O poezie care se lipește de suflet

 Eminescu, Mihai. De ce nu-mi vii : poezii de dragoste / Mihai Eminescu. – Chișinău : Gunivas, 2019. -160 p.

Odă eminesciană dragostei

Ca poet care a rostit esențial ființa, Eminescu nu putea să nu fie și un poet al dragostei, ca sentiment complex, atât de apropiat de ”dor”, care deschide o perspectivă năzuitoare spre (de)plinătate e marca ontologică românească. Poetul nostru își reprezenta relația cu Veronica Micle, i-a inspirat multe din poeziile sale, ca o legătură ideală, cu semnificație mitică, dintre Amor și Psyha. Eminescu trece, în spiritul unei dialectici subtile, prin momente contrari, surprinse în formă de elegie, de rugăciune, de confesiune sentimentală elementară sinceră. În această culegere de poezii de dragoste găsiți: Amorul unei marmure, Mortua est!, Filosofia copilei, Viața mea fu ziuă, De-aș muri ori de-ai muri, De ce să mori tu?, Când, Replici, Înger și demon… etc.

Poezie simbolistă românească. – Chișinău : Gunivas, 2020. –  112 p.

Simbolismul este un curent, o mișcare, școală literară, ce mai creează încă dificultăți, mai ales în ceea ce ține limitele temporale, văzând complexitatea autorilor și eterogenitatea demersurilor artistice. Realitatea amplă a diferențelor pe orizontala manifestărilor textuale dau însă în convergențe la nivel vertical, conceptual. Simbolismul literar apărut pe fundalul unui cumul de crize și transformări profunde, atât de ordin social-economic și istorico-politic, cât și de natură filozofică și psihologică, axat pe explorarea subiectului, cunoașterii, comunicării printr-o retorică revizuită, la baza căreia stă simbolul revalorizat , anunțat încă de ”Corespunderile” lui Baudelaire în 1857. Cei 35 de autori, printre care și protagoniștii curentului, Alexandru Macedonski, Ștefan Petrică, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu și George Bacovia, prezintă un ansamblu de voci contrapunctice armonioase în elaborata polifonie generală care este simbolismul universal.

Gavriliță, Rodica. Poeme de încălzit sufletul / Rodica Gavriliță. – Chișinău : Unu, 2020. – 110 p.

Poezia Rodicăi Gavriliță este de o artă limpede ca apa izvoarelor sub soarele unei dimineți de vară. Când citești poemele despre poezie, e ca și cum te-ai fi transferat în spațiul stampei japoneze, mai exact în echivalentul românesc al acestui tip de artă. Nu de puține ori, poezia se hrănește din sonurile arcadiene, ale universului familial privat, mereu armonios și confortabil, mereu alimentat de dragoste, bucurie provocatoare și nonșalanță. Poemele sunt uneori înnobilate cu sugestii la poezia care a modelat-o pe autoare, Blaga, Arghezi și mai ales Magda Isanos. Poeziile Rodicăi Gavriliță sunt profunde, cu izvoarele lirice ascunse, dar nu radical ermetice. În totalitate, acest volum de versuri simbolizează aspirația poetei către azima sacră a poeziei.

Beşleagă, Vladimir. Nugae sau cartea nimicurilor : pseudo-jurnal / Vladimir Beșleagă. – Chișinău : Epigraf, 2020. – 120 p.

Nugae sau Cartea nimicurilor este un titlu jucăuș, ludic, pare a fi inventat de un copil, dat comprimă de fapt experiența și ideile unui mare scriitor despre rostul literaturii. Constatăm uimiți că cel pe care-l considerăm un clasic mai este în căutarea cuvintelor, uneori chiar are îndoieli că le va găsi pe cele mai potrivite și se teme că nu va mai putea scrie, deși mai are de oferit cititorului mii de pagini fascinante.

Motto: ”Am mers tot înainte, tot înainte, și am ajuns… tot înapoi!

Pavel Proca

”Nugae…”este o carte – jurnal, cuprinde însemnări din 2010-2012. Întâmplător sau nu, exact în perioada aceea, pe 25 martie 2012, se năștea Teodora Vasiliu, fetița pe care Vladimir Beșleagă o invită, în anul 2020, să-i ilustreze acest jurnal. Astfel, un copil de șapte ani se întâlnește cu un romancier de 88 de ani într-un proiect inedit. Au multe să-și spună, își transmit unul altuia bucuria creației. Îi mulțumim domnului Vladimir Beșleagă pentru imensa generozitate de a lua pe Teodora de mânuță și de a se plimba cu ea în spațiul misterios al unei cărți, zice Irina Nechit, poetă, bunica Teodorei.

Vă așteptăm cu drag la bibliotecă!

Vladimir Beșleagă , romancier și eseist (1935) – 85 de ani de la naştere

Scriitori jubiliari 2016

448-besleaga-2

Romancier cu o vocaţie modernă şi profundă, preocupat de problemele majore ale existenţei umane, Vladimir Beşleagă se situează printre scriitorii reprezentativi ai literaturii din Basarabia.

     Vladimir Beşleagă s-a născut pe 25 iulie 1931, satul Mălăieşti, Grigoriopol.  Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1965). Membru al Uniunii Scriitorilor din România (1994). Urmează şcoala medie în localiatatea natală, apoi facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (promoţia 1955), doctoratul aceeaşi instituţie, având ca temă de studiu „Liviu Rebreanu, romancier”. Pe parcursul anilor deţine diverse funcţii: redactor la revista Scânteia leninistă şi Cultura, secretar al Uniunii Scriitorilor (1971-1976), redactor şef adjunct la revista Nistru (1977-1982), director Muzeului Republican de Literatură „D.Cantemir” (1988), membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor, deputat  în primul Parlament al Republicii Moldova. Ca traducător s-a realizat prin tălmăcirea celebrului roman antic pastoral Dafnis şi Cloe de Longos şi a nemuritoarei opere a lui Erasm din Rotterdam Laudă Prostiei. Este prezent şi în publicistică, semnând în ultimii ani numeroase tablete, eseuri, reflecţii şi note memoraliste în diverse publicaţii periodice. Premiul de Stat al R.S.S.M. (1978 pentru romanul Acasă), Premiul „George Bacovia” acordat de revista Ateneu din Bacău (1993). În 1991 i se conferă Titlul Onorific de Scriitor al Poporului, iar în 1996- Ordinul Republicii (returnat în 2003 în semn de protest împotriva decorării cu acest ordin a fostului lider comunist Ivan Bodiul). Vladimir Beşleagă este omul care îşi pune întrebări şi caută răspunsuri în scris. Integrând realitatea în text, el caută astfel s-o ia în stăpânire. O face în cunoştinţă de cauză şi cu energia şi ambiţia unui adolescent. E prezent în toate activităţile scriitoriceşti, la fel şi în toată claviatura literaturii: proză, eseu, poezie… Versurile lui Vladimir Beșleagă nu vrăjesc prin spectaculos, artificiu, manierism. Singura libertate în acest sens, pentru un poet cu ureche 66 muzicală, este predilecția pentru instrumentalism, așa cum fusese el aplicat de Macedonski sau Bacovia. Altfel, arta poeziilor sale consistă în doze de înțelepciune despre viață și moarte, realitate și destin omenesc, infuzate generos în materia lirică. Poemele sunt limpezi, de o simplitate căutată, în credoul că marile adevăruri se spun simplu, fără sofisticări gratuite. Sinceritatea poetului față de sine și de ceilalți produce tensiuni la scară înaltă, răsfrânte în cuvinte-nucleu.

Vladimir Beşleagă este cel mai important prozator al secolului al XX-lea, mai important pentru că e modern, mai tehnic şi mai complex decît Ion Druţă sau decît oricare alt scriitor al provinciei noastre de est”.

Ion Simuţ