Trei într-o barcă (fără a mai socoti și câinele)

 „Aşa e viaţa, iar noi suntem precum iarba care se coseşte şi e pusă la cuptor ca să se usuce” – Jerome K. Jerome

Jerome_K._Jerome_(7893553318)Jerome Klapka Jerome (n. 1859 – d. 1927) a fost un renumit scriitor şi umorist englez. Cea mai cunoscută lucrare a sa este povestirea Three Men in a Boat (Trei oameni într-o barcă) publicată în 1889. Jerome a scris această povestire după ce s-a întors din luna de miere cu o barcă pe râul Tamisa. Ceilalţi doi protagonişti ai povestirii sunt inspiraţi de figurile a doi buni prieteni cu care pleca deseori în călătorii cu barca.

Imediat după apariţie, cartea a devenit un bestseller şi în primii 20 de ani de la publicare s-au vândut peste un milion de exemplare în toată lumea, fapt ce i-a asigurat confortul financiar. Datorită acestui succes copleşitor Jerome s-a hotărât să scrie şi o continuare, intitulată Three Men on the Bummel publicată în 1900, inspirată de o scurtă şedere în Germania. A continuat să scrie eseuri, nuvele şi piese de teatru, dar nu a reuşit să egaleze succesul obţinut cu Three Men in a Boat.

După ce am căutat fără să găsim, se întâmplă să găsim fără să căutăm.

În timpul primului război mondial s-a oferit ca voluntar, dar din cauza vârstei sale (56 de ani) a fost respins. A servit totuși ca şofer de ambulanţă pentru armata franceză. După încheierea războiului, şi-a scris memoriile sub titlul My Life and Times publicată cu un an înainte de moartea sa (1926).

Stilul său scriitoricesc cald, glumeţ şi nepretenţios l-a ajutat să devină popular şi să influenţeze numeroşi umorişti şi satirişti englezi şi străini.

 

 

Cartea Jubiliară – Trei într-o barcă,
– 1889, 130 de ani de la publicare

Jerome, Jerome K. Trei într-o barcă (fără a mai socoti şi cîinele)/ Jerome K.Jerome. – Bucureşti : Adevărul Holding, 2009. -398 p. 

Trei într-o barcă este un roman satiric, în care trei londonezi, J., George și Harris, împreună cu Montmorency, câinele lui J., fac o călătorie de plăcere pe Tamisa.

Jurnalul de călătorie a lui J. (de la Jerome) este „condimentat” cu amintiri amuzante sau cu întâmplări din istoria Angliei, care au avut loc în locurile prin care treceau.

Ceea ce se dorea a fi o călătorie relaxantă, se dovedește până la urmă o aventură în toată regula, plină de peripeții amuzante, începând cu facerea bagajelor și până la ploaia care a pus, în mod neașteptat, capăt expediției. Apropo de ploaie, buletinul meteo era cam ca în zilele noastre. Sau pe aproape. 

„Eu cred că, dintre toate prostiile enervante cu care suntem bombardați, mistificarea numită „buletin meteo” este cea mai gravă. Aceasta prognozează cu precizie ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri și exact opusul a ceea ce se va întâmpla astăzi.”

trei-intr-o-barca-jerome-k-jeromeCei trei eroi ai romanului: autorul, George şi Harris, (fără a mai socoti şi câinele) pornesc să petreacă două săptămâni pe apele Tamisei, întru a se întrema de sutele de boli de care li se năzare că suferă. Situaţiile comice prin care trec aceste personaje te binedispun şi te încurajează să citeşti cu pas galopant. Felul cum îşi pregătesc bagajele pentru călătorie, tendinţa autorului de a uita întotdeauna periuţa de dinţi, încercările nereuşite de a deschide o conservă, ciocnirile amuzante cu tot felul de indivizi stranii pe parcursul călătoriei, comicul situaţiilor când pregătesc mâncarea, când aleg unde să doarmă şi când se ciondănesc cu ,,Eu muncesc mai mult decât toţi”, toate astea şi încă multe altele îţi dezvăluie stilul umoristic bine individualizat al autorului. Şi mai sunt incursiunile interesante în care se amintesc mai multe întâmplări amuzante din viaţa eroilor, precum cea cu brânza cu miros insuportabil, care a scos afară pe toţi pasagerii dintr-un compartiment de tren, sau cea cu instalarea unui tablou pe perete, unde s-au implicat mai multe persoane la cererea celui care ,,vroia să facă totul singur” etc.

Romanul impresionează nu doar prin comicul situaţiilor, ci şi prin identităţile bine conturate ale celor trei prieteni. 

maxresdefault (1)Harris întotdeauna ştie ,,un locşor după colţ unde se găseşte ceva ce nu s-a mai pomenit în materie de băutură”, George iubeşte să doarmă mult şi se pare că este cu adevărat treaz doar când se adună toţi să mănânce, iar câinele iubeşte să se ia la harţă cu ceainicul şi să latre şi el când se face vreun toast.

Trei într-o barcă e o carte pe care s-o citești în vacanță, în metrou, în tren sau în sala de așteptare a medicului stomatolog. E o lectură ușoară, amuzantă, care poate contrazice cam tot ce credeai despre umorul englezesc.

Lectură plăcută!!!

 

Ion Creangă – o adevărată epopee a poporului român

Ion Creangă
– scriitor, pedagog și povestitor

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești, jud. Neamţului – d. 31 decembrie 1889, Iași). Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită capodoperei sale autobiografice Amintiri din copilărie.  

„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.”
Biografie

ion-creanga-305544l-poza

  • 1837|Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. Această ezitare se datorează lipsei unui document care să ateste ziua de naștere a lui Creangă. Creangă a mai avut încă șapte frați și surori. 
  • 1847|Începe școala în satul natal.
  • 1849|Creangă urmează școala din Broșteni.
  • 1853|Sub numele Ion Ștefănescu, studiază în Tîrgu Neamț.
  • 1859|Se însoară la Iași, cu Ileana, fiica preotului de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acestei biserici. 
  • 1860|După dorința mamei, care voia să-l facă preot, își începe studiile la Facultatea de Teologie din Iași.
  • 1864|Creangă intră la Școala de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
  • 1867|Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. Apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă nouă de scriere și citire.
  • 1872|Creangă părăsește învățământul, fiind exclus. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, deoarece nu respectă anumite reguli impuse de biserică este exclus definitiv din rândurile clerului, și anume deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. 
  • 1873|Se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire.
  • 1874|Devine profesor din nou, de data asta în Păcurari.
  • 1875|Ion Creangă îl întâlnește pe Mihai Eminescu, cu care se împrietenește. Acesta, dându-şi seama de talentul de povestitor al lui Creangă, îl îndeamnă sa pună pe hârtie ceea ce povestea cu atâta haz. Tot la îndemnul lui frecventează societatea Junimea, unde citește din scrierile sale. Apariția sa la diferite cenacluri literare transforma întâlnirile respective în adevărate evenimente, marele povestitor reușind să impresioneze cu poveștile și povestirile sale.
  • 1876|Începe publicarea poveștilor în „Convorbiri literare”. Publică Soacra cu trei nurori care este foarte bine primită de cititori şi criticii literari și Capra cu 3 iezi.
  • 1878|Pentru activitatea sa didactica, este decorat cu ordinul Bene-merenti. Publică basmul Ivan Turbincă.
  • 1881|Începe publicarea capodoperei sale: Amintiri din copilărie. Tinerețea lui este bine cunoscută publicului larg prin prisma acestei opere.
  • 1882|Ales membru de onoare al Societăţii „România jună” din Viena
  • 1883|Pentru meritele sale didactice, i se decernează Ordinul Cavaler al Coroanei României. Tot în acest an Creangă se îmbolnăvește, de epilepsie.
  • 1884|Sănătatea sa se deteriorează mai mult.
  • 1888|Partea a patra din Amintiri din copilărie apare în „Convorbiri literare”
  • Semnatura_Ion_Creanga1889|A aflat din ziare despre moartea poetului Mihai Eminescu cel cu care a legat cea mai frumoasă prietenie din istoria literaturii române. A suferit foarte mult de la aceasta. În data de 31 decembrie, în ultima zi a aceluiași an în care moare Mihai Eminescu,  moare şi marele povestitor. Rămâne însă nemuritor prin opera pe care a scris-o.
  •  1948|Academia Română îl declară, post-mortem, membru de onoare.
Cartea Jubiliară – Amintiri din copilărie,
– 1879, 140 de ani de la publicare

Creangă, Ion. Amintiri din copilărie/ Ion Creangă. –Bucureşti: Biblioteca pentru toți copii, 2014. -144p.

„Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.”

_174403_1_1402669229Amintiri din copilărie se intitulează cea mai importantă creaţie a lui Ion Creangă, primul roman rural românesc, nu prin întindere, ci prin faptul că ne dă o imagine a universului rural românesc de la mijlocul sec. al XIXlea. În roman predomină tema realistă, satul şi ţăranul. Ideea este însă romantică, fiindcă dragostea faţă de satul natal, de casa părintească, de fraţi şi surori, de părinţi şi rude, de cei cu care împarte bucuriile şi necazurile, este, în esenţă, dragostea faţă de ţară. Motivaţia scrisului este lirică, romantică, de aceea Amintiri din copilărie este o carte realistă, dar şi de evaziune romantică în lumea copilăriei. 

Compoziţia este clasică, din patru capitole. În prima parte adună, episoade din viaţa de şcolar a lui Nică, împănată cu proverbe, zicători, datini, obiceiuri, fragmente de cântece populare, care dau textului un profund caracter naţional, îi dau un aspect de unicat, de viu, de stil popular autentic. În partea a doua avem evenimente din viaţa de copil la casa părintească, iar în partea a treia — întâmplări din viaţa de şcolar la Fălticeni, Târgu-Neamţ, pentru a încheia, în partea a patra, cu plecarea la Seminarul Socola din Iaşi.

  „Creangă este însuşi poporul român într-un moment de genială expansiune“. – Călinescu

Arta de povestitor a lui Ion Creangă constă în autenticitatea episoadelor, în măiestria de a surprinde tipuri umane, în profundul specific naţional, în umorul robust, în limbajul viu, colorat, expresiv, moldovenesc. Eroii sunt vii, reprezintă categorii sociale, ca în estetica realistă, dar, prin însumare, sugerează prototipuri ca în estetica clasicistă, fiindcă au şi trăsături general-umane. cu personaje conturate din câteva linii sigure

El retrăieşte „vârsta cea fericită“, „aşa cum au fost toţi copiii“, „cu ruşinea zugrăvită în faţă şi cu frica lui Dumnezeu în inimă“, care dintr-un „boţ cu ochi“ ajunge un flăcău, căruia îi „sălta inima de bucurie“. De aceea, pentru el, satul este plin de farmecul copilăresc, plin de jocuri şi jucării. Creangă scrie pentru a retrăi acele clipe, pentru care-i „saltă şi acum inima de bucurie“, fiindcă ea, copilăria, „este veselă şi nevinovată“.

094-Amintiri_din_copilarie-739x1096Umorul însoţeşte situaţiile comice ca în fragmentele care istorisesc cum săreau noaptea în capul tatălui, distrugerea cânepii în episodul cu cireşele, prinderea pupezei, acestea redau imagini pline de viaţă autentică. În episodul cu scăldatul, când mama îi ia hainele şi, ca băiat mare, trăieşte ruşinea de a veni în pielea goală prin grădini acasă, fiind de râsul fetelor. Umorul are şi un sens moralizator, fiindcă Nică redevine harnic, o ajută pe mama sa, încât aceasta îl laudă şi el plânge de bucurie. Aceasta ne arată, că ironia şi umorul sunt, de fapt, masca sub care autorul îşi ascunde sensibilitatea.

Umorul izvorăşte din bucuria de a trăi „de-ţi părea tot anul zi de sărbătoare“ sau cum redă cuvintele unei babe: „Dare-ar Dumnezeu tot anul să fie sărbători şi numai o zi de lucru şi chiar atunci să fie praznic şi nuntă în sat“.

Umorul lui Creangă este însuşi umorul vieţii, al acestui fenomen organic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi inteligenţa, umbra şi lumina se îmbrăţişează alternativ, ca s-o exprime în toata realitatea.

Stilul lui Ion Creangă se caracterizează prin oralitate, expresivitate, densitate, nuanţare, duioşie, care dau specific moldovenesc textului, îmbogăţind limba literară cu tezaurul termenilor dialectali. Densitatea şi varietatea continuă a acestor procedee dau acel timbru unic al textului, originalitatea, „semnul celor aleşi“ cum spunea Titu Maiorescu, farmecul limbajului.

În doar câţiva ani (cariera sa literară se încheie practic în 1883), Creangă reuşeşte să dea viaţă unor opere de o certă valoare care l-au situat printre cei mai mari autori ai literaturii române din toate timpurile. S-a bucurat de aprecierea contemporanilor, exprimată şi prin acordarea unor titluri şi distincţii, iar scrierile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi.

  Creangă ne-a făcut tuturor copilăria mult mai frumoasă datorită poveștilor și basmelor sale. 
„Din cărţi culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare!”
(„Amintiri din copilărie”, 1879)

Ce basme le mai citim copiilor?

Generații la rând de copii au crescut cu basmele Fraților Grimm, dar timpurile se schimbă și chiar și basmele se adaptează. Cum rămâne însă cu Cenușăreasa, Albă ca Zăpada, prințul-broscoi și toate celelalte personaje alături de care am călătorit cu toții pe tărâmuri fermecate? Și-au pus straie noi și astăzi au devenit personajele basmelor moderne. Prințesele au devenit domnișoare independente puse pe fapte mari, iar broscoii nu se mai transformă în prinți, dar învață să înfrunte viața de la înălțimea lor de broscuțe.

Kemp, Anna. Sir Nufărel / Anna Kemp.- București : Arthur, 2018. -32 p. 

Sir NufarelÎnsă e mic-mititel, iar el ar vrea să fie mare. O, dacă ar salva o prințesa…Dar să găsești o prințesă nu-i lucru ușor. Și ce te faci când prințesa e însoțită de un dragon?

 Sir Nufărel, îl aduce în actualitate de această dată pe broscoiul visător. Vă amintiți poveștile în care un broscoi este sărutat de o prințesă și devine ca prin farmec un minunat prinț? Ei bine, se pare că aceste povești au ajuns și în lacul cu broaște, iar acum orice brotăcel visează uneori să devină peste noapte prinț. Sir Nufărel, un broscoi ca oricare altul nu-și dorește altceva decât să devină voinic și înalt iar pentru asta e gata să înfrunte orice, chiar și căpcăunul care păzește vrejul de fasole fermecat. Nimic nu se întâmplă însă în basmul nostru așa cum ne-a obișnuit lumea poveștilor, și după o serie de aventuri mai mult haioase decât spectaculoase, deznodământul este unul cât se poate de neașteptat.

d091d0b5d0b7-d0bdd0b0d0b7d0b2d0b0d0bdd0b8d18f-1.jpgБез названияimages

Colfer, Chris. Copacul strâmb/ Chris Colfer.- București : Nemi, 2018. -32 p. 
Bufnița Nemi, ajutată de Chris Colfer, autorul celebrei serii Tărâmul Poveștilor, le oferă un minunat cadou de primăvară micilor cititori: Copacul strâmb, o poveste despre individualitate și prietenie, despre acceptarea diferențelor și puterea speranței.
Să-ți păstrezi autenticitatea într-o lume care te arată constant cu degetul e un lucru dificil. Uneori te seacă cu totul de puteri, alteori îți trezește o dorință imensă de a fugi cât vezi cu ochii, de a renunța la luptă și a încerca să te încadrezi în standardele celorlalți. Copacul strâmb este o poveste care arată puterea autenticității fiecărei ființe, îndeamnă la toleranță și explică de ce uneori e bine să fii diferit de ceilalți, fără să încerci să le faci pe plac tuturor. 
În fiecare pădure, există câte un copac strâmb…

chris-colfer---copacul-stramb_24x24-cm_c1A fost odată ca niciodată o fetiță care nu reușea să se integreze. Ceilalți copii râdeau mereu de ea, iar asta a făcut-o, într-o bună zi, să fuga în pădure. Acolo a descoperit un copac cu totul diferit de toți ceilalți pe care-i mai văzuse: rădăcinile sale erau răsucite, trunchiul îi era ondulat, iar crengile i se înălțau în spirale spre cer.
Împreuna, Copacul Strâmb și fetița, au învățat ca sa fii unic este un lucru cu totul special, de care trebuie să te bucuri. Copacul strâmb a învățat să își iubească unicitatea, și este mândru și recunoscător că este diferit. Cuvintele lui o încurajează pe copilă să își observe și să își aprecieze calitățile.

Chris Colfer, autorul celebrei serii TĂRÂMUL POVEȘTILOR (#1 bestseller New York Times), a scris aceasta minunata poveste despre individualitate și prietenie pentru cititorii de toate vârstele.

Cititorii, atât cei mici, cât și cei mari, o să fie fermecați de ilustrațiile colorate ce însoțesc Copacul strâmb și de legătura care se formează între cele două personaje, simboluri pentru maturitate, inocență și copilărie.  Pe lângă mesajul empatic și cuvintele frumoase, cartea are niște ilustrații deosebite, realizate de Brandon Dorman. Ilustrațiile din Copacul strâmb au ceva aparte – reamintesc cumva de vechile cărți pentru copii, care îmbinau povești minunate cu desene deosebite, menite să vrăjească cititorii prin acuratețea și profunzimea detaliilor. 

„– Poate că te crezi altfel și te simți singură, dar într-o bună zi te vei face mare și vei afla că poți găsi mulți prieteni dacă privești în depărtare, i-a explicat copacul. Nu are niciun rost să plângi căci, după cum vezi, fiecare pădure își are propriul copac strâmb.”


CHRIS COLFER este actor, câștigător al Globului de Aur. A fost inclus în TIME 100, lista anuală a revistei Time a celor mai influenți oameni din lume. 

Copacul strâmb este o lectură fermecătoare și sensibilă.

Rosen, Michael. Mergem la vânătoare…/ Michael Rosen.-București: Cartea copiilor, 2018. -32 p. 

cu ilustrații de Helen Oxenbury

res_6aef7d3efe2d8d53a8b930c58ff2f08f_fullCe te faci când vine ora de culcare, dar cheful de joacă nu trece cu una, cu două? Ar prinde bine o poveste, dar nu una obișnuită, ci o aventură, că doar ești mare de acum. Cum ar fi să prindem un urs? Va trebui să mergi printr-o iarbă deasă, deasă. Fâșșș! Foșșș! Printr-o apă adâncă și rece. Pleosc! Pleasc! Prin noroi! Lipa! Lip! Prin pădure. Trosc! Trasc! Poți să cânți, dacă vrei, poți să bați din palme, să dansezi.

Până la grota ursului și înapoi acasă. Cu urs cu tot. Somn ușor!

Mergem la vanatoare de ursi

Smarties Book Prize 1989
„Suspans și umor… O bijuterie șlefuită perfect, o carte deja clasică.”  –The Independent on Sunday
După ce citiți cartea puteți și voi să vă jucați întreaga familie și să improvizați și voi o vânătoare de urși.
În ce constă jocul?
Se alege cine va fi ursul. Ursul stă în “peșteră”, în altă cameră și așteaptă. “Peștera” poate fi întunecoasă sau nu, depinde mult dacă le e teamă copiilor de întuneric. Mama cu copiii pleacă la “vânătoare de urși”. Ei merg prin iarba înaltă, prin apa adâncă și rece, prin noroi, prin pădure! Pentru un efect mai dramatic, puteți, pe lângă sunete, să și mergeți cu pasul îngreunat de apă, noroi, ninsoare. Când ajungeți aproape de “peșteră” intrați Tiptil, Tiptil înăuntru. Vedeți “ursul” și o luați înapoi fuga până în pat: tiptil, tiptil, lipa, lip, trosc, trasc, fâșș, foșș! Vă alergați prin casă și râdeți împreună. Repetați de câte ori doriți.
De ce este bun acest joc?
  • Pentru că implică întreaga familie.
  • Pentru că poate ajuta la învingerea fricii de întuneric.
  • Pentru că stârnește râsete, iar acestea vindecă orice rană.
  • Pentru că este atât de greu să găsești un joc care să poată fi jucat de frați împreună, fără să se certe, să se lupte pe o jucărie sau pe atenția părinților.
Sper că v-am inspirat! În final, vă urez spor la vânat urși!
Jeffers, Oliver. Copilul din cărți/ Oliver Jeffers.- București : Panda, 2018. -40 p.
 

copilul-din-carti-pandora-m-2018O fetiță, un copil din cărți, pornește într-o călătorie pe o mare de cuvinte și ajunge la casa unui băiețel. Îl invită să o însoțească într-o aventură în lumea poveștilor… unde, cu doar un strop de imaginație, orice se poate întâmpla. Personajele minunate create de Oliver Jeffers călătoresc prin fascinantele ținuturi tipografice ale lui Sam Winston în acest omagiu extraordinar adus magiei și puterii poveștilor. 

Adunate laolaltă de un fir simplu al povestii, ilustrațiile unice din Copilul din cărți oferă o experiență de lectură de neuitat, care ii va îndemna pe cititorii de toate vârstele să exploreze lumi magice, să-și pună întrebări și să-și imagineze propriile povești nemuritoare.

 

LECTURĂ PLĂCUTĂ!