-200 de ani de la publicare
-carte jubiliară
Alexandru Sergeevici Pușkin s-a născut la 26 mai 1799 la Moscova.
Până la 12 ani, Pușkin nu a studiat nicăieri, iar la vârsta de 12 ani a intrat în Liceul Imperial Tsarskoye Selo, care era considerată cea mai înaltă instituție de învățământ rusă. Pușkin a absolvit liceul în 1817 și a absolvit gradul de secretar al colegiului, după care a fost numit la Colegiul Afacerilor Externe. În 1820, el a completat poezia Ruslan și Lyudmila, prima lucrare importantă. Poetul devine incomod din pricina popularității și scrierilor lui antidespotice – manuscrisul Odă a Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.
Timp de patru ani s-a mutat în diferite orașe: Yekaterinoslav, Chișinău, Odessa. În cadrul acestei legături, a scris poezii romantice din sudul „Prizonierul Caucaz”, „Fântâna Bakhchisaray”, „Frații tâlharii”, iar în 1823 a început să lucreze la roman în poeziile „Eugene Onegin”.
Dacă vreodată o muzică a fost compusă cu avânt nestăvilit, cu dragoste faţă de subiect şi faţă de personaje, aceea e muzica din „Oneghin”.
citat clasic din Piotr Ilici Ceaikovski
În 1824, Pușkin a fost trimis în exilul nordic, în moșia părinților săi, unde a locuit cu bonă, după ce familia a plecat. La începutul 1826-1830 perioade, Pușkin a avut o audiență cu noul țar Nicolae I, după care poetului i s-a promis cea mai înaltă protecție și absența oricărei cenzuri pentru operele sale. Cu toate acestea, la doi ani după poezia „Poltava” și, de asemenea, cunoscută guvernului „Gabrieliadului” scrisă în 1821, a fost instituită supravegherea poliției pentru Pușkin.
În 1831, Alexander Sergeyevich s-a căsătorit. Aleasa lui – Natalia Goncharova – a fost o frumusețe celebră, a avut mulți admiratori pentru care Pușkin a fost gelos pe ea. În acești ani, el a scris lucrări pe teme istorice – „Dubrovski”, „Fiica căpitanului”, „Istoria lui Pugachev”.
La 7 ianuarie 1833, Alexandru Serghevici Pușkin a fost ales membru al Academiei Ruse – centrul de studiu al limbii ruse, fondat de Ecaterina a II-a în 1783. În 1836 a fondat revista literară Sovremennik. Din păcate, veniturile din vânzări ale revistei nu au acoperit nici măcar costurile creării acesteia.
În noiembrie 1836, a existat un conflict între Pușkin și ofițerul francez Georges Charles Dantes, motiv pentru care a fost onoarea insultată a poetului.
La 27 ianuarie 1837, Pușkin a fost rănit de Dantes într-un duel și două zile mai târziu a murit de peritonită în casa sa.
Pușkin, Alexander Sergeyevich. Ruslan și Liudmila/ Alexander Sergeyevich Pușkin
Multe basme sunt iubite de popor. Pușkin, „Ruslan și Lyudmila” – nu face excepție. Nu toată lumea știe că poezia începe cu linii în care autorul spune că îl dedică fetelor frumoase. Apoi, există multe linii bine cunoscute despre coasta de est, stejarul verde, pisica omului de știință, sirena. După aceasta, începe chiar lucrarea.
Toate femeile sunt fermecătoare, iar dragostea bărbaților le dă frumusețe
Primul capitol introduce cititorului un scurt rezumat. Ruslan și Lyudmila s-au iubit unul pe celălalt. Fata era fiica printului Vladimir de la Kiev. Acest lucru este spus în cântecul primului, așa a numit cele 6 capitole ale lui AS Pușkin. Autorul, care folosește frumusețea cuvântului, vorbește despre o vacanță veselă cu ocazia nunții a doi iubiți. Doar trei oaspeți nu au fost fericiți la această sărbătoare – Ratmir, Farlaf și Rogdai. Sunt rivali ai lui Ruslan, pentru că erau și ei îndrăgostiți de o fată frumoasă. Și acum este timpul ca noii soții să rămână singuri. Dar brusc a existat un tunet, lampa a ieșit afară, toată lumea sa tremurat și Lyudmila a dispărut. Ruslan este întristat. Și Vladimir a ordonat să găsească o fiică și a promis să o dea ca soție celui care o va aduce pe fata. Bineînțeles, trei dușmani Ruslana nu au putut să rateze o astfel de oportunitate și s-au grăbit să caute, ca și mirele nou-născut.
Din cântecul al 2-lea, cititorul află că Rogdai era beligerant, călătorea, trimițând un blestem Ruslanului. Brusc, omul la văzut pe călăreț și la urmărit. Abia reușise să scape de frică, dar calul lui sa dat peste cap și călărețul a zburat în șanț. Roghay văzu că nu era Ruslan, dar Farlaf, și galopează. Prin Farlaf sa apropiat de bătrîna (era Naina), el a condus calul său și ia spus că el trebuie să se întoarcă și să trăiască pe moșia sa de lângă Kiev, de fapt, în timp ce Ludmilla este încă greu de găsit, și atunci ea nu va merge oriunde de la Naina și Farlaf. El a ascultat pe bătrână și a plecat înapoi. Mai mult, conținutul scurt al cărții „Ruslan și Lyudmila” îi spune cititorului în cazul în care fata a fost mâncând la acel moment. Locul ei de reședință a fost palatul ticălosului Chernomor. Sa trezit pe pat. Silent au venit trei fete, servitori, îmbrăcați, pieptănat frumusețea. Lyudmila a mers cu dor de fereastră și a privit-o peisaj de iarnă, Apoi a părăsit palatul și a văzut o grădină magică, care era mai frumoasă decât „grădinile Armidinei”. Au fost chioscuri pitorești, cascade. După masa de prânz în natură, fată sa întors înapoi și a văzut slugile intră în cameră și purta barba de la Chernomor pe perne, urmată de el însuși, hunchback și pitic. Fata nu și-a pierdut capul, la apucat pe „Karla pentru capota”, a adus un pumn peste el și apoi a țipat atât de tare încât toată lumea a fugit în groază. Și în acest moment Ruslan a luptat împotriva lui Rogdai, care la atacat și a învins bulouul, aruncându-l în valurile Niprului. Aceasta continuă poezia „Ruslan și Lyudmila”.
Veniți la Biblioteca Alexandru Donici și citiți în întregime poemul geniului rus- Alexandru Sergeevici Pușkin!
Sursă: https://olnafu.ru/art%C4%83-%C8%99i-divertisment/61516-ruslan-%C8%99i-lyudmila-un-scurt-rezumat-ruslan-%C8%99i.html
http://ro.brieffacts.org/pushkin-kratkaya-biografiya_default.htm
Biblioteca „Alexandru Donici” 