McKinty, Adrian. Lanțul / Adrian McKinty. București: Litera, 2019. – 413 p.
Îți suna telefonul. Un străin ți-a răpit copilul. Ca să-l eliberezi, trebuie să răpește copilul altcuiva. Copilul tău va fi eliberat când părinții victimei tale răpesc un alt copil. Dacă oricare dintre aceste lucruri nu se întâmpla, copilul tău va fi ucis.
Lanțul pornește de la una dintre cele mai fascinante și tulburătoare premise din ultimul timp: îți este răpit copilul, iar pentru a-l recupera trebuie să achiți o anumită sumă de bani și, cel mai important, să răpești la rândul tău un alt copil. După cum este repetat pe tot parcursul cărții, banii nu sunt atât de relevanți (ba chiar sumele erau fixate în funcție de veniturile familiei țintă), alegerea unei victime și răpirea în sine, pentru ca Lanțul să poată continua. Așa că oamenii sunt pe rând victime, supraviețuitori, răpitori și criminali. Cu mențiunea că ei vor rămâne victime pe viață, ținte constante ale acestui joc macabru, care nu face decât să profite de unul dintre cele mai puternice instincte umane, acela matern, pentru a transforma oamenii în monștri.
Rachel devine și ea o verigă a Lanțului atunci când este anunțată telefonic că fiica ei, Kylie, a fost răpită, iar pentru a o salva trebuie să ducă la bun sfârșit cerințele răpitorilor. Acest eveniment este și picătură care umple paharul, după un șir întreg de probleme: cancer la sân, un divorț și efectele chimioterapiei. O vă face asta pe Rachel să fie mai puternică, sau să cedeze, veți afla citind cartea lui Adrian McKinty, un thriller antrenant, cu schimbări de situație, care vă va ține cu sufletul la gură pana la ultima pagină.
„Lanțul” urmează să fie publicat în 37 de țări și ecranizat de către o casă de producție importantă.
„Un thriller electrizant. Unul dintre cele mai bune ale genului. MCKiINTY este una dintre cele mai remarcabile voci apărute pe scena romanului polițist în ultimii ani.”
Santos, Care. Minciuna / Care Santos. București: Humanitas, 2020. -178 p.
Roman pentru adolescenți și părinții lor, în care se scrie mai puțin despre îndrăgostire și mai mult despre pericolele ascunse ale lumii virtuale și despre încrederea pe care copiii trebuie să o aibă în părinți – singurii care îi pot ajuta când lucrurile o iau razna și cei care îi vor susține necondiționat, indiferent dacă le convin deciziile pe care le iau copiii sau nu. Nu-i ușor să scrii și mișto, și „pe limba” și „vocea” unor adolescenți și să păstrezi atât direcția și narațiunea, cât și să dai faptelor și întâmplărilor autenticitate. Pentru că dincolo de un fir narativ ușor și o lectură ușoară, subiectul abordat este extrem de bine centrat. Accesul nelimitat al copiilor, de vârste tot mai mici, la internet se dovedește a fi o realitate greu de gestionat. Pericolul ca tinerii să fie atrași în capcanele unor false iubiri sau prietenii online este tot mai frecvent, ei pot deveni victimele traficanților de persoane. Se pare că nici vârsta nu mai contează, fiind abordați copii de nici 7 ani. Nu este cazul poveștii din carte, însă cartea poate fi o lecție bună în această direcție.
Totodată, confesiunile lui Eric prezintă o lume în care infracțiunile sunt normale, în care fărădelegile și drogurile sunt la ordinea zilei, în care oamenii recurg la criminalitate când rămân fără serviciu și în care birtul e plin de la primele ore ale dimineții, pentru că șomerii își îneacă amarul în băutură, în care partidele de poker au mize indecente, case, afaceri, mașini sau chiar persoane, prezintă lumea penitenciarelor pentru tineri, dar și ce ușor ți se poate schimba viața când ești tânăr, naiv și influențabil.
Santos, Care. Adevărul / Care Santos. București: Humanitas, 2020. – 195 p.
,,ADEVĂRUL” 16+ CONTINUAREA BESTSELER-ULUI „MINCIUNA”
Acuzat pe nedrept de o crima pe care n-a comis-o, tânărul Eric părăsește centrul pentru minori în care și-a petrecut ultimii patru ani și încearcă să se reintegreze într-o societate plină de prejudecăți ‒ și de tentații ‒, care nu e gata să-l primească cu brațele deschise. Îi dau putere teama de a nu fi absorbit în viața cartierului imund de la periferia Barcelonei, unde trăiește familia sa, dorința de a-și continua studiile, bucuria de a citi și dragostea pentru Xenia, în calea căreia se ridică atâtea piedici.
Vor fi cărțile și fata pe care o iubește argumente îndeajuns de puternice pentru a depăși greutățile de acum?
Romanul Adevărul, continuarea bestseller-ului premiat Minciuna, dovedește încă o data forța creatoare a autoarei și abilitatea ei de a scrie povesti puternice, emoționante și pline de empatie. Personajele sale – adolescenți cărora viața le servește uneori lecții dure – reușesc sa își dea singure o nouă șansă și să își găsească propriul drum.
Hannah, Kristin. Cele patru vânturi / Kristin Hannah. București: Litera, 2021. –475 p.
O nouă carte de Kristin Hannah – este o poveste profund mișcătoare și puternică despre puterea și reziliența femeilor și legătura dintre mamă și fiică.
Texas, 1934. Milioane de oameni sunt șomeri și seceta a nenorocit Marile Câmpii. Fermierii se luptă să-și păstreze pământurile și gospodăriile, în timp ce recoltele le sunt decimate, apa e pe punctul de a seca, iar praful amenință să-i îngroape cu totul. Una dintre cele mai negre perioade ale recesiunii economice din anii 1930, perioada furtunilor de nisip, s-a abătut nemiloasă asupra capetelor oamenilor.
În aceste vremuri nesigure și periculoase, Elsa Martinelli trebuie să aleagă dacă rămâne să lupte pentru pământul iubit sau pleacă în căutarea unei vieți mai bune în California. Cele patru vânturi este un portret înduioșător al Americii și al visului american, văzute prin ochii unei femei de nezdruncinat, ale cărei curaj și putere de sacrificiu sunt definitorii pentru o întreagă generație.
„Inima de mamă, atinsă de aceeași secetă care ucide totul în jur, are curajul să traverseze deșertul și să înfrunte foametea pentru a-și salva copii, mânată doar de forța ei lăuntrică. Un roman extrem de realist, care subliniază valoarea și esența delicată a Naturii înseși.”
Owens, Delia. Acolo unde cântă racii / Delia Owens. București: Pandora, 2021. -444 p.
În cartea „Acolo Unde Cântă Racii”, Kya este cunoscută sub numele de Fata din Mlaștină. Ea crește într-o baracă din mlaștini, lângă un sat de pe coasta Carolinei de Nord. Mama și cei patru frați ai ei pleacă pentru a scăpa de tatăl lor abuziv. În cele din urmă, tatăl ei dispare și el, iar Kya învață să supraviețuiască pe cont propriu. Zvonurile despre Fata Mlaștinii au circulat mulți ani, așa ca, în 1969, când frumosul Chase Andrews este găsit mort, localnicii bănuiesc imediat că a fost ucis de Kya Clark, adevăratul nume al Fetei Mlaștinii. Însă Kya nu este nici pe departe sălbăticiunea pe care și-o închipuie lumea.
Sensibilă și inteligentă, a supraviețuit singură in mlaștinile cu vegetație luxuriantă de pe malul oceanului, împrietenind-se cu pescărușii, descoperind bogăția nesfârșită a pădurilor brăzdate de canale și învățând lecții de viață accesibile doar celor care trăiesc în natură. Într-o bună zi, Kya simte înfiripându-se în sufletul ei dorința de a fi iubită, iar când doi tineri din oraș sunt atrași de frumusețea ei neobișnuită, viața i se schimbă complet, căpătând un alt sens. Dar, nu după mult timp, ceva cu totul neprevăzut ii sfărâmă noua existență.
„Acolo unde cântă racii” îmbină cu un talent extraordinar povestea tulburătoare a maturizării unei fete părăsite de familie, un superb omagiu adus naturii, o emoționantă poveste de iubire și misterul unei crime. Unind romantismul cu crimă și dramă, intriga cărții ajunge la o concluzie plină de suspans.
Delia Owens detaliază lumea naturală, viața sălbatică și modurile în care toate creaturile învață să iubească și să comunice. Atenția și detaliile aduse lumii mlaștinii sunt extrem de captivante. Scrisă de un expert în zoologie, simțim și vedem lumea lui Kya. Accentul pus pe animale, păsări, plante și pești este complet, astfel încât proza se simte ca o poezie.
Barbery, Muriel. Eleganța ariciului / Muriel Barbery. București: Nemira, 2020. -362 p.
„O carte splendidă, o fabulă filozofică încântătoare, care a cucerit milioane de cititori și nu dă niciun semn că s-ar opri.“ – Elle
Eleganța ariciului este un roman al profesor de filozofie francez Muriel Barbery. Cu o serie de personaje erudite, Eleganța ariciului este plină de aluzii la opere literare, muzică, filme și picturi. Încorporează teme legate de filozofie, conștiință de clasă și conflict personal. Evenimentele și ideile romanului sunt prezentate prin gândurile și reacțiile, întrepătrunse de-a lungul romanului, a două naratoare, Renée și Paloma.
Lansat pentru prima dată în august 2006, romanul a devenit un succes de publicare în Franța în anul următor, vânzându-se în peste două milioane de exemplare. A fost tradus în peste patruzeci de limbi și publicat în numeroase țări din afara Franței, inclusiv Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, și a atras laudele criticilor.
Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de câteva luni pacienților săi Eleganța ariciului. […] «Aceasta carte este un adevărat laborator alchimic, unde fiecare își poate găsi rezolvarea propriilor probleme».
Backman, Fredrik. Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău / Fredrik Backman. Bucureşti: Art, 2020. – 476 p.
Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău este un roman al tânărului scriitor suedez Fredrik Backman și a fost publicat în 2017. Cartea o aduce în prim-plan pe Elsa, o fetiță de aproape opt ani, care datorită inteligenței sale este neînțeleasă de către copiii de la școală. Astfel, unica ei prietenă este bunica, o bătrânică excentrică care la rândul ei întâlnește probleme în comunicare cu cei din jur din cauza că și ea este altfel. Și pentru că fiecare copil are dreptul la supereroi, iar realitatea poate nu este așa cum și-ar dori Elsa, bunica inventează povești cu împărăți, castele și personaje neobișnuite, în care Elsa se pierde ori de câte ori vrea să evadeze din lumea reală.
Dar sunt castelul și cele șapte împărății, prințesele și alte personaje doar niște invenții ale bunicii?
Asta urmează să afle Elsa din scrisorile pe care i le lasă bunica, scrisori care o vor aventura și îi vor schimba viața pentru totdeauna. E un roman care te transpune cu gândul și sufletul înapoi în copilărie. Și deodată te-ai trezit un copil de opt ani, unul care merge vara la bunica și care în cele trei luni de vacanță devine cea mai bună prietenă a ta. E un roman la care râzi și plângi, uneori le faci pe ambele concomitent.
Orban, Maria. Oameni mari / Maria Orban.- București: Editura Nemira, 2020. – 158 p.
Un (posibil) refren al generației 30+
Oameni mari este o carte incomodă, dar deloc încrâncenată. Maria Orban își construiește propriul playlist, scrie relaxat despre cele mai profunde dileme umane, despre punctele de cotitură din viețile noastre, acumulează episoade cinematografice, cu mult umor și (auto)ironie, într-un stil care te va cuceri pe loc. Oameni mari poate fi o carte despre maturizare, despre proiecții și despre călătoriile interioare. Despre asumarea eșecurilor pentru a face un pas înainte. Despre a te accepta.
Oameni mari poate deveni cartea unei generații. O generație în derivă, într-o permanentă tranziție. O generație sufocată de tipare, de traume și de abuzuri. O generație care își caută constant reperele, echilibrul și normalul. Generația 30+, căreia Maria Orban îi dă voce prin Rucsandra Radu, protagonista romanului.
Brașov. Seară. O casă. O femeie în cadă. Moby în boxe. Calm. Un bărbat intră în cadru. Spune: Nu mai pot. Momentul zero rulează repetitiv în mintea Rucsandrei Radu, o profesoară de română de 36 de ani, moment care a șters cu buretele întregul viitor imaginat. În cele 24 de ore rămase până la semnarea actelor de divorț, naratoarea își analizează viața – traumele, alegerile, despărțirile și eșecurile neasumate – și se luptă cu angoasele personale și cu fantomele trecutului, cu ideile preconcepute și cu percepțiile sociale moștenite. Cum mergi mai departe când totul pare pierdut?
În Oameni mari, suferința despărțirii nu e deloc patetică și violentă (ca-n romanele de altădată!), ci subtil cotropitoare, ca un anestezic. O carte despre redescoperirea lumii prin descoperirea vulnerabilității și a singurătății care, paradoxal, se pot răsturna într-o iluminatoare regăsire de sine. Nu doar un roman „de dragoste“ (cum s-ar spune), ci un roman frumos despre particulara sensibilitate a generației milenarilor.
Biblioteca „Alexandru Donici” 