherine Applegate. – București: Arthur, 2021. – 186 p.

Cartea Copacul dorințelor a fost scrisă de Katherine Applegate și a apărut în anul 2020 la GRUPUL EDITORIAL ART. Cartea are 192 de pagini și se încadrează în categoria Literatura Universală.

Prietenii îi spun Roșu. Lumea din cartier îl numește „copacul dorințelor”. Există un motiv în spatele acestui nume. Totul a început demult, pe vremea când Roșu nu era decât o sămânță minusculă cu aspirații mari. Vin la el oameni din tot orașul și îl împodobesc cu bucăți de hârtie, etichete cu șiret, fășii de pânză și fire de lână. Fiecare dintre aceste ofrande reprezintă un vis, o dorință, o năzuință. Agățate, aruncate la întâmplare sau legate cu fundiță, toate sunt speranțe pentru ceva mai bun.

„Scrisă încântător, povestea își va lasă amprenta pe cititorii de orice vârsta.” The New York Times Book Review

Fii astfel cu copacii

Stejarul vorbitor
Le-a vorbit străbunilor,
Însă restul copacilor, mâine
Vor vorbi și cu mine.

Eu tot ce am învățat
De la ei am adunat.

Dar cei ce vor să afle și să spună,
Sau cei ce nu-i ascultă cu inima bună
N-au să audă o vorbă, niciodată,
De la copacii cu buze de piatră.

Mary Carolyn Davies (1924)

Copacul filosof veghează asupra comunității și este gazdă pentru vietăți diverse, inclusiv pentru Samar – o fetiță de zece ani care îl vizitează des noaptea. Samar are o singură dorință: să-și facă un prieten. Mutată recent în comunitate, împreună cu familia ei de origine musulmană, nu reușește să se integreze printre ceilalți. Totuși, copacul dorințelor găsește o soluție pe care o transformă într-una dintre cele mai frumoase relatări despre acceptare.

Autoarea scrie într-un mod extrem de înduioșător despre prietenie, bunătate, grijă, toleranță și acceptare. Relatarea se întâmplă din perspectiva unui copac – stejar pe nume Roșu, supranumit „Copacul Dorințelor”, și prietenul de companie – cioara pe nume Bongo.

Sunt numeroase studii care arată că plantele și copacii ar avea conștiință proprie, însă ficțiunea creată de Applegate merge dincolo de conștiință și pune în context o întreagă filosofie de viață, de folos nu doar pentru cei mici, ci și pentru noi, cei mai mari. Iată câteva abordări utile:
Abordează subiectul inegalității etnice și transmite ideea de acceptare indiferent de diferențe;
Nu idealizează lumea și natura, ci povestește firesc despre lucrurile neplăcute din viață. O perspectivă utilă nu doar pentru copii, ci și pentru adulți. Pentru că uneori avem tendința să uităm că mai puțin binele face parte din mersul lumii și că e complet firesc.
Vorbește despre iubire autentică de sine și despre simpla bucurie de a fi în viață.
Este un mare dar, cu adevărat, să te iubești așa cum ești.

Fragmente din carte

În fiecare an, în prima zi din luna Mai, oamenii își scriu dorințele pe o hârtie pe
care o agață de crengile stejarului „Roșu”:

Aș vrea un skateboard zburător.
Aș vrea o lume fără războaie.
Aș vrea o săptămână fără nori.
Aș vrea cea mai mare ciocolată din lume.
Aș vrea să iau zece la teza de la geografie.
Aș vrea vrea ca doamna Gentorini să nu fie așa de morocănoasă dimineața.
Aș vrea să poartă vorbi hamsterul meu.
Aș vrea să se facă tata sănătos.
Aș vrea ca măcar din când în când să numi mai fie foame.
Aș vrea să fiu atât de singur.
Aș vrea să știu ce vreau
.

***

Ce pot să zic? Natura este șireată. Iar oamenii sunt… îmi pare rău s-o spun, dar cei mai mulți dintre voi nu prea aveți spirit de observație. Dacă sunteți genul curios sau neîncrezător, poate că o să întrebați cum comunică exact copacii. Ați putea afla singuri studiind vreo unul, un plop tremurător sau un arbore de gumă, ca să le descifrați magia. Oamenii vorbesc cu ajutorul plămânilor, al gâtului, al laringelui, limbii și buzelor, grație unei simfonii complexe de sunete, respirații și mișcări. Există, însă, o mulțime de alte mijloace de a transmite informația. O sprânceană ridicată, un chicotit înăbușit, o lacrimă ștearsă: aceasta sunt și ele modalități de a vă exprima. Pentru un copac, comunicarea este la fel de complicată și de miraculoasă ca și pentru oameni. Într-un dans misterios al luminii soarelui, al zahărului și al apei, al vântului și al solului, noi construim punți invizibile prin care ne conectăm cu lumea. Broaștele au modurile lor de a se conecta. La fel și câinii. La fel și tritonii sau păiajenii, elefanții sau vulturii. Cum procedăm exact? Asta-i treaba noastră să știm și a voastră să descoperiți. Natura apreciază și ea un secret de calitate.

***

Se vorbește greu cu copacii. Nu prea ne pricepem să stăm la taifas. Copacii vorbesc, totuși, cu anumite făpturi, cele în care știm că putem avea încredere. Vorbim cu veverițe. Vorbim cu neobosiții viermi. Vorbim cu fluturii cei spilcuiți și cu rușinoasele molii. Păsările? Sunt încântătoare. Broaștele? Țâfnoase, dar bune la suflet. Șerpii? Nesuferit de bârfitori. Copacii? N-am cunoscut niciodată vreun copac pe care să nu-l plac. (pag. 9-10)

***

Dacă ăsta ar fi fost un basm, v-aș fi spus acum că Samar avea ceva magic. Că vrăjea animalele, de pildă. Animalele nu pleacă de bună voie din cuiburile și din vizuinele lor. Se tem de oameni și au toate motivele. Dar nu suntem într-un basm și nu există nicio vrajă. Animalele se luptă pentru resurse, la fel ca oamenii. Se mănâncă unele pe altele. Se bat care să domine.

Natura nu este întotdeauna bună, dreaptă și frumoasă. Dar uneori se petrec surprize. Iar Samar îmi amintea în fiecare noapte de primăvară că există frumusețe în liniște și grație în acceptare. Și că nu ești niciodată prea bătrân să fii surprins. Scorburile reprezintă dovada că ceva rău care ți se întâmplă poate deveni ceva bun, cu destul timp, cu grijă, și cu speranță.

***

… nu voiam să pierd niciun moment din puțina viață care îmi rămăsese.
Voiam să sorb stelele.
Voiam să simt aripile pufoase ale puilor de bufniță.
Voiam să-mi întind rădăcinile măcar un pic mai departe, înainte să se termine noaptea.
Voiam să mă răsfăț cu contemplarea tăcută a vieții, a dragostei, a tot ce înseamnă ea.
Voiam să filozofez.

Carte Copacul dorințelor este scrisă încântător, povestea își va lăsa amprenta asupra cititorilor de orice vârstă. Această carte descrie natura foarte frumos, povestește despre animale și proveniența numelor lor, relațiile dintre oameni și mediul natural din punctul de vedere al animalelor și plantelor etc.

Selectată în cadrul Concursului de lectură Bătălia cărților 2022, secțiunea copii, cartea vă așteaptă pe raft, iar tu, dragă cititor, probabil, vei avea de învățat multe
din această poveste.

Ca să aflați povestea mai departe, vă așteptăm cu drag la Biblioteca Alexandru Donici, pentru a vă înscrie la concursul de lectură „Bătălia cărților” – 2022.
Citește! Fii cititorul anului 2022!

Lois Lowry – scriitoare pentru copii

Lois Ann Lowry (n. 1937) este o scriitoare americană de cărți pentru copii și tineri, renumită pentru subiectele “grele” abordate în cărțile ei.

Lois Lowry

20 martie 1937 (vârsta 84 de ani)

Honolulu, Hawaii, Statele Unite

autoarea mai multor cărți pentru copii și adolescenți

Lois Ann Lowry s-a născut în Oahu (Hawaii, SUA). Numele de familie arată originile norvegiene ale descendenței paterne. Ea este al doilea dintre cei trei copii, Helen, sora mai mare și Jon, fratele mai mic. În 1962, sora ei mai mare Helen a murit prematur la vârsta de 28 de ani. Trauma suferită au determinat-o pe Lowry să scrie aclamatul roman A Summer to Die. Tatăl său, Robert, era medic al armatei și în anii după cel de-al doilea război mondial a dus familia la diferite relocări forțate, mai întâi la Brooklyn (New York City) apoi la Carlisle (Pennsylvania), Tokyo (Japonia), Governors Island.

Înainte de a se apuca de literatura pentru copii, a fost fotograf și jurnalist independent în anii șaptezeci. Stilul ei jurnalistic a atras atenția editurii Houghton Mifflin, care după o oarecare presiune a reușit să o determine să scrie prima ei carte, A Summer to Die, publicată în 1977. În cariera sa de scriitor, a câștigat de două ori prestigioasa Medalie John Newbery, prima dată în 1990 pentru cartea Numără stelele (Number the Stars) și mai târziu pentru The Giver (1993).

Printre temele preferate ale lui Lowry în lucrările sale se numără rasismul, Holocaustul, crima și boala terminală. Este cunoscută pentru faptul că scrie despre subiecte dificile, distopii și teme complexe în lucrări pentru publicul tânăr.

Lowry, Lois. Numără stelele: O poveste din  Copenhaga / Lois, Lowry. -București: Arthur, 2015. -158 p.

Numără stelele este o poveste tulburătoare despre iubire, curaj și altruism,
într-o lume stăpânită de frică.

Este anul 1943, iar pentru Annemarie Johansen viaţa în Copenhaga e un amestec de îndatoriri pentru şcoală, de lipsuri şi foamete, totul desfăşurându-se sub privirea atentă a soldaţilor germani aflaţi la fiecare colţ de stradă. Curajul pare să-şi mai găsească loc doar în poveştile pe care fetiţa i le spune seara la culcare surorii ei mai mici, Kirsti. Aflând de raziile autorităţilor germane pentru ridicarea populaţiei evreieşti, familia Johansen hotărăşte s-o salveze pe Ellen Rosen, cea mai bună prietenă a fiicei lor, dând-o drept propriul lor copil. Dar asta va fi oare de ajuns? Răspunsul îl găsiți în carte…

Această carte de beletristică este perfectă pentru zilele de weekend pe care le petreci în confortul propriului tău cămin, făcând parte din categoria cărților a căror subiecte au trezit și vor trezi mereu atenția cititorilor.

Lowry, Lois. Darul lui Jonas / Lois Lowry. -București: Arthur, 2016. -203 p.

„Roman puternic şi provocator, Darul lui Jonas va stimula cu siguranţă
generaţii de tineri să citească şi să gândească.“

Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub control. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. Nimeni nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoanei i s-a desemnat un rol în cadrul comunităţii, iar conducătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi. Jonas este diferit de ceilalți locuitori. Are sentimente. Astfel de persoane se nasc foarte rar în comunitatea lui Jonas și pentru ele există o meserie specială.

Lois Lowry ne descrie o lume fără amintiri, sentimente, culori și pericole. Ceea ce m-a marcat cel mai tare a fost ”Punerea pe liber”. Bătrânii, copiii cu dizabilități și oamenii care încalcă de trei ori o regula sunt ”puși pe liber”, adică li se injectează o substanță pentru a-i ucide. Comunitatea știe ca cei ”puși pe liber” sunt trimiși într-o lume mai bună decât a lor. Mai sunt și alte aspecte care trebuie discutate, dar le veți descoperi pe parcursul lecturii.

Lowry, Lois.  Făuritoarea de albastru / Lois, Lowry. -București: Youngart, 2017. -200p.

Făuritoarea de albastru reprezintă a doua carte din universul Darul lui Jonas. Trecând printr-o serie întreagă de dezastre, civilizația a regresat pană la un stadiu primitiv. Cei slabi sunt alungați din rândul semenilor, căci nu li se găsește nici un rost în comunitate. În această lume, o copilă cu un beteșug la picior, rămasă de izbeliște după moartea mamei sale, este pe cale sa fie alungată din satul în care și-a trait toată viata. Ceia ce o salvează este talentul cu care e înzestrată. Kira stăpânește arta brodatului ca nimeni alta și astfel ajunge să i se încredințeze o enormă responsabilitate. Dar Kira întrevede niște secrete teribile ascunse de către cei ce dețin puterea. Responsabilitatea ei e chiar mai mare decât ar fi crezut vreodată.

Lowry revine la o lume metaforică  a viitorului, cum crease și  în romanul câștigător al Medaliei Newbery, Darul lui Jonas… Găsim  suficient  material de reflecție și de discuție, cât  și un strop de magie și un tulburător indiciu despre celebrul final ambiguu al precedentei cărți.“

Cărțile sala au stârnit cele mai diverse reacții, de la introducerea lor în programa obligatoriu până la interzicerea în școli. Deși diferite ca stil și subiecte abordate, toate cărțile ei revin la tema relațiilor umane. În present, Lois  Lowry locuiește  în Cambridge, Massachusetts, unde continuă să scrie.

Dragi utilizatori ai  bibliotecii, nu ratați șansa de a avea un prieten fidel – cartea.

Nouăsprezece trandafiri – Mircea Eliade

Eliade – spirit convins până la obsesie că este obligația fiecăruia
să dea tot ce e mai bun în el culturii. – Emil Cioran

Mircea Eliade

 9 martie 1907 – 22 aprilie 1986

scriitor, filozof și profesor

Mircea Eliade s-a născut pe 9 martie 1907 (24 februarie, pe stil vechi), în București și a decedat pe 22 aprilie 1986, la Chicago, SUA. A scris opere foarte importante, atât literare, filosofice, cât și științifice, lăsându-și amprenta la nivel internațional mai ales în ceea ce privește istoria religiilor și prin faptul că a fost tradus în 18 limbi.

Filozoful, publicistul, romancierul Mircea Eliade s-a impus în literatura şi cultura universală printr-o vastă operă literară, ştiinţifică, publicistică care l-a situat printre personalităţile notorii ale secolului XX. Sa născut la 9 martie (în alte surse – 13 martie) la Bucureşti, în familia ofiţerului Gheorghe Ieremia (care-şi va schimba numele în Eliade din admiraţie pentru Heliade Rădulescu) şi a Ioanei (n. Stoenescu).

Mircea Eliade a îmbogăţit literatura română cu o viziune nouă, scriind întâiul roman exotic în adevăratul înţeles al cuvântului. – George Călinescu

Eliade, Mircea. Nouăsprezece trandafiri. Mircea Eliade. Bucureşti : Humanitas, 2008. -232p.

Nouăsprezece trandafiri sau 19 trandafiri este un roman scurt de Mircea Eliade. Este un roman fantastic inspirat de mitul lui Orfeu. A fost scris la Eygaliéres în august-septembrie, 1978 și Chicago în februarie 1979. Ultimul lui volum de povestiri, apărut în 1980, arta lui Mircea Eliade atinge o esențializare pe care prozatorul a căutat-o în scrierile sale literare dintotdeauna. Dincolo de întâmplări, dincolo chiar de nostalgia evocării, o temă prezentă în multe din prozele sale fantastice dobândește acum o pondere covârșitoare: semnificația actului creator. Personajele nu mai sunt oamenii obișnuiți de altădată, încercați de întâmplări enigmatice și pline de semnificații, ci scriitori, artiști sau matematicieni pe cale să descopere o taină esențială pentru ei și pentru omenire.

Încadrarea operei | Tema | Structura şi compoziţia

Roman fantastic de dimensiuni mai reduse, „Nouăsprezece trandafiri” a fost publicat în februarie 1979. Întâlnim aici temele preferate ale prozei lui Mircea Eliade: ieşirea din timp, manifestarea sacrului prin obiecte şi acte profane, literatura ca valorificare şi prelungire a creativităţii mitologice, tema teatrului/spectacolului, camuflarea sacrului în profan (se ascunde după aparenţe), esenţa sacrului se dezvăluie doar celui care ştie să vadă etc.

Romanul cuprinde 25 de capitole organizate pe două planuri narative: unul simbolic, mitic, parabolic şi altul realist între care personajele pendulează permanent.

Spectacolul

Tabloul I. În concepţia personajelor lui Mircea Eliade, scopul tuturor artelor este acela de a releva „dimensiunea universală, adică semnificaţia spirituală, a oricărui obiect, sau gest, sau întâmplări, cât ar fi ele de banale sau ordinare”, în acelaşi timp, „descifrarea sensurilor simbolico-religioase ale evenimentelor, prin intermediul spectacolului dramatic poate deveni un instrument de iluminare, de mântuirea mulţimilor”. Ca urmare, pentru omul modern, o asemenea manieră de a practica arta dramatică reprezintă singura posibilitate de a dobândi libertatea absolută. Exerciţiul spiritual al identificării simbolurilor sub învelişul banalelor întâmplări cotidiene este însă destul de greu de practicat de omul zilelor noastre.

Revelarea semnificaţiilor simbolice se obţine „participând la un spectacol dramatic, cuprinzând adică dialoguri, dans, mim, muzică şi acţiune”. Dintr-o asemenea perspectivă, A.D.P. creează spectacolul dramatic care se poate transforma într-o nouă tehnică a mântuirii.

  • Tabloul II prezintă rolul animalelor în istoria universală (Căprioara, zimbrul, măgarul).
  • Tabloul III prezintă dansuri, pantomime şi cântece întemeiate pe mituri şi legende.
  • Tabloul IV conţine valoare artistică – valoare filosofică. Istoriografia oferă evenimente  exemplare.

Creaţia dramatică a lui A.D.P. încearcă să reproducă creaţia divină. Prima piesă se numeşte simbolic: „La început a fost sfârşitul”. Din haosul iniţial Demiurgul a realizat marea sa Creaţie (Cosmogonia). Dintr-un haos similar, dar al artei, „se va crea Universul imaginar (….) un Univers dramatic, adică creat anume pentru spectacol – şi care numai întâmplător e semnat cu numele meu”.

Fantasticul

Fantasticul la M. Eliade este sacru şi stă sub semnul irealului bachelardian („la fonction d’irréel”). Rudolf Otto[1] defineşte sacrul „un fapt iraţional şi specific, o categorie de interpretare care nu există decât în domeniul religios”. Sacrul are funcţia de mediere între realitatea transcendentă (Dumnezeu) şi homo religiosus. Această mediere se realizează prin mit, rit sau simbol.

Opera lui M. Eliade este încărcată de simboluri. Simbolul revelează sacrul, el însuşi este o „hierofanie” (formă de manifestare a sacrului în profan).

Tema

Tema este salvarea prin teatru, la care se adaugă mai multe teme: „căutarea tatălui”, Orfeu şi Euridice, Crăciunul şi Naşterea lui Cristos, iar pe un plan mai abstract jocurile amneziei şi ale anamnezei. Spectacolul este interpretat ca un mister, taină, „itinerar iniţiatic al revelaţiei”, Eliade valorificând aici motivul ieşirii din istoric prin intermediul spectacolului, viaţa dobândeşte sensuri noi prin pătrunderea în timpul mitic. Destinul se transformă în spectacol, omul devine demiurg, creator de noi lumi: „Cât timp ne vom putea costuma şi vom putea juca – suntem salvaţi„, salvare ludică din ghearele timpului. Absenţa teatrului propriu-zis ne apropie de teatrul absurdului. Începutul este de tipul ex abrupto. Finalul este deschis, specific prozei fantastice.

Personajele

Personajele romanului întruchipează oameni obişnuiţi, antieroi [2] în tradiţia romanului modern. Ceea ce îi scoate din banalitate este un accident, o pătrundere întâmplătoare sub incidenţa sacrului. Pandele este amnezic, adică şi-a pierdut funcţiile transcendentale şi sensul său de fiinţă iniţiată, dar prin revelaţia din noaptea de Crăciun se înscrie în galeria antieroilor.

Laurian şi Niculina sunt personaje-mesageri, purtătorii unor informaţii prin care poate fi pus în funcţiune motorul lumii. Ieronim Thanase este iniţiatul, un fel de personaj reper în scrierile lui Eliade care aici are misiunea de a duce Europei mesajul despre teroarea comunistă.

Eusebiu Damian este vocea narativă, un păstrător al mesajului, un antierou tipic. El este un personaj narator şi martor al întâmplărilor, un alter-ego al scriitorului. El are misiunea să înregistreze întâmplările şi, ca şi cititorul, este subiectul unui îndelungat proces iniţiatic. Dar ratează iniţierea, fiind cuprins de somn, somnul semnificând ignoranţă, moarte spirituală, dificultatea comunicării dintre sacru şi profan, înfrângerea somnului, ar face posibilă obţinerea imortalităţii. Dar Eusebiu Damian ratează, pierde accesul la tainele ultime. A rămâne treaz înseamnă a fi prezent în lumea spiritului, trezirea înseamnă redescoperirea adevăratei identităţii, a sufletului. La Platon „a cunoaşte” înseamnă „a-ţi reaminti”. Anamneză, din perspectivă platoniciană, presupune reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.

Pandele este amnezic, pentru el accesul spre trecut este inaccesibil. Amnezia înseamnă uitarea experienţei trecute, trăirea experienţei trecute în prezent ca pentru prima oară (sacralitatea lucrurilor, prospeţimea lor). Imposibilitatea amintirii evenimentelor aparţinând trecutului, înseamnă înstrăinarea de condiţia sacralităţii umane. Rolul spectacolului este de a reactiva memoria imperfectă a personajului. Niculina încearcă acest lucru la prima întâlnire, când interpretează 3 spectacole cu încărcături mitologice. Relatarea cronologică a întâmplărilor este întreruptă, pentru a aduce în prim plan prin intermediul jocului capricios al memoriei, alte evenimente disecate sub lupa amplelor confruntări de idei.

Eliminarea blocajului amnezic se realizează tot pe cale mitică, prin arta reprezentaţiei dramatice. Anamneză se produce prin „gesturi, prin incantaţii, prin spectacol”. A.D.P. prin intermediul spectacolului realizat de grupul de tineri actori din Tabără îşi modifică destinul artistic, renunţând la memorii şi roman, pentru a se consacra în exclusivitate teatrului. Ruinele unde se desfăşoară spectacolele semnifică degradarea mitului.

Naraţiunea

Naraţiunea evoluează de la simpla relatare la nivelul mitic, prin procedeul mitologizării faptului banal. Romanul se caracterizează prin ambiguitatea naraţiunii şi interferenţa planurilor.Tehnicile narative folosite de M. Eliade sunt cele specifice prozei fantastice a autorului, scrise după război: tehnica amânării subiectului prin reveniri la întâmplări petrecute anterior (povestirea primei întâlniri a Maestrului cu Serdaru şi Niculina abia în capitolul 3), tehnica colajului, naraţiunea la persoana l, confesiunea, monologul, tehnica relativizării perspectivei.

Tehnica palimpsestului presupune citirea printre rânduri a mesajului, descifrând simbolurile şi semnificaţiile pe care Mircea Eliade atât de bine le camuflează.

Titlul

Titlul, „Nouăsprezece trandafiri”, „simbolul apare cu sensuri mistice, de renaştere, florile vin ca semn al ieşirii în eternitate” [3]. Trandafirul (floarea cu treizeci de petale) a fost preluat în creștinism ca simbol a iubirii, a învierii şi a solidarităţii, fiind considerat imagine a sufletului şi a lui Hristos. Este asociat simbolic roţii timpului şi sugerează sensurile spaţiului labirintic.

În simbolismul cărţilor de tarot, a nouăsprezecea este cartea Soarelui, simbol al armoniei, reprezentând zodiacul, soarele cu şapte raze şi fiinţa dublă. Prin aceste atribute, numărul se apropie ca semnificaţie de sugestia evadării, pe care o are în opera lui Eliade. În final, şase dintre ei se ofilesc şi rămân treisprezece trandafiri; atât culoarea cât şi numărul simbolizează viaţa renăscută, căci, cifră a Morţii în cărţile de tarot, treisprezece desemnează un ciclu (doisprezece), peste care se adaugă o unitate, un început, în scrierile lui M. Eliade cel mai adesea revine cifra 19, cod al armoniei, către care aspiră fiinţa.

Mesajul

Libertatea este văzută ca o stare privilegiată a celui care scapă de sub teroarea istoriei, prin moarte sau prin evadarea din timp graţie spectacolului teatral sau meditaţiilor. Mesajul romanului oferă prima conotaţie, cea referitoare la funcţia magică a teatrului ca spectacol, artă gândită ca ritual iniaţic prin care spectatorul retrăieşte actul evocat. A.D.P. descoperă o poartă de intrare într-un alt timp după ce personajul participă la spectacolele de teatru experimental ale lui Ieronim Thanase, regizorul cu nume simbolic, aducând aminte de zeul morţii Thanatos.

Apelul la Orfeu şi Euridice este cea de-a doua conotaţie mitică a romanului, legată atât de fenomenul amnezie/anamneză, cât şi de misterele de tip şamanic practicate în antichitate. Mitul lui Orfeu ne trimite cu gândul la cel care merge în Infern pentru a-şi recupera soţia, pe Euridice, dar pe care o pierde definitiv fiindcă nesocotește interdicţia de a-i vedea faţa înainte de a ieşi din Infern. Doctrina orfică este explicată astfel: după moarte sufletul se îndreaptă spre Hades; celui bun i se permite să apuce pe drumul din dreapta spre câmpiile sfinte, unde poate bea apă proaspătă din Lacul Memoriei; păcătoşii sunt împinşi către drumul din stânga, ei sunt sortiţi reîncarnării şi sunt obligaţi să bea din izvorul Lethe, ca să uite întâmplările lor din cealaltă lume.

În „Nouăsprezece trandafiri” această conotaţie se descifrează mai ales din perspectiva finalului, când A.D.P. are revelaţia a ceea ce i se întâmplase în noaptea de Crăciun 1933. Asemenea lui Orfeu, nu rezistase ispitei de a-şi contempla iubita (actriţa care jucase rolul Euridicei). În cabana aceea de lângă Sibiu, târziu, către dimineaţă, este cuprins deodată de o sete grozavă, vede la fereastră o fată tânără blondă, cu părul despletit pe umeri, revine în dormitor, unde dă cu ochii de Euridice, cu care fata de la geam se asemăna izbitor, nu mai este în stare să înţeleagă nimic şi… din acea clipă nu şi-a mai adus aminte nimic (băuse oare din izvorul Lethe?).

Intrarea în uitare reprezintă, de fapt trăirea în timpul istoric, întoarcerea în sacru
se face prin ritualul anamnezei.

Piesa scrisă de Pandele începe cu sfârşitul şi îşi comentează intenţiile astfel: „La început a fost ceea ce va fi şi la sfârşit şi apoi din nou la început – la început a fost haosul”. În viziunea lui cititorul trebuie şocat, indignat. Numai după aceea poate avea loc, cum spune Niculina, răsturnarea, trezirea, reintegrarea. Când revine în locul în care s-a petrecut misteriosul episod, după ce se iniţiase în tehnicile evadării, reuşeşte să se elibereze de teamă şi de sete şi trece în tărâmul libertăţii absolute.

Pandele poartă în sine o experienţă neobişnuită, dar ale cărei sensuri au rămas camuflate dintr-un omenesc sentiment de frică; apariţia misterioasă a fiului reprezintă un semn, anume al întoarcerii la întâlnirea cu Euridice, adică în momentul în care i-a fost deschis drumul spre infern, spre o altă devenire. Fiul devine astfel calea, în sens biblic, reînvierea prin moarte. Ridicându-se asupra paradoxului esenţial (moarte-nuntă), el înţelege că fiinţa este „condamnată la libertate absolută„, numai că trebuie să-şi aleagă drumul spre ea încă din timpul vieţii.

Evadarea din lumea aceasta, ruperea de durata profană şi intrarea în Marele Timp înseamnă dobândirea libertăţii absolute – condiţie a mântuirii sufletului, cea de-a treia mare conotaţie a romanului.

Detaliile textului se armonizează în jurul mitului cristic. Vârsta de 33 de ani, vârsta lui Iisus, când Pandele scrisese Orfeu şi Euridice, piesă pusă în scenă şi apoi înlocuită de autorităţi cu grupajul de colinde Steaua sus răsare, întâmplarea insolită din noaptea de Crăciun, noaptea naşterii Mântuitorului.

Asemănarea dintre Orfeu şi Iisus e mărturisită de însuşi Pandele într-o primă discuţie cu Serdaru. Dar, în timp ce Orfeu este văzut ca erou civilizator în plan artistic, Iisus este eroul civilizator al lumii în plan moral, în acest context, moartea fizică, înseamnă mântuirea sufletului, căci existenţa lui se prelungeşte în sacru.


  • [1] Rudolf Otto, Sacrul. Despre elementul iraţional din ideea divinului şi despre relaţia lui cu raţionalul, Ed. Dacia, Cluj-Napoca,1996
  • [2] I.P.Culianu – Mircea Eliade, Ed. Nemira, 1995
  • [3] Doina Ruşti – Dicţionar de simboluri din opera lui M. Eliade, Ed. Vremea 2005, p. 208