Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu


Mihail Sadoveanu | Coman Wiki | Fandom

Copilăria petrecută în mijlocul unei naturi feerice, cu bucuriile sau tristeţile caracteristice vârstei, constituie problematica multor povestiri de neuitat scrise de Mihail Sadoveanu.
Dumbrava minunată se distinge printr-o impresionantă vibraţie artistică, autorul realizând „una dintrecele mai încântătoare combinaţii de realitate şi poezie”.


Sub aspect compoziţional, povestirea cuprinde nouă capitole, fiecare având câte un titlu semnificativ: Se vede ce soi rău este duduia Lizuca, Duduia Lizuca plăsmuieşte o expediţie îndrăzneaţă, Sfat cu Sora Soarelui etc.

Desfăşurarea epică simplă evidenţiază drama unei fetiţe orfane, tiranizate de mama vitregă, temă întâlnită în numeroase alte basme şi povestiri. Cadrul de desfăşurare a acţiunii este conceput într-o simetrie perfectă, în prim-plan apărând :
a) Salonul doamnei Mia Vasilian, populat de personaje caragialiene, ale căror trăsături de caracter, deliberat îngroşate, luminează, prin con¬trast frumuseţea morală a Lizucăi;
b) „împărăţia minunilor” din feerica dumbravă a Buciumenilor, pe care o străbate fetiţa însoţită de prietenul ei Patrocle;
c) episodul final în care se prezintă împlinirea aspiraţiei eroinei, de a trăi fericită în casa bunicilor, lângă cei dragi.

Părţile menţionate sunt pretexte pentru o incursiune cu adânci şi multiple semnificaţii în universul vieţii copiilor lipsiţi de copilărie. Tehnica transferului între planul real şi cel fantastic se întrevede printr-o continuă alternare a imaginilor care oglindesc:

  • o natură picturală văzută în dimensiuni obişnuite.
  • o natură transfigurată de imaginaţia copilului.

Pentru doamna, Mia Vasilian, femeie frivolă, ca si pentru slujnica acesteia, Lizuca este „o ruşine si o nenorocire”, „gânganie”…, „dihanie şi soi rău” etc. Succesiunea de epitete si metafore depreciative sugerează prăpastia dintre mama vitregă si fetiţa orfană, imposibilitatea comunicării lor pe plan afectiv.

Intr-un evident contrast apare imaginea Lizucăi în viziunea scriitorului însuşi:
„Era, o fetiţa mărunţică, însă voinică şi plinuţă. Rochia de doc al¬bastru stătea strâmbă si în chip cu totul nepermis pe trupuşorul ei. Botinuţele îi erau pline de colb si cu şireturile desfăcute. Colţunii căzuseră şi arătau nişte picioruşe pârlite de soare, cu genunchii nu tocmai curaţi. Capu-i era foarte scurt tuns, băieţeşte, si arăta, în rotunzimea lui, felurite bulbucături neregulate… Nu era deloc frumuşică si delicată duduia Lizuca. Numai ochii căprii, umbriţi de gene negre aveau în ei o mică floare de lumină.”

DUMBRAVA MININATA Mihail Sadoveanu | Anticariat Cărți Vechi Online

Pentru rezolvarea acestei cerinţe, aveţi în vedere faptul că imaginaţia copilei, înaripată cu imagini feerice si personaje din lumea basmului, însufleţeşte si animă totul în jur, atribuind plantelor şi micilor vieţuitoare însuşiri omeneşti; prietenul ei, Patrocle, este un căţel năzdrăvan; Sora-Soarelui se apleacă parcă spre a o mângâia; „împărăteasa furnicilor” le oferă un dar miraculos; Sfânta Miercuri şi-a lăsat acasă căţeluşa „cu dinţii de fier şi eu măselele de oţel”; un mierloi este dojenit pentru nişte injurii etc. Lăsarea treptată a nopţii, printr-un măiestrit joc de umbre si lumini, pregăteşte trecerea de la starea de veghe la ce-a de somn, ca si apariţia domniţei, a prichindeilor, precum si a altor personaje din lumea fermecată a basmului. „Şi cu toate că spre răsărit se înroşea luna şi creştea lumina peste pâcla ogoarelor, în pădure o umbră tainică şi deasă se întindea, izvorând din văi şi cotloane necunoscute… Dumbrava rămase iar tăcută în fumul ei de lumină, ca într-un vis. Şi duduia Lizuca înţelegea că în farmecul acela are să se-ntâmple ceva deosebit…”

Scriitorul nu se limitează numai la înfăţişarea măiestrita a comuniunii dintre om şi natură, ci, folosind simbolul miniatural; ca şi procedeul transferului, plasează în plan fantastic, alături de suferinţele Lizucăi, şi pe cele ale morarului Statu-Palmă sau pe ale lui Făt-Frumos, îndrăgostit de o himeră.
Acest miracol Sadoveanu – ceahlăul, scriitor de geniu în opera căruia este concentrată ca într-un focar întreaga noastră istorie și formează o piramidă a neamului, situată în afara timpului.

Două vîrfuri ale pămăntului romănesc ce vin spre noi de departe, intr-un timp imemorabil, de acolo de unde începe însăși ființa acestui popor.

  1. Zbărciog, Vlad. – Sadoveanu sau dorulde cel fără vărstă. Momente, reflecții, disociații / Vlad Zbărciog; -Ch: Pontos, 2006 (Comb.Poligrafic). – p. 86, 169.
  2. Sadoveanu, Mihail.- Povestiri și nuvele / Mihail Sadoveanu. -București: RAI, 1998.
  3. Alexandrescu, Emil. – Literatura română în analize și sinteze. Ed. a 3-a, revăzută și completată. -Ch: Tipografia Centrală, 2001. – p. 314.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.