Fecioara Maria
de Dmitrie Bolintineanu




Vă uitați
Se înalță în azur,
Într-o ceață argintoasă
Cu flori d-aur împregiur.
Sânul nopții se despică;
Norii fug să lase loc;
Сheruvimii o rădică
Pe aripa lor de foc.
Coama-i d-aur râurează
Peste umăru-i de crin,
Grațiile o urmează,
Stelele la dânsa vin.
De o rochie purpură
Corpul ei e coperit;
O cunună de vergură
Cu lumină s-a-mpletit.
Prin azur și printre stele
Intră, îngerii-o admir.
Astfel între viorele
Se înalță-un trandafir.
Oarele s-opresc în cale,
Vânturile se îmbun,
Și sub pasurile sale
Naște un ceresc prefum.
Cine poate ca să fie
Și să meargă-atât de sus?
E fecioara, e Marie,
Mama dulcelui Isus.


