Anul Păcii | 2021
“Nu este suficient să vorbeşti despre pace. Trebuie să crezi în ea. Şi nu este suficient să crezi în ea, trebuie să munceşti pentru ea.”
– Eleanor Roosevelt
De ce să alegem pacea şi înţelegerea?
«Pace» este un cuvânt cu un conţinut adânc. Este fundamentul vieţii fiecărui om în parte, al legăturilor unul cu altul şi al întregii omeniri. Ea împlineşte aşteptările şi speranţa şi eliberează de amăgiri şi de capcane. După pace tânjeşte orice inimă din această lume neliniştită. Unii caută pacea în visare sau în liniştea naturii; alţii, în preocuparea cu literatura bună; alţii, în religie. Când vorbim despre pacea în lume, în general, avem tendinţa de a ne gândi la lipsa războiului, la încetarea oricărei crize financiare, a problemelor materiale, discriminării sau a foametei.
Având pace în familie, ai pace în inimă şi astfel poţi dărui lumii ceea ce are nevoie. Nu putem convieţui fără a fi armonie între noi. Fără a ne considera egali, aşa cum ne-a creeat Dumnezeu. Fără a conştientiza că lumea are nevoie de cei care pot înfaptui ceva şi nu de cei care pot afirma foarte convingător de ce au stat degeaba. Nu te poţi simţi împlinit atunci când ştii că puteai face bine şi totuşi nu l-ai facut. Când ai aflat că e prea târziu pentru a mai schimba ceva începi să conştientizezi. Dar nu e târziu pentru remuşcări? Aşa că, acum e timpul ca fiecare dintre noi să nu mai aştepte pe cel de lângă el să acţioneze, ci să facem tot ceea ce ne stă în putinţă să transformăm lumea din acest teatru cu maşti de fericire în oameni adevăraţi care zâmbesc şi care după mult timp de descurajare şi nelinişte sufletească şi nu numai au găsit un motiv în a trăi şi îşi pot re-aduce aminte de frumuseţea vieţii acesteia scurte pe care o avem.
Împreună să milităm pentru pace!
Dalai Lama. Să facem pace! : Pentru un progres al spiritului / Dalai Lama, – Bucureşti : Nemira, 2012. – 87 p.
Democrația sunt oamenii, nu privilegiații, ci oamenii în general. Dacă observăm peste tot diferențe uriașe între cei mai săraci și cei mai bogați, democrația trebuie să acționeze, să reacționeze, să-i ajute pe primii să beneficieze de drepturile și de libertățile lor. Iată la ce e bună politica, iar noi îi putem redescoperi temeiul spiritual. Vrem să avem guverne interesate nu doar de mândria națională, ci și de a învăța să colaboreze. Avem nevoie de cooperare interguvernamentală și de multilateralitate, pentru ca acum știm ce se întâmplă pretutindeni. Un om este împușcat în sudul Egiptului: știm imediat ce putem face. Avem nevoie de un lider democratic pentru lumea întreagă, în acord cu această exercitare laică a spiritului în favoarea nonviolenței, a compasiunii. Democrație laică, da, dar ea nu exclude un plan superior, și anume spiritualitatea toleranței.
Orwell, George. O mie nouă sute optzeci şi patru / George Orwell, Iaşi : Polirom, 2012. – 344 p.
Romanul O mie nouă sute optzeci şi patru a inspirat o celebră ecranizare, în 1984. Acest roman, împărțit în trei capitole, cuprinde multă creativitate, suspans și emoții, iar ceea ce o face este dominația realismului de la un capăt la altul și care poate avea un impact major asupra perspectivei din care vezi societatea sau clasa politică. Winston Smith este un personaj oarecare: el urăște, iubește și muncește ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăiește într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sunt venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. Romanul descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomică, sediul unui regim totalitar în care orice logică pare să fi fost abolită. Execuțiile fără rost, disparițiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limbă robotizată, care completează imaginea de lume ordonată „științific”, care spune că războiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranța este putere.
Petrescu, Camil. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război / Camil Petrescu. – Bucureşti : 100+1 Gramar, 2004. – 252 p.
Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze existențiale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspirația către sentimentul de iubire absolută și „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic și absurd, ca iminență a morții. Dacă prima parte este o ficțiune, deoarece prozatorul nu era căsătorit și nici nu trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experiență trăită, scriitorul fiind ofițer al armatei române, în timpul primului război mondial.
„La apariție, romanul a surprins critica prin caracterul lui aparent neunitar. O poveste clasică de dragoste și un jurnal de război, greu de legat între ele. Și mai era ceva, impresia, nu chiar ușor de formulat, că nici gelozia, nici războiul nu aveau înfățișarea cunoscută din alte romane ale vremii. Ceea ce critica n-avea cum sa știe încă era ca, sub ochii ei, se petrecea o reforma a romanului pe cât de profunda, pe atât de radicală, și ca, în pofida inerției unui gen devenit foarte popular, romanul nu va mai fi niciodată același după Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.“
Nicolae Manolescu
Tolstoj, Lev Nikolaevič. Război şi pace. Vol. 1,2,3,4 / Lev Tolstoi.- București: Adevărul holding, 2011. – 476 p.
Romanul Război și Pace reflectă evenimente istorice majore (războiul din 1812) și viața diferitor pături sociale. Bătăliile grandioase (Lupta de la Borodino) coexistentă cu scenele vieții cotidiene (vânătoarea, războiul și pacea constituie două fațete ale vieții, care se încrucișează și se condiționează reciproc). Scopul lui Tolstoi nu era de a descrie războiul, ci de a arăta comportamentul omului pe timp de război, perioadă care constituie o grea încercare pentru forțele interioare ale omului. Lev Tolstoi este un precursor al romanului modern prin complexitatea personajelor sale și prin utilizarea tehnicii diferitor puncte de vedere. Critica literară a relevat împărțirea personajelor nu după tradiționala opoziție pozitiv/negativ, ci după principiul evoluției interioare: personaje statistice și dinamice.
“Iubirea? Ce-i iubirea? se gândea el. Iubirea stă în calea morţii. Iubirea este viaţă. Tot, tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu şi, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor.”
Lev Tolstoi
Yousafzai, Malala. Eu sunt Malala : Tânăra care a luptat pentru educație și a schimbat lumea / Malala Yousafzai, București : Youngart, 2015. 110 p.
Malala Yousafzai avea doar zece ani când talibanii au pus stăpânire pe regiunea Swat. Aceștia spuneau că muzica este un păcat, femeilor le interziceau să meargă singure pe strada și fetelor să meargă la școală. Deși a crescut într-o zonă a Pakistanului stăpânită de înfricoșătoarea umbra a terorismului, Malala a învățat de mică să aibă curajul să vorbească în numele convingerilor sale. Iar convingerea ei cea mai puternică a fost dreptul la educație. În 9 octombrie 2012, cauza pentru care lupta a fost cât pe-aci să-i aducă moartea. Nimeni nu se aștepta să scape cu viață. Dar Malala a supraviețuit, iar astăzi e simbolul protestului pașnic și cel mai tânăr câștigător al Premiului Nobel pentru Pace.
Black, Holly. Păpușa de porțelan / Holly Black. Bucureşti : Coritn Books, 2018. – 253 p.
Poppy, Zach și Alice au jucat de când se știu același joc a cărui acțiune se petrece intr-o lume populată de pirați, tâlhari, sirene și războinici. Peste ei domnește Marea Regina, o Papușă de porțelan închisă într-o vitrină, ce îi blestemă pe toți cei care o supără. Acum, cei trei prieteni au ajuns elevi de gimnaziu, iar Zach este obligat de tatăl lui să renunțe la aceste fantezii. Când prietenia lor pare să se destrame, Poppy începe să o viseze pe Marea Regina și fantoma unei fetițe care nu își va găsi liniștea decât atunci când Păpușa va fi îngropată. Zach, Alice și Poppy pornesc într-o ultimă aventură, pentru a împăca spiritul Reginei. Dar, pe măsură ce trec prin experiențe înfiorătoare, nu le rămâne decât să se întrebe: dacă există o fantomă, îi va mai lăsa aceasta vreodată în pace, odată ce i-a prins în ghearele sale?
Prin urmare, Biblioteca „A. Donici” recomandă aceste cărți tuturor iubitorilor de lectură. Dacă ți-a plăcut această listă de cărți, suntem curioși care titlu își va face primul loc în lista ta personală de lectură. Sau poate puteţi recomanda chiar Dumneavoastră o carte despre oameni şi umanitate, despre viaţă şi esenţa sufletească, despre libertate și pace.
Pacea începe cu un surâs ☮️
Maica Tereza
Biblioteca „Alexandru Donici” 