Păsările tinereții noastre – două păsări, două destine


Carte jubiliară
50 de ani de la publicare

„O nostalgică afecțiune pentru sat, pentru lumea purtătoare de viață a celor ce au ținut suflul neîntrerupt al perpetuării neamului domină drama din Păsările tinereţii noastre. Este, de fapt, coordonata ideatică pe care Ion Druță își așază conflictualitatea factologică în care sunt angajați eroii săi, reflectând asupra nevoii de suflet în tot ce se întreprinde actualmente acolo, subsumând întregul univers rural firului intim al istoricității sale.” (Constantin Cubleșan)

Păsările tinereții noastre este o dramă de o complexitate etică avansată, scrisă de genialul Ion Druță în anul 1971. Personajele principale sunt Pavel Rusu și mătușa Ruta. Acțiunea se petrece în satul Valea Cocorilor astfel limbajul este arhiplin de arhaisme, regionalisme, etc. Se întâlnesc didascaliile, care indică elemente de decor prin care se organizează sugestiv spațiul acțiunii. Aceste 2 personaje ne copleșesc prin felul în care se completează unul pe altul.

Pavel Rusu este un sclav al timpurilor, și-a dedicate toată viața prosperării acestui sat, a făcut mereu bine oamenilor, dar nici o dată nu s-a gândit la cele eterne. Pe de altă parte, mătușa Ruta este o păstrătoare a tradițiilor, amintirilor și frumuseții neschimbate a plaiului, a oamenilor buni. Putem afirma că Pavel Rusu este un om al faptelor, iar mătușa Ruta unul al sufletului. Aceste personaje sunt complexe și prin acestea se realizează ideea că ambii au avut același ideal în viața doar că unul îl avea simbolizat în cocoare, dar celalalt în cocostârci. Aceasta fiind ideea principală a operei: continuitatea idealului în viața oricărui om.

Portretul fizic și moral al personajelor sunt conturate în text prin cele două modalități de caracterizare, modalitatea indirectă prevalează. După comportament, vestimentație putem observa că mătușa Ruta păstrează tradițiile satului, iar din halucinații desprindem numeroase calități: bunătatea, hărnicia, dedicarea vieții pentru bunăstarea satului. Prin aceste retrospecții se reface întregul drum al evoluției personajului.

Proiectarea autorului stăpânește ideea că principalele probleme ale timpului ar fi conștientizarea provenienței unei culturi, iar pe de altă parte se întâlnește nevoia păstrării culturii, tradițiilor.

“Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!”

Vă dorim o lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.