„Aşa e viaţa, iar noi suntem precum iarba care se coseşte şi e pusă la cuptor ca să se usuce” – Jerome K. Jerome
Jerome Klapka Jerome (n. 1859 – d. 1927) a fost un renumit scriitor şi umorist englez. Cea mai cunoscută lucrare a sa este povestirea Three Men in a Boat (Trei oameni într-o barcă) publicată în 1889. Jerome a scris această povestire după ce s-a întors din luna de miere cu o barcă pe râul Tamisa. Ceilalţi doi protagonişti ai povestirii sunt inspiraţi de figurile a doi buni prieteni cu care pleca deseori în călătorii cu barca.
Imediat după apariţie, cartea a devenit un bestseller şi în primii 20 de ani de la publicare s-au vândut peste un milion de exemplare în toată lumea, fapt ce i-a asigurat confortul financiar. Datorită acestui succes copleşitor Jerome s-a hotărât să scrie şi o continuare, intitulată Three Men on the Bummel publicată în 1900, inspirată de o scurtă şedere în Germania. A continuat să scrie eseuri, nuvele şi piese de teatru, dar nu a reuşit să egaleze succesul obţinut cu Three Men in a Boat.
După ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm.
În timpul primului război mondial s-a oferit ca voluntar, dar din cauza vârstei sale (56 de ani) a fost respins. A servit totuși ca şofer de ambulanţă pentru armata franceză. După încheierea războiului, şi-a scris memoriile sub titlul My Life and Times publicată cu un an înainte de moartea sa (1926).
Stilul său scriitoricesc cald, glumeţ şi nepretenţios l-a ajutat să devină popular şi să influenţeze numeroşi umorişti şi satirişti englezi şi străini.
Cartea Jubiliară – Trei într-o barcă,
– 1889, 130 de ani de la publicare
Trei într-o barcă este un roman satiric, în care trei londonezi, J., George și Harris, împreună cu Montmorency, câinele lui J., fac o călătorie de plăcere pe Tamisa.
Jurnalul de călătorie a lui J. (de la Jerome) este „condimentat” cu amintiri amuzante sau cu întâmplări din istoria Angliei, care au avut loc în locurile prin care treceau.
Ceea ce se dorea a fi o călătorie relaxantă, se dovedește până la urmă o aventură în toată regula, plină de peripeții amuzante, începând cu facerea bagajelor și până la ploaia care a pus, în mod neașteptat, capăt expediției. Apropo de ploaie, buletinul meteo era cam ca în zilele noastre. Sau pe aproape.
„Eu cred că, dintre toate prostiile enervante cu care suntem bombardați, mistificarea numită „buletin meteo” este cea mai gravă. Aceasta prognozează cu precizie ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri și exact opusul a ceea ce se va întâmpla astăzi.”
Cei trei eroi ai romanului: autorul, George şi Harris, (fără a mai socoti şi câinele) pornesc să petreacă două săptămâni pe apele Tamisei, întru a se întrema de sutele de boli de care li se năzare că suferă. Situaţiile comice prin care trec aceste personaje te binedispun şi te încurajează să citeşti cu pas galopant. Felul cum îşi pregătesc bagajele pentru călătorie, tendinţa autorului de a uita întotdeauna periuţa de dinţi, încercările nereuşite de a deschide o conservă, ciocnirile amuzante cu tot felul de indivizi stranii pe parcursul călătoriei, comicul situaţiilor când pregătesc mâncarea, când aleg unde să doarmă şi când se ciondănesc cu ,,Eu muncesc mai mult decât toţi”, toate astea şi încă multe altele îţi dezvăluie stilul umoristic bine individualizat al autorului. Şi mai sunt incursiunile interesante în care se amintesc mai multe întâmplări amuzante din viaţa eroilor, precum cea cu brânza cu miros insuportabil, care a scos afară pe toţi pasagerii dintr-un compartiment de tren, sau cea cu instalarea unui tablou pe perete, unde s-au implicat mai multe persoane la cererea celui care ,,vroia să facă totul singur” etc.
Romanul impresionează nu doar prin comicul situaţiilor, ci şi prin identităţile bine conturate ale celor trei prieteni.
Harris întotdeauna ştie ,,un locşor după colţ unde se găseşte ceva ce nu s-a mai pomenit în materie de băutură”, George iubeşte să doarmă mult şi se pare că este cu adevărat treaz doar când se adună toţi să mănânce, iar câinele iubeşte să se ia la harţă cu ceainicul şi să latre şi el când se face vreun toast.
Trei într-o barcă e o carte pe care s-o citești în vacanță, în metrou, în tren sau în sala de așteptare a medicului stomatolog. E o lectură ușoară, amuzantă, care poate contrazice cam tot ce credeai despre umorul englezesc.
Lectură plăcută!!!
Amintiri din copilărie se intitulează cea mai importantă creaţie a lui Ion Creangă, primul roman rural românesc, nu prin întindere, ci prin faptul că ne dă o imagine a universului rural românesc de la mijlocul sec. al XIXlea. În roman predomină tema realistă, satul şi ţăranul. Ideea este însă romantică, fiindcă dragostea faţă de satul natal, de casa părintească, de fraţi şi surori, de părinţi şi rude, de cei cu care împarte bucuriile şi necazurile, este, în esenţă, dragostea faţă de ţară. Motivaţia scrisului este lirică, romantică, de aceea Amintiri din copilărie este o carte realistă, dar şi de evaziune romantică în lumea copilăriei. 
Umorul însoţeşte situaţiile comice ca în fragmentele care istorisesc cum săreau noaptea în capul tatălui, distrugerea cânepii în episodul cu cireşele, prinderea pupezei, acestea redau imagini pline de viaţă autentică. În episodul cu scăldatul, când mama îi ia hainele şi, ca băiat mare, trăieşte ruşinea de a veni în pielea goală prin grădini acasă, fiind de râsul fetelor. Umorul are şi un sens moralizator, fiindcă Nică redevine harnic, o ajută pe mama sa, încât aceasta îl laudă şi el plânge de bucurie. Aceasta ne arată, că ironia şi umorul sunt, de fapt, masca sub care autorul îşi ascunde sensibilitatea.
Însă e mic-mititel, iar el ar vrea să fie mare. O, dacă ar salva o prințesa…Dar să găsești o prințesă nu-i lucru ușor. Și ce te faci când prințesa e însoțită de un dragon?
A fost odată ca niciodată o fetiță care nu reușea să se integreze. Ceilalți copii râdeau mereu de ea, iar asta a făcut-o, într-o bună zi, să fuga în pădure. Acolo a descoperit un copac cu totul diferit de toți ceilalți pe care-i mai văzuse: rădăcinile sale erau răsucite, trunchiul îi era ondulat, iar crengile i se înălțau în spirale spre cer. 
Ce te faci când vine ora de culcare, dar cheful de joacă nu trece cu una, cu două? Ar prinde bine o poveste, dar nu una obișnuită, ci o aventură, că doar ești mare de acum. Cum ar fi să prindem un urs? Va trebui să mergi printr-o iarbă deasă, deasă. Fâșșș! Foșșș! Printr-o apă adâncă și rece. Pleosc! Pleasc! Prin noroi! Lipa! Lip! Prin pădure. Trosc! Trasc! Poți să cânți, dacă vrei, poți să bați din palme, să dansezi. 
O fetiță, un copil din cărți, pornește într-o călătorie pe o mare de cuvinte și ajunge la casa unui băiețel. Îl invită să o însoțească într-o aventură în lumea poveștilor… unde, cu doar un strop de imaginație, orice se poate întâmpla. Personajele minunate create de Oliver Jeffers călătoresc prin fascinantele ținuturi tipografice ale lui Sam Winston în acest omagiu extraordinar adus magiei și puterii poveștilor. 
Biblioteca „Alexandru Donici” 