Alexandru-Horaţiu Frişcu -omul de ziua a șasea

-70 de ani de la nașterea a lui Alexandru- Horațiu Frișcu

 

Alexandru-Horaţiu-Frişcu-foto-pinterest-comAlexandru-Horaţiu Frişcu, directorul filialei din strada Cornului a Bibliotecii Municipale „B.P. Hașdeu„, pe deasupra un excelent publicist și scriitor satirico-umoristic cunoscut și apreciat de toată lumea, în vara acestui an e tocmai bun de felicitat: împlinește o vârstă de 70 de ani. 
Viitorul poet, care astăzi ne descrețește frunțile, s-a născut pe 13 august 1949 în s. Cotiujeni, r-nul Briceni. În 1968 absolvește școala medie din satul natal, iar în 1975- Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Bibliologie (specialitatea Biblioteconomie și Bibliografie). Tot atunci, este repartizat să muncească la Biblioteca Orășenească din Chișinău ce purta numele unui ideolog comunist rus, iar astăzi este BM „B.P Hașdeu”, cu care dumnealui se mândrește. De asemena este și membru al Uniunii Jurnaliştilor, din 1996, şi al Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 2003, autor al unei savuroase, rafinate şi înţeleaptă opere, care îl consacră drept un Alexei Mateevici modern şi incisiv, dar la fel de plenar dăruit adevăratei noastre identităţi, scrie o „literatură istorică şi filologică la tema românităţii poporului şi a limbii noastre”, prin care scoate în evidenţă şi o erudiţiei demnă de respect, şi un talent nativ al proprietăţii cuvintelor, recunoscut ca atare şi prin decernarea unor prestigioase premii, inclusiv cel al săptămânalului „Literatura şi Arta” (1995). În scrierile rare şi lapidare despre Cotiujeni, Alexandru-Horaţiu Frişcu, el însuşi splendid mărturisitor al unor întâmplări culturale petrecute pe baştină, este vizibil marginalizat, poate şi pentru faptul că el înseamnă o strălucitoare pecete cotiujeneană în spiritualitatea noastră naţională.

calauza-in-labirintul-scrierilorStudiul introductiv Alexandru-Horaţiu Frişcu, omul de ziua a şasea”, semnat de Dr. Lidia Kulikovski, pornind de la parabola genezei, în care fiecare zi îşi avea importanţa ei, sugerează că „acest proces de dezvoltare în succesiune este acelaşi pentru tot ce ţine de viaţă şi, mai ales, de domeniul intelectual, la care se raportează şi Alexandru-Horaţiu Frişcu”, care, prin momentul său aniversar, „face vizibile lucrurile care s-au întâmplat în viaţa lui, lucrurile care adaugă dovezi că le-a făcut pe toate pe rând”, iar „prin capacităţile sale literare ne face să percepem realist viaţa literară, culturală, profesională”.
Este omul frumos pentru că e slujitorul cărților, știutorul de cărțile cu suflet (vorba lui Iulian Filip), omul care dă suflet cărților , este omul care oferă ceva bun, permanent și tuturor , nepretinzând nimic în loc. 
Alexandru-Horațiu Frișcu este ambasadorul nostru, mesagerul nostru în sferele mai înalte ale intelectualității basarabene -scriitori, ziariști, istorici.
Cu adevărat Alexandru-Horațiu Frișcu colorează frumos peisajul profesional și colectivul Bibliotecii Municipale” spune Lidia KULIKOVSKI. 

Înregimentat în cohorta acestor nobili mâzgălitori de hârtie, Alexandru-Horațiu Frișcu este acel considerat deosebit, care se îngrijește mai puțin  de felul cum spune anumite lucruri, interesându-l în deosebi ce spune și cui spune ceea ce îl frământă în momentul când se așează la masa de scris. Își îndeasă pe sprâncene celebra pălprie cu boruri mari și se face că nu vede decât ceea ce se întâmplă nemijlocit la picioarele sale, în fața ochilor, aici și acum…
Alexandru este luptător dârz și neclintit pentru idealurile naționale. Crede sincer că „prin râs se corectează moravurile”. Își axează scrierile pe demascarea și ridicularizarea tarilor societății noastre, caragialiene prin excelență…
                                                                                                                                     Ion Diviza

Toți pentru unul, și unul pentru toți!

Scriitor extraordinar de prolific, Alexandre Dumas este tradus în aproape 100 de limbi, iar personajele create de el și aventurile prin care trec acestea sunt cunoscute de la un capăt la celălalt al Pământului.
Bineînțeles că o contribuție importantă în acest sens o au și ecranizările celor mai populare romane ale sale – cel puțin 200, doar până în acest moment.

Alexander_Dumas_père_par_Nadar_-_Google_Art_ProjectAlexandre Dumas s-a născut pe 24 iulie 1802, în nordul Franței. Bunicul său, s-a căsătorit cu o sclavă de culoare, care a murit la scurt timp după ce l-a născut pe tatăl scriitorului. Bunicul lui Dumas se întoarce în Franța la câțiva ani după moartea soției sale, însă în acel moment sclavia nu fusese abolită, iar tatăl scriitorului a avut de înfruntat prejudecățile legate de culoarea pielii sale, iar după o ruptură în relația cu tatăl său, împrumută numele mamei sale, Dumas și accede pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare. Tatăl scriitorului este primul general de culoare care a servit sub drapelul francez. Alexandre Dumas a crescut cu poveștile despre faptele eroice ale tatălui său, sub comanda lui Napoleon. Din păcate, generalul a murit când scriitorul nu împlinise încă patru ani. Mama scriitorului nu a beneficiat de niciun ajutor financiar de pe urma soțului ei, astfel încât educația lui Alexandre a fost una modestă. Și-au păstrat însă legăturile cu aristocrația, ceea ce i-a servit tânărului Dumas după restaurarea monarhiei. Pentru că avea o caligrafie deosebită, la vârsta de 22 de ani, Alexandre Dumas intră în slujba ducelui de Orleans, viitorul rege Ludovic-Filip I.

the-three-musketeers-magazine-illustration-about-1905-of-the-characters-f3cfwb-e1568792402617.jpgDumas nu conștientizează funcția pe care are în slujba suveranului, ci mai mult este pasionat de teatru, pe care-l frecventează intens. În aceeași perioadă a vieții intră în cercurile unor scriitori ca Victor Hugo, Lamartine, Vigny sau Albert Musset și treptat începe să scrie pentru început piese de teatru. „Henric al III-lea şi curtea sa” apărută în 1829 este prima piesă cu care Dumas are un succes impresionant la public. I-a urmat piesa „Antony”, a cărei popularitate a înregistrat adevărate recorduri pentru momentul reprezentării sale. Însă Dumas a iubit întotdeauna un stil de viață care i-a depășit cu mult posibilitățile și a pus creditorii pe urmele sale. În 1844, publică „Cei trei muschetari”, roman cu care putem spune că scriitorul a dat lovitura. „Contele de Monte Cristo” și „Laleaua neagră” sunt alte romane care au avut un succes răsunător la public. Acestea sunt doar câteva dintre volumele reprezentative ale scriitorului, pentru că Dumas a scris în decursul vieții sale peste 100.000 de pagini. Stilul său simplu, cu puternice note de umor și cu o desăvârșită tehnică a construirii tensiunii narative a cucerit imediat cititorii, „iar efectul Dumas” s-a păstrat nealterat peste secole. Bineînțeles că celebritatea a avut și o componentă financiară substanțială. Dumas a fost un scriitor foarte bine plătit, dar faptul că iubea atât de mult locuințele scumpe și femeile (avea la un moment dat 40 de amante) l-a îngropat în datorii. Și-a construit la un moment dat și un castel – Château de Monte Cristo – în Port Marly, care în acest moment a fost transformat într-un muzeu dedicat scriitorului.

Cu toată celebritatea și poziția sa privilegiată, chiar și Alexandre Dumas s-a confruntat cu remarcile rasiste. Scriitorul avea doar un sfert sânge negru, însă era întrebat adesea de cunoscuți despre originile sale. Unul dintre răspunsurile scriitorului a devenit celebru: „Tatăl meu era mulatru, bunicul era negru și străbunicul maimuță. Vezi, domnule, familia mea începe acolo unde a ta se termină” a replicat Dumas unui cunoscut.

Scriitorul a fost căsătorit cu actrița Ida Ferrier, dar în urma nenumăratelor sale legături amoroase a avut mai mulți copii (despre șapte dintre aceștia știm până în acest moment). Alexandre Dumas fiul, autorul romanului „Dama cu camelii”, este cel care a călcat pe urmele tatălui său, cel puțin în ceea ce privește pasiunea pentru literatură. În casa acestuia, și-a găsit sfârșitul scriitorul, pe 5 decembrie 1870, la vârsta de 68 de ani.

Cartea jubiliară – Cei trei mușchetari, 1844
– 175 de ani de la publicare

Dumas, Alexandre. Cei trei mușchetari/Alexandre Dumas. București:Adevarul, 2011. -380 p.

Toți pentru unul, și unul pentru toți!
Pornind de la manuscrise şi de la alte documente din bogata arhivă a Bibliotecii Naţionale din Paris, Alexandre Dumas a scris şi apoi a publicat (iniţial în foileton, după aceea în volum), în 1844, una dintre cele mai iubite cărţi din toate timpurile. 

cei_trei_muschetari_1_de_alexandre_dumasDrumul lui d’Artagnan spre Paris este plin de peripeţii. Printre altele, d’Artagnan pierde scrisoarea de recomandare pe care o primise de la tatăl său, motiv pentru care, atunci când va ajunge la Paris, va trebui să facă eforturi pentru a-i câştiga bunăvoinţa domnului de Treville. Deşi are norocul să intre în graţiile căpitanului, tânărul nu reuşeşte la fel de uşor să obţină şi uniforma de muşchetar. Mai are de parcurs etapa uceniciei.

Încă de la prima zi petrecută la Paris, d’Artagnan este provocat la duel – pe rând – de trei vestiţi muşchetari: nedespărţiţii Athos, Porthos şi Aramis. La vremea aceea, cardinalul Richelieu interzisese duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci doar mai discrete. Primejdioasa confruntare se dovedeşte începutul unei trainice prietenii: surprinşi de gărzile cardinalului (cu care muşchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă duşmănie), cei patru se unesc şi îşi înfruntă curajos adversarii.

Irezistibilă poveste de epocă

Imagini pentru 3 musketeers dumas illustrations


Venit la Paris să facă avere, neavând alt sprijin decât sfaturile tatălui său și recomandarea către domnul de Tréville, căpitanul muschetarilor, tânărul gascon D’Artagnan se împrietenește curând cu nobilul Athos, impunătorul Porthos și prețiosul Aramis, cei mai renumiți muschetari din corpul de gardă al regelui Ludovic al XIII- lea

Imagini pentru Cei trei muşchetari illustrations

 

Împreună, cei patru camarazi îi înfruntă pe cardinalul Richelieu și pe spioana acestuia, perfida și seducătoarea Milady de Winter, salvează onoarea reginei îndrăgostite de dușmanul Franței, ducele de Buckingham, înfruntă primejdii pe drumul spre Anglia, se acoperă de glorie la asediul cetății La Rochelle și intră în legendă… 

 

Cei trei muschetari a rămas, până astăzi, cartea de aur a multor generaţii de cititori.  Vă invităm să lecturați unul dintre cele mai bune romane istorice scrise vreodată!!!

Chișinăul de astăzi

Sectorul Râșcani

Imagini pentru Sectorul Râșcani

În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu moșia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat – Visterniceni.

Imagini pentru familie al neamului Râșcanu

Originea denumirii sectorului este explicată prin numele de familie al neamului Râșcanu, unul dintre reprezentanții căruia, anume Constantin Râșcanu, a devenit în 1771, posesorul părții de Sud-Est a moșiei Visterniceni. Neamul Râșcanilor nu aparținea vechilor familii de boieri din Moldova, numele său nu se afla pe lista familiilor boierești alese, fixate de Dumitrie Cantemir în Descrierea Moldovei. Una dintre rudele lui Constantin Râșcanu, Alexandru Râșcanu, în anii 1787-1792 a fost serdar (primar) al Chișinăului, fiind în același timp și spătar în statul feudal al Moldovei. Fiul lui Constantin Râșcanu, Dumitrache Râșcanu, în anul 1800, era stolnic și avea în stăpânire jumătate din moșia Visterniceni, precum și mașinile Bubuieci, Ghețoiani, Poșta Veche. Constantin Râșcanu este ctitorul bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena. În 1818 Dumitrache Râșcanu devine membru al nobilimii Basarabene și membru al administrației guberniale, condusă de guvernatorul A. Bahmetiev. Printre deputații aceleiași adunări ai nobilimii basarabene, între anii 1818 și 1821, întâlnim și numele altui  reprezentant al Râșcanilor – Ștefan Râșcanu. Cercetătorul genealogiei nobilimii basarabene și al familiilor boierești, Gheorghe Bezviconi, considera că mama cunoscutului domnitor al Principatelor Unite, iar apoi a României, Alexandru Ioan Cuza, Tudosica, aparținea de asemenea spiței boierilor Râșcanu.

Istoria modernă a sectorului Râșcani începe la 12 aprilie 1941, când prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM orașul Chișinău a fost divizat în trei raioane- Lenin (actualmente Centru) Krosnoarmeisk (actualmente Buiucani) și Stalin (actualmente Râșcani).
În 28 noiembrie 1961 raionul Stalin a fost redenumit în raionul Octombrie, în componența lui fiind inclusă sovietele sătești Râșcani și Muncești.
Din 25 septembrie 1991 sectorului i se atribuie denumirea Râșcani.
În componența sectorului între orașul Cricova și trei sate: Ciorescu, cu localitățile Ciorescu, Făurești, Goian; Grătiești, cu localitățile Grătiești și Hulboaca; Stăuceni, cu localitățile Stăuceni, Goianul Nou.

În sector sunt trei bulevarde, peste 160 de străzi, peste 30 de stradale, 4 piețe, 3 parcuri, un scuar, două căi – Calea Basarabiei și Calea Orheiului.
Moscova – Bulevardul

Imagini pentru sectorul riscani

Denumirea bulevardului a fost reconfirmată prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Municipal Chișinău de deputați ai Poporului nr. 11/77 din 25.07.1991.

Denumirea anterioare: Moskowski prospekt, Bulevardul Moscovei.

Localizare: sectorul Râșcani, începe de la intersecția străzilor Bogdan Voievod, Alecu Russo și Kiev, până la piață Saint Petersburg, strada Studenților. Este intersectată de străzile Matei Basarab, Miron Costin și paralelă cu străzile Florilor și Nicolae Dimo. Lungime – 1,7 km.

Imagini pentru bulevardul moscoveiScurt istoric: este principala strada a sectorului Râșcani. A apărut în anii 60 -70 ai secolului XX, când s-au construit primele blocuri de piatră cu 5 și 9 etaje. În deceniile următoare au fost identificate blocuri cu 9-16 etaje, amplasate de-a lungul magistralei și la intersecțiile cu străzile perpendiculare. Perspectiva bulevardului este încheiată de blocurile de studii ale Universității Tehnice din Moldova. Bulevardul poate denumirea capitalei Rusiei – Moscova, unul dintre cele mai mari orașe ale lumii situat pe malurile râului Moscova. Este un important centru politic, economic, cultural, științific, religios, financiar, educațional și de transport al Rusiei. Ocupă o suprafață de circa 1.000 km pătrați și are o populație de peste 11 milioane de locuitori. Prima atestare documentată a Moscovei datează din anul 1147, renumit prin monumentele sale: Kremlinul, Piața Roșie, bisericile cu cupole colorate și muzeele pline de capodopere ale picturii Europene.

Monumente, plăci comemorative
Complexul memorial Feciorilor Patriei – Sfânta Amintire (20.05.2007; monument, sculptor Boris Dubrovin, bulevardul Moscova din strada Miron Costin.

Adrese utile
Biblioteca „Târgu Mureș”, filială BM „B. P. Hasdeu” nr.8
Direcția Documentare a Populației Sectorul Râșcani nr.8
Federația Națională de pescuit sportiv și amatoristic nr.21
Grădinița Nr.100 nr.3/4
Grădinița Nr.118 nr.14/2
Grădinița Nr.129 nr.14/2
INVISE Centrul de susținere a businessului pentru nevăzători nr. 11/8
Oficiul Poștal nr.68 nr.14/1

Transport
Rute de troleibuz: numărul 10, 11, pe bulevardul Moscova; numărul 16, 21, 23, 26 de la Strada Bogdan Voievod.
Rute de autobuz: numărul 19, 26, 28, 47, 48, pe bulevardul Moscova, numărul 5 de la strada Kiev.

Studenților – strada

Denumirea străzii a fost reconfirmată prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Municipal Chișinău de Deputați ai Poporului nr. 11/77 din 25.07.1991.

Denumiri anterioare: strada Studențimii din 24.10.1968.

Localizare: sectorul Râșcani, cuprins între Calea Orheiului și strada Nicolae Dimo, spre parcul Râșcani, intersecție cu Bulevardul Moscovei, Strada Florilor, paralelă cu străzile Matei Basarab, Miron Costin, Primar Gherman Pântea. În mijlocul străzii la intersecția bulevardului Moscovei cu strada Studenților se află Piața Sankt Petersburg.
Lungimea-2,5 km.

Imagini pentru Universitate Tehnică rascaniScurt istoric. Stradă se află la marginea Cartierului Râșcani, a fost numită strada Studențimii, în urma înălțării blocurilor de studii ale fostului Institut Politehnic Serghei Lazo, actuală Universitate Tehnică, prima instituție de învățământ superior de profil tehnic din Moldova, creat în anul 1964. Mai târziu a fost înălțate blocuri administrative, de studii, laboratoare și cămine studențești ale acestei instituții.

Placă comemorativă

Imagine similară

Havuz „12 semne zodiacale” (2017, compoziție sculpturală, autoarea proiectului Claudia Pântea, strada Studenților, Universitatea Tehnică a Moldovei)
Vasil Levski – eurou bulgar (placă comemorativă, strada Studenților 3/3, Liceul Vasil Levski)

Imagine similară

Adrese utile
Compusul C al Universității Tehnice nr.7
Cinematograful „Patria Lukoil” nr.75
Complexul sportiv al Tineretului nr.2/2
Facultate Industrie Ușoară a Universității Tehnice din Moldova nr.11/1
Grădinița „Țăndărică” nr.146 nr.12/2
Liceul Teoretic „Ion Creangă” nr. 30/3
Liceul Teoretic „Vasil Levski” nr. 3/3
Liceul Teoretic „Waldorf” nr.11
Oficiu Poștal nr.20 nr.7/2
Parcul Auto al UTM nr.7/2
Terenuri sportive ale UTM nr.2/2
Biblioteca „Alexandru Donici” filială a BM „B. P.  Hasdeu” nr.12/2

Transportul
Rute de troleibuz: numărul 10, 11 de la Bulevardul Moscovei,
Rute de autobuz: numărul 19, 26, 28, 47, 48 .

Studenților- stradela

Imagini pentru Poșta Veche

A fost reconfirmată prin Hotărârea Comitetului Executiv al Consiliului Municipal Chișinău de Deputați ai Poporului nr.11/77 din 25.07.1991.

Denumire anterioară: strada Lacului până la 24.06.1981; str-la studențimii de la 25.06.1981.
Localizare: sectorul Râșcani, cartierul Poșta Veche, de la strada Socoleni. Paralelă cu străzile Ceucari, Iazului. Lungime-950m.
Adrese utile:
Atletmed, Centrul Național de Medicină sportivă nr.7/1
Transport:
Rute de troleibuz: nr. 25, 26, 27, de la strada Ceucari
Rute de autobuz: nr. 26, 27, de la Strada Socoleni.

Sursa: Chișinău: bulevarde, străzi, piețe, parcuri. -Chișinău, 2017. -p.17-18, 271-272.